Se afișează postările cu eticheta deficit bugetar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deficit bugetar. Afișați toate postările
duminică, 22 februarie 2015
Poantele fiscale ale premierului Ponta!
Sa fie reducerile de taxe prezentate recent de PSD doar o POANTA a lui PONTA? Se pare ca da. Detalii aici.
luni, 9 februarie 2015
Meniu la Business Lunch: starter - FMI si guvernul, fel principal - Romania si libertatea economica, desert - creditele in CHF
Am fost invitat saptamana trecuta la Money Channel pentru a discuta despre recentele negocieri ale guvernului Romaniei cu FMI, despre cat de bine sta Romania in clasamentul Libertatii Economice si, nu in ultimul rand, despre soarta celor care au contractat credite in CHF. Detalii aici
duminică, 14 aprilie 2013
Ce sta in spatele experimentului bancar din Cipru?
Recunosc ca mi-am pus singur o intrebare destul de grea, dar la care ma incapatanez sa gasesc o logica aflata undeva in spatele fenomenului. Pentru ca s-ar putea sa fie totusi una...
.jpg)
Nu voi analiza aici probabilitatea destul de mare de confiscare (a se citi expropriere) pana la 60% din banii depozitati in banci de catre indivizii mai "bogati". Sunt convins ca prevederea bruxelleza va fi implementata indiferent de reactiile nostre. Asa se explica si presiunile UE asupra sistemului bancar austriac de a "relaxa" clauzele privind secretul bancar si transparenta informationala, adica mai pe sleau: arata-ne mai repede ce bogati sunt pe listele deponentilor tai si cam cat au... pentru a putea estima, evident econometric, impactul fiscal al eventualei exproprieri! Comentarii utile pe aceasta tema gasiti aici sau aici sau aici.
Haideti sa luam ca fiind luata decizia de nationalizare a unei parti din depozitele la termen de peste 100.000 euro pe intreg cuprinsul Europei, evident cu conditionalitatile de la Bruxelles e.g. sistemul bancar din tara respectiva sa fie aproape de a-si da duhul. Si, intre noi fie vorba, nu suntem departe de falimentul rezervei fractionare si a cadrului institutional sub care opereaza bancile in prezent. Care ar putea fi reactiile asteptate din partea oamenilor (deponenti mici si mari)? Nesiguranta impusa peste noapte si trecerea de la calitatea de deponent intr-o banca (relativ) sigura la cea de "investitor care-si asuma riscuri" atunci cand isi plaseaza banii in sistemul bancar vor aduce in prim plan retrageri masive de bani din banci. Cat de "masive" mai raman dupa taxarea stabilita de UE.
Unde ar putea merge acesti bani? Voi incerca sa trasez cateva din directiile spre care s-ar putea indrepta aceste fonduri lichidizate peste noapte si, de aici, putem desprinde raspunsul la titlul acestui post.
1. in paradisuri fiscale este aproape exclus si pentru ca iadurile fiscale (a se citi tarile cu fiscalitate ridicata) au avut grija sa le diminueze atractia! Cipru este un astfel de caz, nu-i asa?!
2. in titluri de stat, poate. Chiar daca unele tari sunt mai solvabile decat altele, vor exista probabil multi care sa isi plaseze economiile lichidizate in astfel de active. Cine castiga? Tari precum Germania sau Franta care vor avea parte de o oferta de imprumuturi mai mare, deci pot impune o dobanda mai mica. Astfel, finantarea deficitului bugetar va fi cu costuri mai mici. In plus, chiar daca datoria suverana creste, pe termen scurt guvernele respective dispun de bani ieftini si fara a produce inflatie! Cine sunt pilonii deciziilor in UE?
3. in actiuni si obligatiuni pe bursa. ar putea reprezenta o alternativa second-best, dar totusi o alternativa. Asfel, mai marii UE pun umarul la relansarea burselor printr-un grad mai ridicat de lichidizare si de "reorientare" a ofertei de imprumuturi. Si pentru ca sectorul bancar trebuie curatat, asa cum a precizat aici sefa FMI, Christine Lagarde, de ce sa nu experimentam noi o reorientare controlata de la banci catre burse?!
4. in sectorul imobiliar. este cunoscut faptul ca acesta a cunoscut o cadere puternica dupa 2008 aproape in toate tarile afectate de criza financiara. Si, pentru ca in general bunurile de folosinta indelungata precum apartamentele si casele intra in categoria investitii (chiar si in contabilitatea macroeconomica), de ce nu s-ar da un implus acestui sector? Ca poate cei care vor fi scos banii de la banci de frica pierderii lor, n-or avea o teama asa de mare fata de calitatea de real estate investor. Unde mai pui ca activul de real estate nu este un activ "mort" ci unul care iti poate produce venituri din chirii. Asa, sforarii din spatele usilor inchise, pot rezolva si problema somajului ridicat in UE. Deci, uite cum teama de revolte sociale si de pierdere a credibilitatii esafodajului european poate rezolva si probleme sociale acute!
