Economisire sau consum? Testul economistului...

Premierul Boc susţinea pe la începutul anului că oamenii, în loc „să dea drumul şi la partea de consum”, preferă „să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească”, ceea ce-i „foarte rău şi ineficient pentru o economie”.

Asa isi incepe Ionut Balan editorialul din Saptamana Financiara. Si asa continua...

Prim-ministrul polonez Donald Tusk - proaspăt câştigător al alegerilor le­gislative - are însă o altă optică. El consideră că „eco­nomisirea e calea normală, nu traiul pe credit”. Punct de vedere apropiat de cel al laureatului Nobel pentru economie Friedrich August von Hayek: „Testul pe care îl are de trecut cineva pentru a se numi bun economist constă în înţelegerea faptului că creş­te­rea economică sau nivelul angajării forţei de muncă nu sunt determinate de creşterea consumului ci, din contră, de volumul economisirii”.

Va mira de ce in Polonia lucrurile stau altfel? 

Va fi Grecia salvata de Summit-ul UE?

Grecia a intrat de astazi pe un nou drum...spun mai toti liderii din UE. Ma indoiesc sincer ca taiatul din datoria publica va aduce Greciei responsabilitate bugetara, dar cu siguranta Uniunea Europeana a facut inca un pas pe drumul socialismului! Cu voia dvs, astazi, voi vorbi de cel bancar! 

Via WSJ: French President Nicolas Sarkozy said after the marathon negotiating session that the leaders had reached agreement with private banks on a "voluntary" 50% reduction of Greece's debt in the hands of private investors.

Am subliniat voluntar pentru ca s-a tinut special sa ni se precizeze acest lucru, mai ales in conditiile in care creditorii institutionali (FMI, de exemplu) nu au acceptat sa puna umarul la salvarea Greciei de la intrarea in incapacitate de plata.

Cutting Greece's debt has been complicated by the fact that private creditors hold only about €210 billion of Greece's €350 billion government debt. This makes it harder to reduce Greece's debt substantially, given that official creditors such as the IMF refuse to accept losses. The deal envisages Greece's debt falling to 120% of gross domestic product by 2020.

Stergerea a 100 mld euro din datoria "privata" a Greciei fata de sistemul bancar nu a fost facuta voluntar si nici pe seama investitorilor privati. Putred nu este doar bugetul Greciei, putred este si sistemul bancar european, ai caror actionari si-au dorit sa faca un targ la acest Summit: stergere datorie contra nationalizare. Poate suna ciudat ca actionariatul privat sa doreasca nationalizarea (adica trecerea activelor bancare de la privat in mainile statului), dar nu trebuie uitat ca statul este cel mai "bun cumparator" de active bancare toxice. Iar daca pana acum cativa ani, cand profiturile erau uriase si se virau in buzunarele private, acum vorbim de pierderi colosale care trebuie nationalizate. Ca doar guvernele le-au bagat in hora expansiunii monetare si a creditului ieftin! Tot statul le garanteaza acum ca vor folosi impozitele sau tiparnita de bani pentru a le asigura o iesire triumfala. 

Cum se va face exact? Tot la acest summit s-a stabilit ca bancile "private" sa atinga o pondere de minim 9% capitaluri proprii (de rang intai) pentru a fi solide financiar. Credeti ca actionarii privati vor baga proprii bani in afacerea asta? Vor spune cu siguranta "pas" si vor vinde in consecinta o parte semnificativa din portofoliu statului. Si asa se rezolva raportul capitaluri proprii/total capitaluri... Ramane totusi o intrebare legitima: ce vina avem noi, contribuabilii, ca sa suportam pierderile bancaro-etatiste? Dehhh... vinovatii fara vina par sa nu mai ceara niciodata sa se faca Lumina!

P.S. Puteti incepe de acum incolo contabilizarea stergerilor de datorii suverane si numarul nationalizarilor bancare!

Republicanul Cain propune reforma fiscala 9-9-9! Arthur Laffer voteaza pentru...

A inceput cursa pentru nominalizarea candidatului republican pentru cea mai inalta functie in stat. Si pentru ca, conform CNN, cam doua treimi din votanti sunt inca indecisi, confruntarea din aceasta seara din Las Vegas ar putea aduce un plus de lumina in mintile sustinatorilor republicani si vor depasi stadiul "cetateanului turmentat" din Caragiale.

Desi Mitt Romney conduce inca in sondaje, Herman Cain ii cam sufla in ceafa. Cu ce?

Ei bine, cu doua idei majore: imigratia si politica fiscala. Iar despre a doua, merita discutat continutul propunerii sale.

Ce sustine Cain este explicat de vestitulul economist Arthur B Laffer intr-un articol scris in Wall Street Journal. Redau cateva pasaje, dar va asigur ca merita citit in intregime.

