marți, 21 februarie 2012

Cum vede Mankiw reforma fiscala in SUA

Intr-un articol publicat recent in New York Times, profesorul Mankiw propune in 4 idei de reforma fiscala:

Desi marturisesc ca nu sunt intru-totul de acord cu Mankiw, in multe privinte poate fi considerat printre cei mai moderati interventionisti. Iata, in continuare, masurile de politica fiscala care pot fi aplicate nu doar in SUA.

BROADEN THE BASE AND LOWER RATES The United States tax code is filled with deductions and exclusions that shrink the basis of taxation. The smaller base in turn requires higher tax rates to raise the revenue needed to fund government. The starting point of reform is to reverse this process.

TAX CONSUMPTION RATHER THAN INCOME Almost four centuries ago, the philosopher Thomas Hobbes suggested that taxes should be based on consumption, not income. Income measures a person’s contribution of labor and capital to society’s production of goods and services. Consumption measures the quantity of those goods and services he gets to enjoy. Hobbes reasoned that because consumption better reflects the benefits a person receives as a member of society, it is the proper basis of taxation.

TAX BADS RATHER THAN GOODS A good rule of thumb is that when you tax something, you get less of it. That means that taxes on hard work, saving and entrepreneurial risk-taking impede these fundamental drivers of economic growth. The alternative is to tax those things we would like to get less of. Consider the tax on gasoline. Driving your car is associated with various adverse side effects, which economists call externalities. These include traffic congestion, accidents, local pollution and global climate change. If the tax on gasoline were higher, people would alter their behavior to drive less. They would be more likely to take public transportation, use car pools or live closer to work. The incentives they face when deciding how much to drive would more closely match the true social costs and benefits.

KEEP IT SIMPLE, STUPID This engineering aphorism is based on the timeless insight that complex systems are more likely to break down, often in ways the designer failed to anticipate. It applies with force to tax systems.

PS: Pentru cei pasionati de tema, gasiti aici (intr-o varianta mai academica)  propria-mi viziune despre "Fiscalitate, oferte politice si optiuni electorale". 

joi, 16 februarie 2012

Lucian Croitoru: "ultima noapte de dragoste si prima de razboi" cu clicile post-comuniste

Propun concursul intitulat "Cea mai tare declaratie oficiala a lunii Februarie" si nu-mi va fi greu sa va conving ca domnul consilier al guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, poate sa stea linistit pentru ca... premiul ii revine.



Sunt ani buni de cand acord suficienta atentie scrierilor/interventiilor in mass-media ale celor ce graviteaza in jurul lui Mugur Isarescu: Valentin Lazea, Lucian Croitoru si altii. Acestia nu pot fi calificati nicidecum ca fiind discipoli ai liberalismului autentic cu care avem onoarea sa fim contemporani. Insa, pe ici pe colo, opiniile exprimate sunt condimentate cu invatamintele liberalismului clasic, din care isi trage seva Scoala Austriaca de Economie Si Drept (reprezentata si in Romania de Institutul Ludwig von Mises, Centrul pentru Economie si Libertate, Centrul Murray N. Rothbard si nu numai).    

Insa astazi, Lucian Croitoru a fost foarte suparat pe clicile clientelaro-politice care au acaparat Romania... chiar inainte de a se incerca macar construirea capitalismului post-decembrist. Ceea ce urmeaza arata ca apele s-au cam tulburat prin BNR, poate si pentru ca sus-mentionatele clici care au acaparat Romania au inteles ca si BNR face parte tot din plaiul mioritico-danubiano-pontic... deci trebuie acaparat de ele (si nu de altii!)

Redau in continuare anumite parti din materialul postat de Mediafax si va las sa meditati singuri la intelesurile tainice.

1. Prolegomene (structurarea si unele sublinieri imi apartin!)

Criza din România este rezultatul eşecului guvernelor din ultimii 20 de ani de a instaura capitalismul, modelul original de Dâmboviţa permiţând acapararea timpurie a economiei de către clicile antreprenori de carton - politicieni, spune într-un comentariu Lucian Croitoru, consilier guvernator BNR. Cei mai mulţi cred că actuala criză economică şi mai ales profunzimea ei este produsul capitalismului bazat pe pieţe libere. Faptul că aceasta se întâmplă la foarte scurt timp de la căderea socialismului pare să fie o dovadă pentru mulţi români. Doar puţini mai cred şi chiar şi mai puţini înţeleg că, dimpotrivă, criza mondială a apărut de la lipsa capitalismului chiar în ţările care l-au consacrat. În lume, în general, soluţia la problemele economice şi sociale este refacerea capitalismului. În România provocarea profundă este chiar instaurarea capitalismului şi transformarea lui în noua normalitate.