5. in monede a caror putere de cumparare este relativ stabila. Adica, aceea din tara in care guvernul nu tipareste bani brat la brat cu FED, BCE, BOE sau BOJ. Evident ca in timp, moneda respectiva se va aprecia in raport cu dolarul, euro, lira sau yenul si aceasta alternativa poate fi privita ca o forma de hedging de eventualii investitori. Avem un caz recent, cel al Elvetiei si CHF-ului. Insa, fuga capitalurilor catre CHF a determinat interventia binevoitoare a BCE si ajustarea in jos a cursului CHF printr-o ancorare sanatoasa de euro (numita de specialisti flotare controlata). Asta ca sa ne iasa odata din cap si noua, si pietelor financiare, ca nu se pot pune cu puterea (politica).
In concluzie, putem spune ca experimentul Cipru ajuta guvernele sa-si promoveze in continuare, fatis sau nu, interventionismul de sorgine keynesista si sa-si relaxeze constrangerile bugetare pentru a salva aparentele termenului scurt, pentru ca, nu-i asa (!) pe termen lung suntem toti morti! Insa, legitatile economice ce vor actiona ca urmare a experimentelor politice nu ne-au iertat si nu ne vor ierta niciodata! Insa, cine va suporta costurile?
Nu voi analiza aici probabilitatea destul de mare de confiscare (a se citi expropriere) pana la 60% din banii depozitati in banci de catre indivizii mai "bogati". Sunt convins ca prevederea bruxelleza va fi implementata indiferent de reactiile nostre. Asa se explica si presiunile UE asupra sistemului bancar austriac de a "relaxa" clauzele privind secretul bancar si transparenta informationala, adica mai pe sleau: arata-ne mai repede ce bogati sunt pe listele deponentilor tai si cam cat au... pentru a putea estima, evident econometric, impactul fiscal al eventualei exproprieri! Comentarii utile pe aceasta tema gasiti aici sau aici sau aici.
Haideti sa luam ca fiind luata decizia de nationalizare a unei parti din depozitele la termen de peste 100.000 euro pe intreg cuprinsul Europei, evident cu conditionalitatile de la Bruxelles e.g. sistemul bancar din tara respectiva sa fie aproape de a-si da duhul. Si, intre noi fie vorba, nu suntem departe de falimentul rezervei fractionare si a cadrului institutional sub care opereaza bancile in prezent. Care ar putea fi reactiile asteptate din partea oamenilor (deponenti mici si mari)? Nesiguranta impusa peste noapte si trecerea de la calitatea de deponent intr-o banca (relativ) sigura la cea de "investitor care-si asuma riscuri" atunci cand isi plaseaza banii in sistemul bancar vor aduce in prim plan retrageri masive de bani din banci. Cat de "masive" mai raman dupa taxarea stabilita de UE.
Unde ar putea merge acesti bani? Voi incerca sa trasez cateva din directiile spre care s-ar putea indrepta aceste fonduri lichidizate peste noapte si, de aici, putem desprinde raspunsul la titlul acestui post.
1. in paradisuri fiscale este aproape exclus si pentru ca iadurile fiscale (a se citi tarile cu fiscalitate ridicata) au avut grija sa le diminueze atractia! Cipru este un astfel de caz, nu-i asa?!
2. in titluri de stat, poate. Chiar daca unele tari sunt mai solvabile decat altele, vor exista probabil multi care sa isi plaseze economiile lichidizate in astfel de active. Cine castiga? Tari precum Germania sau Franta care vor avea parte de o oferta de imprumuturi mai mare, deci pot impune o dobanda mai mica. Astfel, finantarea deficitului bugetar va fi cu costuri mai mici. In plus, chiar daca datoria suverana creste, pe termen scurt guvernele respective dispun de bani ieftini si fara a produce inflatie! Cine sunt pilonii deciziilor in UE?
3. in actiuni si obligatiuni pe bursa. ar putea reprezenta o alternativa second-best, dar totusi o alternativa. Asfel, mai marii UE pun umarul la relansarea burselor printr-un grad mai ridicat de lichidizare si de "reorientare" a ofertei de imprumuturi. Si pentru ca sectorul bancar trebuie curatat, asa cum a precizat aici sefa FMI, Christine Lagarde, de ce sa nu experimentam noi o reorientare controlata de la banci catre burse?!