Republican presidential candidate Herman Cain's now famous "9-9-9" plan is his explicit proposal to right the wrongs of our federal tax code. He proposes a 9% flat-rate personal income tax with no deductions except for donations to charity; a 9% flat-rate tax on net business profits; and a new 9% national tax on retail sales.
 Iar motivul invocat este:

Mr. Cain's 9-9-9 plan was designed to be what economists call "static revenue neutral," which means that if people didn't change what they do under his plan, total tax revenues would be the same as they are under our current tax code. I believe his plan would indeed be static revenue neutral, and with the boost it would give to economic growth it would bring in even more revenue than expected

The whole purpose of a flat tax, à la 9-9-9, is to lower marginal tax rates and simplify the tax code. With lower marginal tax rates (and boy will marginal tax rates be lower with the 9-9-9 plan), both the demand for and the supply of labor and capital will increase. Output will soar, as will jobs. Tax revenues will also increase enormously—not because tax rates have increased, but because marginal tax rates have decreased.

Observati in final preocuparea pentru cresterea veniturilor statului, chiar daca e prin reducerea ratei marginale de impozitare. Sper totusi ca aceasta preocupare sa fie pur si simplu aruncata in ochii "tulburi" ai celor care se vaita de grija statului si care nu ar vota o asemenea reforma pentru ca se taie din portia de mancare a guvernantilor, chiar daca minusul pentru stat ar insemna plus pentru ei, cetateni obisnuiti. (O fi aceasta situatie un exemplu de optim paretian?). 

Ma bucur sa vad ca in SUA exista o asemenea dezbatere si, daca as fi american, as vota si eu "pentru" Herman Cain! 

De asemenea, m-as bucura sa fie si la noi discutata o asemenea propunere care sa-mi "cumpere" votul. In ceea ce ma priveste, am explicat in mai multe situatii de ce sustin reducerea fiscalitatii. De exemplu, gasiti aici interviul meu in Saptamana Financiara, in care explicam astfel:

"Conceptul de relaxare fiscala trebuie inteles ca fiind reducerea nivelului general de impozitare a veniturilor si a proprietatii. Cred ca incercarea de a defini relaxarea fiscala printr-un posibil efect (diminuarea veniturilor fiscale ca procent din PIB) n-ar aduce decat confuzie. In primul rand, spun „un posibil efect“ deoarece o politica de relaxare fiscala nu conduce neaparat la diminuarea ponderii in PIB a taxelor colectate de stat. In al doilea rand, daca am accepta definirea relaxarii fiscale ca fiind reducerea veniturilor fiscale ca procent din PIB, atunci cum s-ar mai putea descrie situatia in care acelasi efect ar fi cauzat de o crestere excesiva a impozitarii in economie? Este evident ca ultima masura numai relaxare fiscala nu este! 

In esenta, reducerea presiunii fiscale inseamna ca fiecare dintre noi sa „plateasca“ statului un procent cat mai mic din ceea ce castiga."

Un principiu economic fundamental arata ca „stimulentele conteaza“. Daca indivizilor le este expropriata o parte tot mai mica din veniturile legitim dobandite, acestia vor fi mai putin stimulati sa recurga la evaziune fiscala. Va a-duceti aminte, probabil, ca nu putini au fost cei care au considerat cota de 16% un esec sigur. Alaturi de analistii autohtoni, expertii in finante publice ai FMI proclamau nesustenabilitatea acestui proiect fiscal, derapajul de la criteriile de convergenta nominala ale UE. Ba, mai mult, chiar si in prezent exista voci care sustin necesitatea cresterii cotei unice si/sau a TVA-ului. Nu voi intra intr-un joc arbitrar al judecatilor de valoare de tipul: ce taxe ar trebui modificate, ce utilitate sau beneficii ar avea nu stiu ce cheltuiala a statului. Spun doar ca, in abordarea lor mecanicista, nu prea si-a facut loc solutia alternativa: reducerea sistematica a cheltuielilor guvernamentale si, implicit, a interventiei statului in economie.

Intrebat cum ar comenta o crestere a veniturilor statului in urma reducerii taxelor, laureatul premiului Nobel pentru economie Milton Friedman a raspuns sec: „Inseamna ca n-ati redus suficient taxele!“. Credeti ca in Romania mai e loc pentru o noua reducere a taxelor?(intrebare SF). Raspunsul lui Friedman viza faptul ca nivelul impozitarii era situat pe panta negativa a curbei Laffer, deci o reducere a acestuia antrena intr-adevar o crestere a veniturilor prelevate de stat. Daca vreti, urmand modelul lui Laffer, acesta este si cazul Romaniei. La intrebarea dv raspunsul este evident unul pozitiv. Cu cat gasca (a se citi sectorul privat!) este jumulita mai putin, cu atat gradul de libertate economica este mai ridicat si, deci, sansele ei de dezvoltare sunt mai mari.

