Republicanul Cain propune reforma fiscala 9-9-9! Arthur Laffer voteaza pentru...

A inceput cursa pentru nominalizarea candidatului republican pentru cea mai inalta functie in stat. Si pentru ca, conform CNN, cam doua treimi din votanti sunt inca indecisi, confruntarea din aceasta seara din Las Vegas ar putea aduce un plus de lumina in mintile sustinatorilor republicani si vor depasi stadiul "cetateanului turmentat" din Caragiale.

Desi Mitt Romney conduce inca in sondaje, Herman Cain ii cam sufla in ceafa. Cu ce?

Ei bine, cu doua idei majore: imigratia si politica fiscala. Iar despre a doua, merita discutat continutul propunerii sale.

Ce sustine Cain este explicat de vestitulul economist Arthur B Laffer intr-un articol scris in Wall Street Journal. Redau cateva pasaje, dar va asigur ca merita citit in intregime.

Republican presidential candidate Herman Cain's now famous "9-9-9" plan is his explicit proposal to right the wrongs of our federal tax code. He proposes a 9% flat-rate personal income tax with no deductions except for donations to charity; a 9% flat-rate tax on net business profits; and a new 9% national tax on retail sales.
 Iar motivul invocat este:

Mr. Cain's 9-9-9 plan was designed to be what economists call "static revenue neutral," which means that if people didn't change what they do under his plan, total tax revenues would be the same as they are under our current tax code. I believe his plan would indeed be static revenue neutral, and with the boost it would give to economic growth it would bring in even more revenue than expected

The whole purpose of a flat tax, à la 9-9-9, is to lower marginal tax rates and simplify the tax code. With lower marginal tax rates (and boy will marginal tax rates be lower with the 9-9-9 plan), both the demand for and the supply of labor and capital will increase. Output will soar, as will jobs. Tax revenues will also increase enormously—not because tax rates have increased, but because marginal tax rates have decreased.

Observati in final preocuparea pentru cresterea veniturilor statului, chiar daca e prin reducerea ratei marginale de impozitare. Sper totusi ca aceasta preocupare sa fie pur si simplu aruncata in ochii "tulburi" ai celor care se vaita de grija statului si care nu ar vota o asemenea reforma pentru ca se taie din portia de mancare a guvernantilor, chiar daca minusul pentru stat ar insemna plus pentru ei, cetateni obisnuiti. (O fi aceasta situatie un exemplu de optim paretian?). 

Ma bucur sa vad ca in SUA exista o asemenea dezbatere si, daca as fi american, as vota si eu "pentru" Herman Cain! 

De asemenea, m-as bucura sa fie si la noi discutata o asemenea propunere care sa-mi "cumpere" votul. In ceea ce ma priveste, am explicat in mai multe situatii de ce sustin reducerea fiscalitatii. De exemplu, gasiti aici interviul meu in Saptamana Financiara, in care explicam astfel:

"Conceptul de relaxare fiscala trebuie inteles ca fiind reducerea nivelului general de impozitare a veniturilor si a proprietatii. Cred ca incercarea de a defini relaxarea fiscala printr-un posibil efect (diminuarea veniturilor fiscale ca procent din PIB) n-ar aduce decat confuzie. In primul rand, spun „un posibil efect“ deoarece o politica de relaxare fiscala nu conduce neaparat la diminuarea ponderii in PIB a taxelor colectate de stat. In al doilea rand, daca am accepta definirea relaxarii fiscale ca fiind reducerea veniturilor fiscale ca procent din PIB, atunci cum s-ar mai putea descrie situatia in care acelasi efect ar fi cauzat de o crestere excesiva a impozitarii in economie? Este evident ca ultima masura numai relaxare fiscala nu este! 

In esenta, reducerea presiunii fiscale inseamna ca fiecare dintre noi sa „plateasca“ statului un procent cat mai mic din ceea ce castiga."

Un principiu economic fundamental arata ca „stimulentele conteaza“. Daca indivizilor le este expropriata o parte tot mai mica din veniturile legitim dobandite, acestia vor fi mai putin stimulati sa recurga la evaziune fiscala. Va a-duceti aminte, probabil, ca nu putini au fost cei care au considerat cota de 16% un esec sigur. Alaturi de analistii autohtoni, expertii in finante publice ai FMI proclamau nesustenabilitatea acestui proiect fiscal, derapajul de la criteriile de convergenta nominala ale UE. Ba, mai mult, chiar si in prezent exista voci care sustin necesitatea cresterii cotei unice si/sau a TVA-ului. Nu voi intra intr-un joc arbitrar al judecatilor de valoare de tipul: ce taxe ar trebui modificate, ce utilitate sau beneficii ar avea nu stiu ce cheltuiala a statului. Spun doar ca, in abordarea lor mecanicista, nu prea si-a facut loc solutia alternativa: reducerea sistematica a cheltuielilor guvernamentale si, implicit, a interventiei statului in economie.

Intrebat cum ar comenta o crestere a veniturilor statului in urma reducerii taxelor, laureatul premiului Nobel pentru economie Milton Friedman a raspuns sec: „Inseamna ca n-ati redus suficient taxele!“. Credeti ca in Romania mai e loc pentru o noua reducere a taxelor?(intrebare SF). Raspunsul lui Friedman viza faptul ca nivelul impozitarii era situat pe panta negativa a curbei Laffer, deci o reducere a acestuia antrena intr-adevar o crestere a veniturilor prelevate de stat. Daca vreti, urmand modelul lui Laffer, acesta este si cazul Romaniei. La intrebarea dv raspunsul este evident unul pozitiv. Cu cat gasca (a se citi sectorul privat!) este jumulita mai putin, cu atat gradul de libertate economica este mai ridicat si, deci, sansele ei de dezvoltare sunt mai mari.