4. in sectorul imobiliar. este cunoscut faptul ca acesta a cunoscut o cadere puternica dupa 2008 aproape in toate tarile afectate de criza financiara. Si, pentru ca in general bunurile de folosinta indelungata precum apartamentele si casele intra in categoria investitii (chiar si in contabilitatea macroeconomica), de ce nu s-ar da un implus acestui sector? Ca poate cei care vor fi scos banii de la banci de frica pierderii lor, n-or avea o teama asa de mare fata de calitatea de real estate investor. Unde mai pui ca activul de real estate nu este un activ "mort" ci unul care iti poate produce venituri din chirii. Asa, sforarii din spatele usilor inchise, pot rezolva si problema somajului ridicat in UE. Deci, uite cum teama de revolte sociale si de pierdere a credibilitatii esafodajului european poate rezolva si probleme sociale acute!
5. in monede a caror putere de cumparare este relativ stabila. Adica, aceea din tara in care guvernul nu tipareste bani brat la brat cu FED, BCE, BOE sau BOJ. Evident ca in timp, moneda respectiva se va aprecia in raport cu dolarul, euro, lira sau yenul si aceasta alternativa poate fi privita ca o forma de hedging de eventualii investitori. Avem un caz recent, cel al Elvetiei si CHF-ului. Insa, fuga capitalurilor catre CHF a determinat interventia binevoitoare a BCE si ajustarea in jos a cursului CHF printr-o ancorare sanatoasa de euro (numita de specialisti flotare controlata). Asta ca sa ne iasa odata din cap si noua, si pietelor financiare, ca nu se pot pune cu puterea (politica).
In concluzie, putem spune ca experimentul Cipru ajuta guvernele sa-si promoveze in continuare, fatis sau nu, interventionismul de sorgine keynesista si sa-si relaxeze constrangerile bugetare pentru a salva aparentele termenului scurt, pentru ca, nu-i asa (!) pe termen lung suntem toti morti! Insa, legitatile economice ce vor actiona ca urmare a experimentelor politice nu ne-au iertat si nu ne vor ierta niciodata! Insa, cine va suporta costurile?
marți, 2 aprilie 2013
Buchanan... despre mostenirea politica a Lordului Keynes
Recomand cu caldura studentilor mei (si tuturor celor satui de idolatrizarile mainstream) ultima carte a lui Buchanan si Wagner intitulata "Democratia in deficit. Mostenirea politica a Lordului Keynes", aparuta recent la Humanitas. Pentru cei care au citit deja "Economia intr-o lectie", aceasta carte reprezinta poate cea mai buna continuare a lecturii in domeniul economic. Veti vedea, inca o data, cum teoria keynesista este o Matrioska ce ascunde picioare (fundamente) de lut.
PS. Il felicit pe prietenul si fostul meu coleg, Radu Simandan pentru initiativa de a traduce aceasta lucrare.
marți, 20 noiembrie 2012
Relatari dure din Grecia secolului XXI
As mai putea intitula acest post si "Atentie, romani! Nu radeti... pt ca se ia!" Ceea ce este publicat intr-un material din WSJ pare desprins din vremuri foarte indepartate. Dar, surpriza! Este chiar Grecia zilelor noastre, o tara prabusita din mai toate punctele de vedere. Cititi-l cu luare aminte!
Iata un extras: "For decades, Panagiotis Triantafyllopoulos worked in Athens as a printer and graphic designer, most recently making slick packaging for multinational drug companies. Now the 54-year-old spends his days gathering firewood, tending chickens and preparing for the olive harvest in this hillside village in southwestern Greece. Unable to find a job more than two years after he was laid off, Mr. Triantafyllopoulos felt he had little choice but to return to his birthplace here this past summer and try to survive on what he can glean from his family's small plot of land. "I'm a nouveau poor," said Mr. Triantafyllopoulos, who went to Athens as a teenager in 1975, part of a wave of young people moving from Greece's agricultural hinterland to its cities. "It was a difficult decision to come back. We had dreams of something bigger."
Iata un extras: "For decades, Panagiotis Triantafyllopoulos worked in Athens as a printer and graphic designer, most recently making slick packaging for multinational drug companies. Now the 54-year-old spends his days gathering firewood, tending chickens and preparing for the olive harvest in this hillside village in southwestern Greece. Unable to find a job more than two years after he was laid off, Mr. Triantafyllopoulos felt he had little choice but to return to his birthplace here this past summer and try to survive on what he can glean from his family's small plot of land. "I'm a nouveau poor," said Mr. Triantafyllopoulos, who went to Athens as a teenager in 1975, part of a wave of young people moving from Greece's agricultural hinterland to its cities. "It was a difficult decision to come back. We had dreams of something bigger."