Linkuri ce merita citite

Va recomand sa intrati pe urmatoarele linkuri, sa cititi si sa nu va minunati!

Primul, este un post al lui Dan Tapalaga si-l puteti accesa aici. Subiectul priveste cazul judecatoarei Birsan, insa analiza depaseste acest cadru restrans. Iata, asa cum bine spune autorul, ce inseamna sa fii om in viziunea acestui magistrat! Si cat de mult s-au deteriorat valori fundamentale precum morala, dreptatea si, cu voia dvs, cea care trebuia sa le fie ocrotitor si gardian, justitia...

Judecatoarea de la ICCJ transmite membrilor CSM cu subiect si predicat urmatorul mesaj "[...]am fost OM cu voi, fiti oameni cu mine. Cum ati putut aproba perchezitia casei in care v-am primit, v-am omenit? De ce nu ma ajutati la greu dupa ce v-am facut atata bine?"


Al doilea post recomandat este al lui Dan Popa si il gasiti aici. El analizeaza rezultatele unui studiu recent al OECD in care se spune alb pe negru ca reducerea fiscalitatii poate conduce la cresterea ocuparii fortei de munca si implicit la reviriment economic.

Eu as avea cateva mentiuni si recomandari cititorilor acestui blog:

- reducerea fiscalitatii pe piata muncii conduce cu siguranta la stimularea ocuparii fortei de munca (ceteris paribus), deoarece scade pretul cu care se "cumpara" factorul de productie munca. Prin urmare, munca devine relativ mai ieftina, iar cantitatea ceruta de munca de catre firme va fi mai mare. Este enuntul legii cererii, aplicat la piata muncii; deci nicio filosofie mareata!

- scaderea fiscalitatii este privita diferit din perspectiva scopului de catre mine, respectiv OECD. Daca pentru OECD aceasta este un mijloc pentru a spori incasarile bugetare si a avea statul mai multe resurse, pentru un liberal ca mine, fiscalitatea mai redusa este utila pentru a spori libertatea economica si a atenua atacul "fiscal" al statului asupra veniturilor legitim dobandite. Cu cat oamenii vor ramane cu mai multi bani din munca lor, cu atat raman mai multe resurse in sfera calculului economic rational; implicit, cu atat mai putin resurse vor ajunge in sfera haotica si arbitrara a calculului birocratic si a buzunarelor grupurilor de interese.

Se prezuma evident ca proprietarul de drept stie mai bine decat guvernantul ce sa face cu resursele sale. Daca   in general, oamenii ar fi atat de prosti incat sa nu realizeze o alocare rationala a resurselor proprii, cum am putea crede ca politicienii (tot oameni si ei) ar putea s-o faca? Sau, vorba lui Bastiat, acestia din urma or fi fost zamisliti dintr-un lut special de Marele Creator?
       

Nemultumirile lui Isarescu... cat un manifest electoral!

Citind in ultimele zile presa economica interna, nu pot sa nu sesizez nemultumirile tot mai diverse si mai vocale ale guvernatorului Mugur Isarescu: fata de clasa politica, fata de sensul si ritmul reformei, fata de productivitatea drumarilor, in general, cam fata de tot ce misca in Romania, evident cu exceptia taranului care trudeste din greu pamantul (cultivat sau nu cu vita de vie).

In Saptamana Financiara, Gabriela Firea imi face un mare serviciu centralizandu-le:

1. „Isă­rescu, nemulţumit că banii de in­ves­tiţii se duc pe salarii”

2. „Isărescu, ne­mul­ţu­mit de pregătirea angajaţilor din bănci”

3. „Isărescu, nemulţumit de lipsa unei au­tostrăzi de la Nădlac la Marea Neagră”

4. „Isărescu, nemulţumit de intermedierile fi­­nanciare”

5. „Mugur Isărescu, supărat pe cei care vorbesc nejustificat de scumpirea alimentelor”

6. „Isărescu îi critică pe drumari că nu-şi respectă termenele”

7. „Isă­res­cu, deranjat de «zgomotul» din Ro­mânia”

8. „Mugur Isărescu continuă răz­boiul împotriva politicienilor”

9. „Isărescu a criticat pregătirea studenţilor din ziua de azi”

10. „Isarescu critică zona euro şi amin­teş­te de prăbuşirea etalonului aur”

11. „Isă­res­cu critică afirmaţiile referitoare la creş­terile salariale din 2011”

12. „Mugur Isăres­cu: Guvernul a minţit în privinţa colectării veniturilor bugetare”

La acestea se adauga si pozitia consilierilor sai, precum Lucian Croitoru care explica faptul ca Romania va avea parte de o crestere economica taratoare in anii ce vor urma si ca se impune adoptarea de reforme structurale si a unor politici macroeconomice bune ca remediu pentru atenuarea riscurilor externe amplificate pe zi ce trece.