2. "Capitalismul" de Dâmboviţa

În România, clicile (acea simbioză apărută după revoluţie între creatorii de reguli şi noile elite de afaceri) au capturat economia încă din decembrie 1989. Criza actuală din România este în primul rând expresia eşecului guvernelor de a instaura capitalismul. Economia de piaţă se bazează pe principiul că oamenii sunt liberi să exploateze oportunităţi şi să evalueze riscuri în limite stabilite prin legi. Cei care reuşesc sunt liberi să ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie să plătească.

În România suntem departe de principiile la care m-am referit. În primul rând, întârzierea cu care au fost adoptate anumite reguli bune fac să lipsească antreprenorul adevărat. Sunt prea mulţi antreprenori "de carton". Cu unele excepţii, antreprenorul român a rămas cu trăsăturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii în urmă: el se uită spre bugetul public aşteptând să pice ceva.

Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede în orice o oportunitate, aşa cum se întâmplă în capitalismul bazat pe pieţe libere, ci vede oportunităţi în orice proiect bugetar. Unii dintre aceşti antreprenori sunt clienţi politici.

Ei nu se îmbogăţesc din riscurile pe care şi le asumă pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din "alocările"care îi favorizează în raport cu alţii. Proverbul "spune-mi cu cine umbli ca să-ţi spun cine eşti" funcţionează şi în varianta "spune-mi cine este la putere ca să îţi spun cine câştigă licitaţiile pentru proiectele finanţate din bani publici". În al doilea rând, aceşti antreprenori "de carton" nici nu evaluează şi nici nu-şi asumă vreun risc de contrapartidă. Ei sunt la adăpost. Chiar dacă plăteşte cu întârziere, bugetul până la urmă plăteşte.

Plăteşte însă un preţ suficient cât să acopere şi perioada de întârziere. Această dobândă implicită este inflaţionistă. Dar plătitorul de impozite este captiv, nu are ce să facă. Antreprenorii conectaţi la bugetul public reflectă mai degrabă un defect al aparatului de stat decât caracterul malefic al afacerilor lor.

În al treilea rând, ceilalţi antreprenori care îşi asumă riscuri nu sunt în mod necesar liberi să ia profiturile. Profiturile estimate pentru investiţiile de astăzi ar putea pur şi simplu să nu se materializeze din cauza schimbărilor prea dese ale sistemului de impozitare.

În sfârşit, în economia României nu toţi cei care fac pierderi suportă consecinţe. În relaţia cu statul continuă să opereze restricţiile bugetare slabe. Multe entităţi de stat, sau chiar private dacă sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate către bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, parţial, aceste arierate se şterg din când în când, sub diferite pretexte.

3. Discursul anti-capitalist astăzi

Când asculţi discursurile anti-capitaliste din România sau de oriunde îţi dai seama că virulenţa apare mai ales în legătură cu favorurile pe care politicienii la putere le acordă unor afaceri private sau proprietarilor lor în schimbul voturilor. Furia populară este implicit generată de clicile economice, dar se îndreaptă explicit împotriva capitalismului. Virulenţa anti-capitalistă apare mai ales la cei care confundă capitalismul cu corupţia.

Unii oameni, care nu fac această confuzie, critică modul în care capitalismul produce bogăţia, în special fluctuaţiile economice şi inegalitatea veniturilor. Ei cred că organizarea economiei pe baza planificarii centralizate ar putea reduce fluctuaţiile economice şi disparităţile în venituri. Aceasta este doar o altă mare iluzie, deoarece socialismul nu poate decât să înlocuiască fluctuaţiile cu penuria. Neexistând compromis între productivitatea muncii, pe de o parte, şi amplitudinea fluctuaţiilor şi disparitatea veniturilor pe de altă parte, cererile din discursurile anti-capitaliste sunt mai bine servite de capitalismul adevărat decât de o revoluţie.

Capitalismul are nevoie atât de libera întreprindere, cât şi de stat. Libera întreprindere oferă bunurile private, iar statul oferă bunurile publice. Pentru a minimiza fluctuaţiile şi inegalitatea veniturilor, capitalismul are nevoie de reguli şi de politici macroeconomice bune. Acestea sunt bunuri publice şi, de aceea, sunt responsabilitatea statului. Statul are rolul să stabilească reguli adecvate privind modul în care entităţile private administrează afacerile şi suportă consecinţele acţiunilor lor.