Aceleasi vise le-au avut si probabil inca le mai au multi romani. Insa, parca distanta dintre vis si realitate devine tot mai mare. Tocmai de aceea este bine ca noi sa incetam sa mai ignoram importanta votului electoral si sa ne mai lasam in continuare pacaliti de acei politicieni care vad gogosi peste gogosi... ca doar nu-i doare aluatul! Atfel directia e una singura: sa ingrosam randurile celor care se intorc in mediul rural, la autoconsum si sistemul economiei arhaice.
PS: recomand cu caldura sa cititi postul De ce vand politicienii gogosi? al prietenului meu Bogdan Glavan.
miercuri, 4 ianuarie 2012
De la Krugman citire: nimeni nu intelege deficitul bugetar!
Chiar de 1 ianuarie, Paul Krugman isi varsa offf-ul in Ney York Times. Iar acest offf (offf, mai, mai!) este legat de faptul ca nimeni, in afara de el, of course, nu prea intelege cum vine treaba cu deficitul bugetar. De ce acesta nu e rau, ci mai degraba bun! De ce nu trebuie privita problema imprumuturilor statului in mod similar cu cea a imprumuturilor unei familii obisnuite! etc... Sursa aici.
Spune Krugman, referitor la ultima problema: "First, families have to pay back their debt. Governments don’t — all they need to do is ensure that debt grows more slowly than their tax base. The debt from World War II was never repaid; it just became increasingly irrelevant as the U.S. economy grew, and with it the income subject to taxation."
Deci, spre deosebire de familii care trebuie sa isi adapteze (a se citi "reduca") cheltuielile de consum prezente (si viitoare) pentru a-si plati datoriile, guvernul nu trebuie sa-si faca asemenea griji! Atata timp cat datoria publica va creste intr-un ritm mai lent decat masa impozabila, toata datoria de care vorbim se va plati din taxe si impozite bine merci, iar in cativa ani (sau cel mult decenii) se va stinge. Eventual. Prin urmare, guvernul poate sa cheltuiasca oricat, cu conditia sa asezoneze cheltuielile angajate cu prelevarea de impozite.
Rationamentul de mai sus pare a fi solutia miraculoasa de a jongla printre "tarele" economiei, printre principiile si legile economice fundamentale. Si, nu stiu din ce motiv, noi ceilalti nu reusim sa patrundem asa adanc in strafundurile gandirii krugmaniene pentru a ne adapa cu noile strafulgerari ale intelighentiei sale!
Pai, ar fi cateva motive serioase, sa nu dam curs invitatiei, chiar daca vine de la un Nobel-ian.
Veniturile in economie (si deci "masa impozabila" a lui Krugman) nu pot creste decat daca productivitatea factorilor de productie va avea un trend ascendent. Adica, daca sectorul privat va fi lasat sa produca si sa inoveze pentru a aduce pe piata mai multe bunuri si servicii. Adica, interventionismul statului sa fie tot mai mic. Ori atata timp cat statul doreste sa extraga si sa cheltuiasca o parte tot mai mare din venitul national, nu prea exista sanse de dezvoltare economica si, pe cale de consecinta, nici baza de impozitare mai mare.
Sa facem un exercitiu de logica! Sa presupunem ca, pentru a-si finanta cheltuielile tot mai mari, statul decide sa creasca impozitele pana la 80%. Sau, de ce nu, pana la 100%. Sa impoziteze tot ce misca, vorba aceea: daca-i musai, ne conformam cu placere! Adica din 100 lei venit, populatia si firmele sa nu mai cheltuiasca nimic si sa-i "doneze" obligatoriu statului. Rezultatul va fi nefast nu doar pentru cei impozitati, ci chiar si pentru stat! Pentru ca stimulentele vor fi defavorabile muncii pe principiul decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba. Sau mor. Sau plec altundeva unde rezultatele muncii mele sunt impozitate mai putin. Iar, in final statul respectiv se va alege cu tot mai putin bani!
Lucrurile aceste sunt extrem de simple si logice. Economistii au dezvoltat diferite concepte teoretice (gen efectul de evictiune sau crowding-out) care sa ilustreze efectele negative ale interventiei guvernamentale si cresterii deficitului bugetar asupra economiei reale. Dar, pana la urma, totul este de bun simt!