"consilierul guvernatorului BNR considera ca pe termen lung riscurile externe pot fi diminuate prin cresterea contributiei utilizarii capitalurilor proprii la formarea PIB, prin reformele structurale si mentinerea unor politici macroeconomice bune"

Economistul sef al BNR, Valentin Lazea, afirma in urma cu doua saptamani ca Romania are sansa istorica de a reduce inflatia la niveluri de sub 3% in urmatorii ani, scenariu posibil daca politica monetara a bancii centrale va fi sprijinita "in mod ferm" de politicile fiscale si salariale.

Si exemplele pot continua...

Dupa cum vedeti domniile voastre, s-a facut deja radiografia economica si sociala a Romaniei prin vocea longevivului radiolog de la BNR , exista deja doftoriile si dozele pregatite si transmise pe toate canalele media de catre expertii sfatuitori. Si daca tot stim ce nu merge si care ar fi solutiile "tehnocratiei", nu politicului, poate ar fi solutie buna sa-l propunem pe guvernator in cursa pentru un nou mandat, nu tot la BNR, ci la Palatul Victoria. Insa inainte de a lua in calcul o astfel de ipoteza, v-as ruga sa reflectati putin la nemultumirile domniei sale. Cu siguranta, de emergenta si propagarea unora nu este strain, ba chiar este in perimetrul celor resposabili de situatia existenta! Ghiciti care?

Inchei printr-o intrebare retorica: O fi avand cumva si nemultumiri fata de sine insusi atunci cand vine vorba de diferitele functii publice ocupate in cele doua decenii post-decembriste? Banuiesc ca nu!  

   

Iulian Tanase despre apocalipsa Euro

Colegul si prietenul meu, Iulian Tanase, scrie in Adevarul despre criza constructiei europene si sfarsitul monedei europene.

Va recomand cu caldura sa cititi aici analiza sa, chiar daca eu nu sunt asa convins ca domnul si doamna, cununati, sustinuti si aplaudati de eurocratii de la Bruxelles vor dori sa lepede copilul Euro, fruct al unei casatorii de (ne)voie!

Bank of England a trecut la "artileria grea"

BoE se inscrie si ea vertiginos pe drumul... confuziilor si erorilor economice! Ca doar e la mare moda quatitative-easing-ul lui Bernanke...

Pentru inceput, pare a fi suficient un echivalent de 87 mld de dolari pentru a ispiti revenirea pe taramurile anglo-saxone a mult-asteptatei (si prea politizatei) Fete Morgana intitulata Crestere Economica.

Iata mai jos ce va face si de ce:

BoE recurge la 'artileria grea' in incercarea de a relansa o crestere foarte lenta, prin tiparirea de bani. In fata riscului sporit de reintrare a tarii in recesiune, BoE a reluat programul sau de cumparare de active - "relaxare cantitativa" - care a fost lansat in martie 2009, atunci cand economia era in plin declin.

BoE a decis sa injecteze noi lichiditati in banci prin rascumpararea de obligatiuni de stat. Acesti bani proaspeti ar trebui sa sustina cresterea in fata unui ansamblu de "tensiuni in economia mondiala care ameninta relansarea in Marea Britanie", a precizat banca centrala.

Asa cum era de asteptat, BoE a mentinut joi dobanda de politica monetara la 0,5%, nivel exceptional de redus, impus in martie 2009, in ciuda inflatiei ridicate (4,5%). BoE recunoaste astfel ca "amenintarea majora pentru economia britanica este reintrarea in recesiune, mai degraba decat inflatia", subliniaza Jonathan Loynes, economist la Capital Economics."

Evident ca, pentru oricine cu scaun la cap, incantatiile politice garnisite cu leacuri monetar-expansioniste nu reprezinta ceva serios din mai multe motive, unele stiintifice, altele empirice.

1. Cresterea economica inseamna cresterea productiei de bunuri si servicii realizate intr-o tara, adica tine de productivitatea agregata a factorilor de productie disponibili, iar nu de cantitatea de bani folositi in tranzactii. Daca ar fi fost altfel, bancile centrale ar fi ar fi devenit buricul targului economic, ar fi tintit nu rata inflatiei, ci rata de crestere economica, stabilind mereu noi culmi de dezvoltare economica!!!    

2. Cresterea este un fenomen economic ce se manifesta pe termen mediu si lung; astfel, nu poate fi numita crestere economica orice convulsie structurala sau resuscitare statistica aplicata pentru doua trimestre consecutive, asa cum este conventia actuala.

3. Plecand de la punctul anterior, deducem ca expansiunea monetara nu va afecta outputul si cresterea economica, pentru ca logica economica, evidentele istorice si chiar manualele de economie mainstream recunosc neutralitatea monetara (argumentata de la David Hume incoace). Cu alte cuvinte, productia totala dintr-o tara raspunde la modificarea stocului de resurse reale (naturale, umane, de capital) iar nu la modificarea stocului de mijloace banesti. Singurul lucru pe care-l va produce cu siguranta tiparirea de bani va fi cresterea preturilor si reducerea puterii de cumparare a banilor.

4. Desi pe termen scurt, expansiunea monetara poate influenta reducerea ratei dobanzii si stimularea investitiilor si consumului, acest lucru nu trebuie sa se intample cu certitudine. Nu este o legitate economica. Depinde decisiv de cat de usor pot fi pacaliti oamenii (indivizi, firme) cu privire la natura surplusului de bani existent pe piata: daca provin din economisire sau din tiparnita.

Keynes sustinea ca inflatia (neasteptata) poate pacali firmele si muncitorii cu privire la valorile reale ale preturilor si salariilor. Deci merita pornita tiparnita!

Din intamplare, in ziua de azi, nimeni nu se mai lasa prins in mrejele statului si bancherilor centrali. Mai toti au realizat ca ne va paste o inflatie mondiala de abia o putem duce, incat nu reactioneaza la stimulentele venite de la putere. Oamenii nu se avanta sa consume mai mult, ba din contra, incearca sa isi faca cat mai multe economii pentru zile negre. Mediul de afaceri autohton nu se da in vant dupa investitii (poate cu exceptia celor "la norma" finantate din bani europeni). Cat despre investitorii straini, am aratat aici cum migreaza catre cele cateva orizonturi mai blande legislativ si fiscal. Este relativ usor sa le identificam daca ne uitam la ritmurile de crestere din lume.

5. Sa nu mai spun ca datoriile publice record si finantarea lor din tiparit de bani si emisiuni de titluri contribuie din plin la rezultatul descris mai sus. Gasiti aici detalii.

6. La randu-i, nici canalul de transmisie al expansiunii monetare numit curs de schimb nu face mare branza cu privire la stimularea cresterii economice prin componenta exporturi. Mai laes, in contextul unei armonii globale in tiparirea de bani, in care nu vor prea exista aprecieri, respectiv deprecieri relative de monede.

7. Iata si argumente empirice: nu exista nicio tara care sa fi experimentat tiparirea masiva de bani si sa  fi savurat beneficiile cresterii economice.Putem lua cazul Germaniei dupa primul razboi mondial, cand angajatii erau platiti la inceputul fiecarei zile de lucru si cand sotiile acestora alergau repede la piata pentru a mai putea prinde sa cumpere ceva bunuri... pentru ca pana seara pretul se modifica de cateva ori. Sau putem lua cazul recent de faliment monetar al republicii Zimbabwe in care oamenii abandonasera de facto moneda nationala cu mult inainte de recunoasterea oficiala.

Era sa uit de marinimia guvernului si doctorilor (econo)mistici de a "trata" societatea cu leacul cel mai putin rau! In ciuda a tot mai multor explicatii avizate cu privire la inconsistenta logica a curbei Philips, este mereu reinventata lupta intre doua rele: pe de o parte, somajul si recesiunea, iar pe de alta parte, inflatia. Si evident ca inflatia pica mai mereu testul raului major! 

Bank of England a trecut la "artileria grea"

BoE se inscrie si ea vertiginos pe drumul... confuziilor si erorilor economice! Ca doar e la mare moda quatitative-easing-ul lui Bernanke...

Pentru inceput, pare a fi suficient un echivalent de 87 mld de dolari pentru a ispiti revenirea pe taramurile anglo-saxone a mult-doritei (si prea politizatei) Fete Morgana intitulata Crestere Economica.

Iata mai jos ce va face si de ce:

BoE recurge la 'artileria grea' in incercarea de a relansa o crestere foarte lenta, prin tiparirea de bani. In fata riscului sporit de reintrare a tarii in recesiune, BoE a reluat programul sau de cumparare de active - "relaxare cantitativa" - care a fost lansat in martie 2009, atunci cand economia era in plin declin.

BoE a decis sa injecteze noi lichiditati in banci prin rascumpararea de obligatiuni de stat. Acesti bani proaspeti ar trebui sa sustina cresterea in fata unui ansamblu de "tensiuni in economia mondiala care ameninta relansarea in Marea Britanie", a precizat banca centrala.

Asa cum era de asteptat, BoE a mentinut joi dobanda de politica monetara la 0,5%, nivel exceptional de redus, impus in martie 2009, in ciuda inflatiei ridicate (4,5%). BoE recunoaste astfel ca "amenintarea majora pentru economia britanica este reintrarea in recesiune, mai degraba decat inflatia", subliniaza Jonathan Loynes, economist la Capital Economics."

Evident ca, pentru oricine cu scaun la cap, incantatiile politice garnisite cu leacuri monetar-expansioniste nu reprezinta ceva serios din mai multe motive, unele stiintifice, altele empirice.