Krugman, in continuare: "Second — and this is the point almost nobody seems to get — an over-borrowed family owes money to someone else; U.S. debt is, to a large extent, money we owe to ourselves. This was clearly true of the debt incurred to win World War II. Taxpayers were on the hook for a debt that was significantly bigger, as a percentage of G.D.P., than debt today; but that debt was also owned by taxpayers, such as all the people who bought savings bonds. So the debt didn’t make postwar America poorer. In particular, the debt didn’t prevent the postwar generation from experiencing the biggest rise in incomes and living standards in our nation’s history."
Aici am doua contra-argumente.
Spune Krugman, referitor la ultima problema: "First, families have to pay back their debt. Governments don’t — all they need to do is ensure that debt grows more slowly than their tax base. The debt from World War II was never repaid; it just became increasingly irrelevant as the U.S. economy grew, and with it the income subject to taxation."
Deci, spre deosebire de familii care trebuie sa isi adapteze (a se citi "reduca") cheltuielile de consum prezente (si viitoare) pentru a-si plati datoriile, guvernul nu trebuie sa-si faca asemenea griji! Atata timp cat datoria publica va creste intr-un ritm mai lent decat masa impozabila, toata datoria de care vorbim se va plati din taxe si impozite bine merci, iar in cativa ani (sau cel mult decenii) se va stinge. Eventual. Prin urmare, guvernul poate sa cheltuiasca oricat, cu conditia sa asezoneze cheltuielile angajate cu prelevarea de impozite.
Rationamentul de mai sus pare a fi solutia miraculoasa de a jongla printre "tarele" economiei, printre principiile si legile economice fundamentale. Si, nu stiu din ce motiv, noi ceilalti nu reusim sa patrundem asa adanc in strafundurile gandirii krugmaniene pentru a ne adapa cu noile strafulgerari ale intelighentiei sale!
Pai, ar fi cateva motive serioase, sa nu dam curs invitatiei, chiar daca vine de la un Nobel-ian.
Veniturile in economie (si deci "masa impozabila" a lui Krugman) nu pot creste decat daca productivitatea factorilor de productie va avea un trend ascendent. Adica, daca sectorul privat va fi lasat sa produca si sa inoveze pentru a aduce pe piata mai multe bunuri si servicii. Adica, interventionismul statului sa fie tot mai mic. Ori atata timp cat statul doreste sa extraga si sa cheltuiasca o parte tot mai mare din venitul national, nu prea exista sanse de dezvoltare economica si, pe cale de consecinta, nici baza de impozitare mai mare.
Sa facem un exercitiu de logica! Sa presupunem ca, pentru a-si finanta cheltuielile tot mai mari, statul decide sa creasca impozitele pana la 80%. Sau, de ce nu, pana la 100%. Sa impoziteze tot ce misca, vorba aceea: daca-i musai, ne conformam cu placere! Adica din 100 lei venit, populatia si firmele sa nu mai cheltuiasca nimic si sa-i "doneze" obligatoriu statului. Rezultatul va fi nefast nu doar pentru cei impozitati, ci chiar si pentru stat! Pentru ca stimulentele vor fi defavorabile muncii pe principiul decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba. Sau mor. Sau plec altundeva unde rezultatele muncii mele sunt impozitate mai putin. Iar, in final statul respectiv se va alege cu tot mai putin bani!
Lucrurile aceste sunt extrem de simple si logice. Economistii au dezvoltat diferite concepte teoretice (gen efectul de evictiune sau crowding-out) care sa ilustreze efectele negative ale interventiei guvernamentale si cresterii deficitului bugetar asupra economiei reale. Dar, pana la urma, totul este de bun simt!
Krugman, in continuare: "Second — and this is the point almost nobody seems to get — an over-borrowed family owes money to someone else; U.S. debt is, to a large extent, money we owe to ourselves. This was clearly true of the debt incurred to win World War II. Taxpayers were on the hook for a debt that was significantly bigger, as a percentage of G.D.P., than debt today; but that debt was also owned by taxpayers, such as all the people who bought savings bonds. So the debt didn’t make postwar America poorer. In particular, the debt didn’t prevent the postwar generation from experiencing the biggest rise in incomes and living standards in our nation’s history."
Aici am doua contra-argumente.
Unul tine mai degraba de polemica "academica". Poate deficitul american de care vorbeste Krugman nu a facut americanii mai saraci, dar cu siguranta i-a impiedicat sa fie mult mai bogati decat ar fi fost in lipsa acestuia. Oricine valideaza analiza mea de mai sus, va fi cu siguranta de acord cu acest lucru! In plus, ar fi o eroare desprinderea unei corelatii pozitive intre marimea deficitului bugetar si nivelul de trai. Pentru iubitorii de evidente empirice, uitati-va la cat "de bine" o duc cetatenii din tarile din UE cu cele mai ridicate niveluri de indatorare publica!