1. Cresterea economica presupune cresterea productiei de bunuri si servicii realizate intr-o tara, adica tine de productivitatea agregata a factorilor de productie disponibili, iar nu de cantitatea de bani folositi in tranzactii.   

2. Este un fenomen economic ce se manifesta pe termen mediu si lung; astfel, nu poate fi numita crestere economica orice convulsie structurala sau resuscitare statistica aplicata pentru doua trimestre consecutive. 

3. Plecand de la punctul anterior, observam ca expansiunea monetara nu va afecta outputul si cresterea economica, pentru ca logica economica, evidentele istorice si chiar manualele de economie mainstream recunosc neutralitatea monetara (argumentata de la David Hume incoace). Cu alte cuvinte, productia totala dintr-o tara raspunde la modificarea stocului de resurse reale (naturale, uamne, capital) iar nu la cea a mijloacelor banesti. Singurul lucru pe care-l va produce cu siguranta tiparirea de bani va fi cresterea preturilor si reducerea puterii de cumparare a banilor.

4. Desi pe termen scurt, expansiunea monetara poate influenta reducerea ratei dobanzii si stimularea investitiilor si consumului, acest lucru nu trebuie sa se intample cu certitudine. Nu este o legitate. Depinde decisiv de cat de usor pot fi pacaliti oamenii (indivizi, firme) cu privire la natura surplusului de bani existent pe piata: daca privin din economisire sau din tiparnita. Keynes sustinea ca inflatia (neasteptata) poate pacali firmele si muncitorii cu privire la valorile reale ale preturilor si salariilor. Adica, mai simplu spus, pana se va prinde omul ca va cumpara mai putine bunuri cu aceeasi suma de bani, relansarea economica e gata. Deci merita!!!    

Dupa invatamant, vine randul sanatatii... la reforma!!!

Iata care sunt reperele noii schimbari la fata a sistemului sanitar (sursa aici). Am bolduit ideile mai importante.

1. Contributia de baza (al carei viitor nivel nu a fost inca stabilit) va continua sa fie obligatorie si colectata in Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate(FNUAS), ca in prezent. Banii vor ajunge de aici in visteria caselor de asigurari private care vor oferi tuturor pacientilor - indiferent de venit - un pachet de servicii medicale de baza (al carui continut urmeaza sa fie stabilit). Practic, fiecare cetatean va incheia o asigurare obligatorie de sanatate putand insa sa-si aleaga liber asiguratorul privat in functie de oferta acestuia.

2. Fata de asigurarea obligatorie, asiguratorii privati vor oferi si pachete suplimentare de servicii medicale acelor cetateni dispusi sa plateasca in plus fata de contributia obligatorie (actualul CAS). Banii astfel obtinuti vor intra direct in fondul caselor private de asigurari, fara a mai trece prin FNUAS.

3. Spitalele de stat din Romania se vor transforma in societati comerciale sau fundatii. Aceasta modificare va creste puterea de decizie si importanta directorilor spitalelor. Ei vor putea negocia liber salariile cu medicii angajati si vor aparea rapid diferente mari intre nivelul de salarizare oferit in spitale diferite. 

4. Pentru a creste apetitul asiguratorilor privati pentru piata romaneasca nu se intentioneaza introducerea unei limite de profit pentru aceste companii in primul an de functionare a noului sistem. 

5. Este stabilit ca serviciul SMURD va continua sa ramana un monopol de stat dar nicio decizie definitiva nu a fost luata in cazul functionarii UPU (unitatile de primiri urgenta din spitale).

Nu-i asa ca aceste masuri dau bine mai ales celor care vad trendy pozitionarea ca "om de dreapta"? Vom avea insa destul timp sa ne spunem si noi parerea...

Despre cardasia guvern - banci! Cum ramane cu solutia?

In Capital, Florin Citu scrie un articol bun intitulat Solutia "celor mici" in criza globala despre cum cardasia dintre guverne si sectorul financiar-bancar face ca ambele parti sa castige pe seama contribuabililor si a intreprinzatorilor mici si mijlocii. Il recomand tuturor sa-l citeasca pentru ca reprezinta o radiografie fidela realitatilor.

Am totusi o remarca de facut! Nu stiu din ce motive, in final, el se abtine sa puna punctul pe "i" si sa explice clar ca, de fapt, cea mai justa cale de urmat ar fi ca:

- bancile sa-si asume intr-adevar riscurile activitatii de creditare, fie ca e vorba de creditarea sectorului public sau privat; evident, ca vor fi falimente, dar doar asa se va ajunge la o limitare a hazardului moral existent in prezent si la o evitare a nationalizarii pierderilor bancare dupa principiul "Daca am profit e al meu, daca am pierderi sunt ale tuturor fie ca vreti, fie ca nu, ca doar guvernul mi-e dator!"

- guvernele/bancile care au creditat mare parte din tarile PIIGS sa se obisnuiasca cu gandul stergerii unor datorii, sau cel putin restructurarii serviciului datoriei externe. Imaginati-va numai fata unor guvernanti europeni daca, peste noapte, Grecia sau Irlanda ar spune "stop" achitarii datoriei externe si ar opta pentru iesirea din Uniune!

- guvernele indatorate sa fie lasate din brate si supuse unor constrangeri mai tari: dobanzile mai ridicate cerute de intermediarii si pietele financiare nu fac decat sa stimuleze reformarea aparatului si politicilor guvernamentale nationale. Nemaiavand acces asa usor la finantari externe, guvernul are de ales ori sa se reformeze rapid pe alte temelii, mai mici si mai robuste, ori sa intre in conflict de legitimitate cu intreaga societate.

Cat despre solutia celor "mici" in criza globala, Florin Citu nu ne spune mai nimic. Mai ales ca nu cei "mici" sunt la butoanele deciziilor politice. Deci, ei nu pot asista decat pasiv la ceea ce decide (impotriva lor) binomul guvern-banci. Poate parea pesimist, dar viitorul suna cam asa: vom avea parte si de inflatie si de impozite pentru salvarea acestui status quo de cardasie institutionala si, mai presus de toate, vom asista curand la aparitia aparatului fiscal transeuropean si plenipotentiar!

Ritm record pentru datoria publica! Ce ne asteapta?

Romania, sau mai bine zis guvernul Boc, bate noi recorduri europene! Negative, ce-i drept... Spre exemplu, am ajuns tara europeana cu cel mai rapid ritm de crestere a datoriei publice.

 "Datoria publică a crescut - potrivit metodologiei de calcul ESA utilizată de Comisia Europeană - până 30,3% din PIB, după ce în 2008 se situa la doar 13%. La sfârşitul lunii iulie, potrivit metodologiei cash, datoria se cifra la aproape 40% din PIB.

La viteza de creştere a datoriei, România a bătut toate ţările Europei. Până în august 2011, nivelul datoriei s-a triplat, ajun­gând la 39,41%." (vezi Saptamana Financiara)

Sunt destul de multi economisti care nu vad acest lucru o problema majora, argumentul fiind ca mai avem pana ajungem la 60% (limita prevazuta prin tratatul de la Maastricht). Sunt oarecum surprins sa constat cum sunt ascunse sub presul politic efectele nocive generate de explozia datoriei publice. Voi incerca in continuare sa surprind cateva:

1. cresterea impozitarii: chiar daca vrem sau nu sa recunoastem, plata acestei datorii publice va fi sustinuta din impozitare, mai ales in conditiile in care nu exista sperante de crestere economica (care ar fi putut sa atenueze din povara fiscala). Nu-i asa ca nu-i rau sa te tot imprumuti mai ales cand nu tu (decident politic) va trebui sa returnezi banii!!!

2. sufocarea sectorului privat: in conditiile in care statul devine principalul client al bancilor pentru finantarea si rostogolirea deficitului bugetar, vor ramane mai putine lichiditati pentru finantarea investitiilor private. Acest lucru va duce la o crestere a ratei dobanzii cerute de banci pentru liniile de finantare sau proiectele de investitii solicitate de mediul privat.

3. destimularea angajarii fortei de munca: conform tuturor principiilor economice, indiferent de curentul de gandire, efectele (1) si (2) contribuie cumulativ la reducerea ocuparii fortei de munca. Idem, delocalizarea afacerilor straine din Romania.

Sunt insa convins ca peste 6 luni cand datoria externa va depasi 60% din PIB, aceeasi economisti vor spune ca sunt si alte tari cu datorii si mai mari. Mai jos este un clasament facut recent de Banca Mondiala:

Si vorba aceea, iesita pe gura unui nefericit-intitulat liberal: din datorie publica nu se moare! Da, poate ca nu se moare, dar nici bine nu traieste poporul!

Pleaca investitorii straini! De ce?

Recent, Nokia a anuntat ca va inchide in urmatoarea perioada fabrica de-abia construita langa Cluj. Inainte de ei au mai plecat si altii: Nestle si-a mutat in 2008 productia de inghetata in Bulgaria, Coca Cola a inchis la Iasi si s-a mutat in Moldova, Kraft Food a relocat productia de inghetata tot la bulgari, van Melle si-a mutat businessul in alte tari din Europa etc.

Inainte de a raspunde intrebarii din titlu, cred ca este important de facut o distinctie. Investitorii straini pot fi grupati in doua mari categorii, taxonomia preluata din cartea "Lexus si Maslinul" a lui Friedman: tauri si taurasi.