Un altul tine de o abordare mai riguroasa. Situatia "datoria publica = noi suntem indatorati fata de noi insine" nu e chiar asa de neutra asa cum o descrie Krugman. Pentru ca impozitele stoarse de la noi si varate in buzunarele statului inseamna de fapt scoaterea unor resurse financiare din afara calculului economic. Adica in loc de chivernisirea (scuzati arhaismul!) si cheltuirea banului muncit din greu nu mai este facuta de proprietarul lor de drept - in conformitate cu nevoile sale concrete, ci de mofturile si interesele arbitrare ale birocratilor care decid (fie ca e nevoie sau nu) sa construiasca terenuri de sport unde nu sunt copii, sa schimbe borduri cand noi avem nevoie de canalizare etc etc. Iar aceasta ingerinta in mersul normal al economiei inseamna de fapt o risipire a resurselor economice rare. Adica, in final, societatea nici macar nu va beneficia de acelasi volum de bunuri si servicii utile satisfacerii nevoilor. Poate ca PIB-ul ar putea fi valoric acelasi, insa prin producerea unor bunuri (precum borduri si terenuri) inutile, volumul de bunuri ce satisfac nevoile reale ale publicului va fi cu siguranta mai mic. Este ca si cum cu 100 de lei in loc sa produci 50 de paini cerute de oameni, vei produce 40 de paini si 10 borduri, chiar daca ultimele nu intra in sfera nevoilor noastre.
Deci, as putea sa-i raspund lui Krugman astfel: ba da, deficitul chiar i-a facut pe americani mai saraci!
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Planurile cui sunt afectate de revenirea recesiunii?
Mai tuturor... si o sa ma explic!
In primul rand, ne strica noua planurile:
- pentru ca veniturile (salariale sau nu) nu au cum sa creasca, ci mai degraba vor scadea. De aici putem deduce ca nu vom avea decat a ne ajusta corespunzator deciziile de consum si economisire (daca mai avem de unde sa punem deoparte).
- pentru ca mediul de afaceri va reactiona prin restrangerea activitatii economice, iar cei aflati in somaj vor fi pusi intr-o situatie aproape imposibila de a se mai reangaja.
- pentru ca ne va "Paste chiar inainte de Craciun" mariri de taxe si impozite in ciuda tuturor garantiilor guvernantilor. Iar daca domniile lor vor vedea ca nici impozitarea indirecta (TVA, accize) nu da roade in sensul cresterii incasarilor bugetare, ce credeti ca vor face? Se vor indrepta catre impozitele pe proprietati si bunuri (mobile si imobile)... ca doar nu putem duce casa in paradisurile fiscale! Masina, mai da!
In al doilea rand pentru guvern si nu spun asta pentru ca ii port prea mult de grija, ci pentru ca tot pe noi ne va afecta:
- proiectia de deficit bugetar de 1,9% este de-a dreptul fantasmagorica! Pentru ca atunci ar trebui aplicat un set larg si coerent de masuri de austeritate la nivelul administratiei publice centrale si locale (stiti ca ei tot sustin faptul ca nu vor lua nici in ruptul capului de la "investitiile publice"). Mai pe scurt, o reducere drastica a cheltuielilor guvernamentale - pe partea lor de costuri operationale.
- chiar daca au tot marit fiscalitatea indirecta (de care vorbeam mai sus), datele INS arata ca mai tot consumul care este accizat puternic (tutun, carburanti, alimente) a inregistrat o scadere importanta in ultimele luni. Iata cum stau lucrurile:
Comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, în septembrie 2011, vânzările de alimente, băuturi, tutun au scăzut cu 3,7% ca serie brută şi cu 5,1% ca serie ajustată, cele de carburanţi s-au redus cu 10,1% şi respectiv 9,5%, iar comerţul cu produse nealimentare a fost cu 2,8% mai mic ca serie brută şi cu 2,1% ca serie ajustată.
Pe ansamblu, în septembrie comparativ cu aceeaşi lună din 2010, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul s-a redus cu 5% ca serie brută şi cu 5,2% ca serie ajustată.
În primele nouă luni, vânzările de alimente, băuturi, tutun au scăzut cu 8,1% ca serie brută şi cu 8,5% ca serie ajustată, cele de carburanţi s-au redus cu 3,5% şi respectiv 4,2%, iar comerţul cu produse nealimentare a fost cu 2,6% mai mic ca serie brută şi cu 2,5% ca serie ajustată.
Adica, mai putine taxe incasate in raport cu cele estimate si pe care s-a construit proiectia bugetara a anului 2012.