In categoria taurasilor putem identifica asa numitii speculatori financiari internationali: fonduri de pensii, de investitii, societati de asigurare etc. Acestia sunt extrem de sensibili la modificarea conditiilor economice (curs de schimb, rata dobanzii, politica fiscala) si orice inrautatire a situatiei economice dintr-o tara/zona face din acesti taurasi o turma ce alearga permanent si rapid catre plaiuri neaparat mai profitabile. Sunt convins ca mare parte dintre noi ne aducem aminte de intrarile masive de capital din Romania anilor 2008 ce alimentau acordarea de credite de orice fel si care au dus in jos cursul Euro pana la 3,6 lei. Aceleasi fonduri au iesit imediat ce criza a inceput sa se simta si la noi, lasandu-ne cu cursul... in balta! Una peste alta, trebuie sa retinem rapiditatea cu care aceste "investitii" migreaza pe intregul cuprinsul globului dar si dezechilibrele imense pe care le genereaza pe termen scurt economiilor abandonate!

In categoria taurilor regasim acele companii care au linii ample de productie, ale caror decizii de deschidere a unor noi spatii productive sunt pe termen lung (necesar amortizarii cheltuielilor) si sunt insotite de eforturi financiare semnificative. Evident, ca atunci cand vine vorba de plecare dintr-o tara in alta - sau de pe un continent pe altul - aceste companii dovedesc o oarecare imobilitate si trebuie sa faci niste greseli imense de politica economica pentru a le zgorni in afara granitelor. Daca taurasii alearga chiar si dupa un diferential de 1-2% la dobanda incasata, taurii decid sa plece atunci cand previziunile economice micro si macro sunt total  destimulative. Spre exemplu, cand asteptarile inflationiste sunt tot mai ridicate, cand politicile fiscale sunt tot mai agresive, cand birocratia este tot mai sufocanta, cand consumul este taxat tot mai mult (TVA, accize etc), cand instabilitatea politica este in floare, cand nu mai poti sa faci afaceri decat cu parai-ndarat la (si cu) statul...

Adica, cand toate merg cam ca pe la noi! Ei, bine, Nokia, Kraft, Coca Cola si altele care au migrat in ultimii ani sunt companii reprezentative pentru categoria taurilor. Iar cauza nu este atat criza economica pe care o traverseaza lumea, cat mai ales "reforma profunda" a actualului guvern. Si spre deosebire de romani, care vor nu vor, sunt captivii iubirii de glie si nationalismului, firmele private straine nu cunosc astfel de sentimente non-economice. Ele aleg doar paradisurile economice (tari libere) in defavoarea iadurilor etatiste (regimuri interventioniste).

Degeaba cauta premierul Boc altele sa puna in loc, pentru ca semnalul este deja dat! Multi vor ingrosa de acum randurile somerilor, multe bunuri ce erau produse aici vor fi importate mai scump si, paradoxal, pana si guvernul va simti ca sacul cu impozite colectate va fi mai usor!

Nu ne ramane decat sa incercam sa traim cat 'om putea de bine si, evident, sa multumim partidului!

Noul an universitar - toate's vechi si noua toate!?

Iata-ne ajunsi in pragul unui nou an universitar!

In primul rand doresc sa transmit studentilor mai vechi si celor mai noi sa aiba totodata "vise si disciplina"... pentru ca doar avandu-le pe ambele se pot considera tineri straluciti. 

In al doilea rand, se pare ca noua lege a educatiei nr. 1/2011 aduce schimbari fundamentale in viata obstii domnului Trandafir. Dar nu voi debuta noul sezon de scris pe blog (ce-i drept, dupa o absenta de mai bine de-o luna) cu critici punctuale ale acesteia si pentru faptul ca am mai facut-o, inclusiv aici.

Iata insa ceva de interes pentru studenti (si totodata subiect de critica constructiva pentru mine): 

"Noul an universitar aduce în premieră şi Statutul studentului, care cuprinde drepturile şi obligaţiile acestuia, printre care accesul la învăţământ gratuit şi dreptul de a cunoaşte mecanismele de stabilire a taxelor de studii şi a altor taxe percepute de universitate. În universităţi este interzisă orice discriminare directă sau indirectă faţă de student bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie familială, apartenenţă ori activitate sindicală. În plus, studenţii nu pot fi sancţionaţi sau discriminaţi pentru critica privată sau publică adusă argumentat instituţiei de învăţământ superior sau pentru exprimarea opiniei personale în acest sens, atunci când aceştia respectă prevederile legislaţiei în vigoare."

Sursa aici.  

Sunt curios sa vad cati dintre studenti cred inca povestea ca statul furnizeaza populatiei bunuri gratuite, in speta "invatamantul superior gratuit" oferit acelor studenti aflati pe lista la buget. Cum ramane atunci cu valabilitatea unui principiu fundamental economic ce spune ca nu exista pranz gratuit si ca orice actiune umana are costuri de oportunitate (strict mai mari decat zero)??? 

'Om trai si 'om vedea...