- degeaba se vaita guvernantii (de la presedinte pana la ministrul Finantelor) ca rata dobanzii cerute de creditorii privati (interni si internationali) este exagerata (ca sa nu folosesc exact terminologia prezidentiala)! Vom vedea ca nu peste mult timp, guvernul se va imprumuta ca costuri si mai mari... tot pe seama impozitelor viitoare colectate! Pentru cei familiarizati cu teoria economica, ganditi-va la ce implicatii ulterioare va avea operarea echivalentei ricardiene!
Iar contextul actual in care se scalda Europa ne face si mai mult sa ne luam gandul de la crestere economica! Asa ca bine ca ai venit recesiune, poate asa ne vom mai trezi odata si vom deschide ochii criticii constructive (nu constructiviste)!
In primul rand, ne strica noua planurile:
- pentru ca veniturile (salariale sau nu) nu au cum sa creasca, ci mai degraba vor scadea. De aici putem deduce ca nu vom avea decat a ne ajusta corespunzator deciziile de consum si economisire (daca mai avem de unde sa punem deoparte).
- pentru ca mediul de afaceri va reactiona prin restrangerea activitatii economice, iar cei aflati in somaj vor fi pusi intr-o situatie aproape imposibila de a se mai reangaja.
- pentru ca ne va "Paste chiar inainte de Craciun" mariri de taxe si impozite in ciuda tuturor garantiilor guvernantilor. Iar daca domniile lor vor vedea ca nici impozitarea indirecta (TVA, accize) nu da roade in sensul cresterii incasarilor bugetare, ce credeti ca vor face? Se vor indrepta catre impozitele pe proprietati si bunuri (mobile si imobile)... ca doar nu putem duce casa in paradisurile fiscale! Masina, mai da!
In al doilea rand pentru guvern si nu spun asta pentru ca ii port prea mult de grija, ci pentru ca tot pe noi ne va afecta:
- proiectia de deficit bugetar de 1,9% este de-a dreptul fantasmagorica! Pentru ca atunci ar trebui aplicat un set larg si coerent de masuri de austeritate la nivelul administratiei publice centrale si locale (stiti ca ei tot sustin faptul ca nu vor lua nici in ruptul capului de la "investitiile publice"). Mai pe scurt, o reducere drastica a cheltuielilor guvernamentale - pe partea lor de costuri operationale.
- chiar daca au tot marit fiscalitatea indirecta (de care vorbeam mai sus), datele INS arata ca mai tot consumul care este accizat puternic (tutun, carburanti, alimente) a inregistrat o scadere importanta in ultimele luni. Iata cum stau lucrurile:
Comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, în septembrie 2011, vânzările de alimente, băuturi, tutun au scăzut cu 3,7% ca serie brută şi cu 5,1% ca serie ajustată, cele de carburanţi s-au redus cu 10,1% şi respectiv 9,5%, iar comerţul cu produse nealimentare a fost cu 2,8% mai mic ca serie brută şi cu 2,1% ca serie ajustată.
Pe ansamblu, în septembrie comparativ cu aceeaşi lună din 2010, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul s-a redus cu 5% ca serie brută şi cu 5,2% ca serie ajustată.
În primele nouă luni, vânzările de alimente, băuturi, tutun au scăzut cu 8,1% ca serie brută şi cu 8,5% ca serie ajustată, cele de carburanţi s-au redus cu 3,5% şi respectiv 4,2%, iar comerţul cu produse nealimentare a fost cu 2,6% mai mic ca serie brută şi cu 2,5% ca serie ajustată.
Adica, mai putine taxe incasate in raport cu cele estimate si pe care s-a construit proiectia bugetara a anului 2012.
- degeaba se vaita guvernantii (de la presedinte pana la ministrul Finantelor) ca rata dobanzii cerute de creditorii privati (interni si internationali) este exagerata (ca sa nu folosesc exact terminologia prezidentiala)! Vom vedea ca nu peste mult timp, guvernul se va imprumuta ca costuri si mai mari... tot pe seama impozitelor viitoare colectate! Pentru cei familiarizati cu teoria economica, ganditi-va la ce implicatii ulterioare va avea operarea echivalentei ricardiene!
Iar contextul actual in care se scalda Europa ne face si mai mult sa ne luam gandul de la crestere economica! Asa ca bine ca ai venit recesiune, poate asa ne vom mai trezi odata si vom deschide ochii criticii constructive (nu constructiviste)!
miercuri, 5 octombrie 2011
Ritm record pentru datoria publica! Ce ne asteapta?
Romania, sau mai bine zis guvernul Boc, bate noi recorduri europene! Negative, ce-i drept... Spre exemplu, am ajuns tara europeana cu cel mai rapid ritm de crestere a datoriei publice.
"Datoria publică a crescut - potrivit metodologiei de calcul ESA utilizată de Comisia Europeană - până 30,3% din PIB, după ce în 2008 se situa la doar 13%. La sfârşitul lunii iulie, potrivit metodologiei cash, datoria se cifra la aproape 40% din PIB.
La viteza de creştere a datoriei, România a bătut toate ţările Europei. Până în august 2011, nivelul datoriei s-a triplat, ajungând la 39,41%." (vezi Saptamana Financiara)
Sunt destul de multi economisti care nu vad acest lucru o problema majora, argumentul fiind ca mai avem pana ajungem la 60% (limita prevazuta prin tratatul de la Maastricht). Sunt oarecum surprins sa constat cum sunt ascunse sub presul politic efectele nocive generate de explozia datoriei publice. Voi incerca in continuare sa surprind cateva:
1. cresterea impozitarii: chiar daca vrem sau nu sa recunoastem, plata acestei datorii publice va fi sustinuta din impozitare, mai ales in conditiile in care nu exista sperante de crestere economica (care ar fi putut sa atenueze din povara fiscala). Nu-i asa ca nu-i rau sa te tot imprumuti mai ales cand nu tu (decident politic) va trebui sa returnezi banii!!!
2. sufocarea sectorului privat: in conditiile in care statul devine principalul client al bancilor pentru finantarea si rostogolirea deficitului bugetar, vor ramane mai putine lichiditati pentru finantarea investitiilor private. Acest lucru va duce la o crestere a ratei dobanzii cerute de banci pentru liniile de finantare sau proiectele de investitii solicitate de mediul privat.
3. destimularea angajarii fortei de munca: conform tuturor principiilor economice, indiferent de curentul de gandire, efectele (1) si (2) contribuie cumulativ la reducerea ocuparii fortei de munca. Idem, delocalizarea afacerilor straine din Romania.
Sunt insa convins ca peste 6 luni cand datoria externa va depasi 60% din PIB, aceeasi economisti vor spune ca sunt si alte tari cu datorii si mai mari. Mai jos este un clasament facut recent de Banca Mondiala:
Si vorba aceea, iesita pe gura unui nefericit-intitulat liberal: din datorie publica nu se moare! Da, poate ca nu se moare, dar nici bine nu traieste poporul!
"Datoria publică a crescut - potrivit metodologiei de calcul ESA utilizată de Comisia Europeană - până 30,3% din PIB, după ce în 2008 se situa la doar 13%. La sfârşitul lunii iulie, potrivit metodologiei cash, datoria se cifra la aproape 40% din PIB.
La viteza de creştere a datoriei, România a bătut toate ţările Europei. Până în august 2011, nivelul datoriei s-a triplat, ajungând la 39,41%." (vezi Saptamana Financiara)
Sunt destul de multi economisti care nu vad acest lucru o problema majora, argumentul fiind ca mai avem pana ajungem la 60% (limita prevazuta prin tratatul de la Maastricht). Sunt oarecum surprins sa constat cum sunt ascunse sub presul politic efectele nocive generate de explozia datoriei publice. Voi incerca in continuare sa surprind cateva:
1. cresterea impozitarii: chiar daca vrem sau nu sa recunoastem, plata acestei datorii publice va fi sustinuta din impozitare, mai ales in conditiile in care nu exista sperante de crestere economica (care ar fi putut sa atenueze din povara fiscala). Nu-i asa ca nu-i rau sa te tot imprumuti mai ales cand nu tu (decident politic) va trebui sa returnezi banii!!!
2. sufocarea sectorului privat: in conditiile in care statul devine principalul client al bancilor pentru finantarea si rostogolirea deficitului bugetar, vor ramane mai putine lichiditati pentru finantarea investitiilor private. Acest lucru va duce la o crestere a ratei dobanzii cerute de banci pentru liniile de finantare sau proiectele de investitii solicitate de mediul privat.
3. destimularea angajarii fortei de munca: conform tuturor principiilor economice, indiferent de curentul de gandire, efectele (1) si (2) contribuie cumulativ la reducerea ocuparii fortei de munca. Idem, delocalizarea afacerilor straine din Romania.
Sunt insa convins ca peste 6 luni cand datoria externa va depasi 60% din PIB, aceeasi economisti vor spune ca sunt si alte tari cu datorii si mai mari. Mai jos este un clasament facut recent de Banca Mondiala:
Si vorba aceea, iesita pe gura unui nefericit-intitulat liberal: din datorie publica nu se moare! Da, poate ca nu se moare, dar nici bine nu traieste poporul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)