La rândul lor, capitaliştii sunt implicaţi în procesul de elaborare a regulilor în mod direct, ca simpli votanţi sau parlamentari, şi indirect prin lobby. Pe de o parte, ei au interesul să combată regulile care tind să altereze libertatea pieţelor şi, astfel, succesul capitalismului. De aceea, între stat şi pieţele financiare este o luptă pentru deţinerea rolului central în administrarea economiei. Pe de altă parte, este în interesul capitaliştilor inteligenţi să sprijine acele reguli care asigură că valorile morale guvernează alegerile libere private (interesul personal), adevărata sursă a succesului capitalismului.

4. Crizele majore: eşecul statului de a produce bunuri publice

Istoria civilizaţiei este deopotrivă o istorie a bunurilor private şi a bunurilor publice. Pe măsură ce capacitatea noastră de a furniza bunuri private a crescut, bunurile publice de care avem nevoie au devenit mai complexe. Între acestea din urmă, stabilitatea economică a devenit un bun public care trebuie furnizat la nivel global.

Statele trebuie să coopereze pentru a-l putea livra. În timpul Marii Depresiuni, în criza petrolului şi a Marii Inflaţii în anii 70, şi din nou acum, acest bun a lipsit, reflectând eşecul de coordonare a statelor în procesul de stabilire de regulilor compatibile cu alegerile private libere şi responsabile.

Când pieţele eşueză în câteva cazuri descrise în manuale, statul intervine pentru a le suplini. Invers, când statul eşuează să producă bunuri publice intervine o criză (citeşte piaţa) care arată ce corecţii trebuie făcute. În lumina crizei actuale se vor aduce numeroase "îmbunătăţiri" capitalismului, aşa cum s-a întâmplat după fiecare criză. Dar probabil că în retrospectivă, vom constata, ca şi cu alte ocazii, cel puţin două lucruri.

Primul, că cele mai multe se vor dovedi a nu fi fost inteligente. Probabil că în afară de reglementarea nivelului de capital şi al nivelului datoriilor publice în PIB, celelalte "îmbunătăţiri" vor produce mai multe costuri decât beneficii.

Al doilea, că cele mai multe nu vor fi adoptate de toate ţările, adică se va manifeste un nou eşec de coordonare, care va distorsiona alocarea resurselor la nivel global. Dacă multe dintre "îmbunătăţiri" vor produce costuri nete, atunci un eşec de coordonare nici nu va fi un lucru prea rău.

Până acum, istoria crizelor majore nu pare a fi o istorie a pierderii valorilor morale în procesul globalizării pieţelor, ci o istorie a eşecului statelor de a furniza bunurile publice complexe la nivel global. Nu numai că statele nu au reuşit să reglementeze adecvat, dar au închis ochii la unele practici nesănătoase sau chiar ilegale şi s-au complăcut în propriile excese. Aceasta explică de ce, la nivel mondial, dezbaterea publică se focalizează din ce în ce mai mult pe eşecul pieţelor versus eşecul statului de a furniza bunuri publice.

Şi în România dezbaterile vor urma acelaşi trend, din care publicul românesc va înţelege tot mai mult că sărăcia reflectă lipsa pieţelor adecvat reglementate.Va deveni evident că politicienii români au fost lipsiţi de viziune când au permis regulilor să rămână neclare, incoerente şi favorizante ale unor interese speciale.

În România, sistemul economic construit începând din 1990 încoace a fost în mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectivă pe care au trăit-o românii. Punerea capitalismului la locul său rămâne cea mai mare provocare a României, aşa cum a devenit pentru întreaga lume. Dar ar reuşi un guvern care şi-ar asuma în mod deschis acest obiectiv să învingă clicile economice din România?


As avea cateva comentarii asupra unor teme precum bunuri publice, constrangerile slabe pe care chiar BNR-ul le orchestreaza asupra sistemului bancar sau jumatatile de adevar privind cauza reala (monetara) a inflatiei, dar parca nu as vrea sa stric aceasta frumoasa si destul de corecta diagnoza a Tranzitiei - Made in Romania.   




luni, 13 februarie 2012

Marea Degringolada din mintea... PP(oporului)DD

Am primit recent un link de la un prieten care m-a rugat sa imi spun opinia referitor la programul de guvernare al PPDD. Motivul? Stiindu-mi orientarea mea catre filosofia liberalismul clasic mi-a spus ca vor fi cateva lucruri care ma vor incanta. Si... poate o sa-l si votez! :)))





Am selectat acele puncte pe care mi-as dori sa le regasesc la mai multe partide si nu luate in bascalie:

1. ANULAREA TUTUROR TAXELOR SI IMPOZITELOR ACTUALE.

2. INTRODUCEREA UNUI SINGUR IMPOZIT PE VENITURI SI PROPRIETATI.

3. REDUCEREA TVA LA O COTA (MINIMA PENTRU UE) DE 10 LA SUTA.

- simplificarea fiscalitatii in Romania este de bun augur prin implicatiile avute. Ganditi-va cati birocrati vor trece din barca celor care traiesc pe spatele nostru in barca celor care produc bunuri si servicii utile societatii. Unde mai pui ca este facilitata cunoasterea mai larga a obligatiilor fiscale si eventual conformarea (fiscala) mai buna. Insa plata de buna voie a darilor catre stat depinde esential si de cuantumul acestora. Nu este suficient sa fie doar un singur impozit, ci e necesar ca nivelul acestuia sa fie cat se poate de mic. Daca impozitul unic ar fi de 50 sau 70% nu ar mai fi deloc un avantaj!   


4. INTERZICEREA SUBVENTIONARII PARTIDELOR POLITICE.

- importanta si utila, dar mai important este sa vedem de unde vin totusi banii de campanie. Si nu doar in campanie. Desi este in vigoare legea privind transparenta finantarii partidelor politice, spuneti-mi cate partide au fost transparente la acest capitol?  

5. SIMPLII CETATENI VOR DEVENI JURATI IN INSTANTE, ALATURI DE JUDECATOR.

6. INTRODUCEREA RASPUNDERII MATERIALE PENTRU JUDECATORII SI PROCURORII CARE GRESESC.

- din punctul meu de vedere, ambele propuneri sunt corecte si oportune. Nu exista un adevar ultim pe care unii oameni il detin si altii nu! Capacitatea logica de a intelege o speta si a califica ca fiind justa sau nu este in puterea fiecarui om, indiferent de cate clase a facut sau unde traieste! Cat priveste raspunderea materiala, eu as mai adauga chiar conditionarea platii salariale a magistratilor de calitatea actului de justitie. Adica de numarul sentintelor date si care nu au fost invalidate de instantele superioare.    

7. INTERZICEREA ARESTULUI PREVENTIV (SI A CATUSELOR) CU EXCEPTIA FAPTELOR VIOLENTE.

- nu inseamna altceva decat reinstaurarea unui principiu juridic fundamental: prezumtia de nevinovatie a oricarui cetatean, indiferent de gravitatea actului pe care se presupune ca l-a facut! Iar vinovatia trebuie dovedita de acuzare si nu invers: acuzatul sa-si dovedeasca nevinovatia! 

8. FIRMELE NU VOR PUTEA FI CONTROLATE DECAT ODATA PE AN.

- in afara de faptul ca "ODATA" se scrie dezlegat (presupun ca asta au vrut sa spuna), nu putem sa nu fim de acord. Mai mult, ar trebui sa existe doar o singura autoritate abilitata sa controleze conformarea mediului de afaceri la regulile fiscale, ale codului muncii etc

9. INTERZICEREA TAXEI PENTRU RADIO TVR

- nu inseamna decat scoaterea TVR-ului de sub influenta grupurilor politice aflate la guvernare. Daca dam la o parte perdeaua de fun intitulata "Cine ne mai si cultura in tara asta?" vom vedea ca asa stau lucrurile in realitate. Din perspectiva teoretica, nu inteleg de ce gigantul TVR trebuie sa ramana gigant fortandu-ne pe noi sa scoatem volens nolens bani din buzunar! Nu ar fi mai corect sa fie gigant prin contracte voluntare ale celor care-l prefera? Cu siguranta ca aici e buba mare...


Ceea ce urmeaza insa sunt haluciante si reflecta cu varf si indesat populismul de care se pare ca Poporul este inca atras cam in proportie de 18-20%. Unde mai pui ca unele nu sunt decat simple deziderate si nu actiuni concrete! Spre exemplu, toti vor sa ne creasca salariile insa nu prea stiu cum. Pentru ca nu stiu nimic despre economica valorii si nu stiu nici cum poate sa ajunga Romania o economie performanta! Degringolada logica e la ea acasa...  Asadar, delectati-va dragii mei!


1. CATE 20.000 DE EURO PENTRU FIECARE ROMAN CARE VA DESCHIDE O AFACERE.

- sunt convins ca in mintea celor care au propus acest lucru este stimularea mediului de afaceri. Insa acest lucru se poate realiza mai bine si mai etic prin simplificarea legislatiei de profil - lucru de care vor profita toate firmele existente in Romania, nu doar numite firme preferate de oamenii politici responsabili de impartirea banilor din sacul bugetar. Care vor fi criteriile potrivit carora unora li se va da, iar altora nu? Evident arbitrare... si colorate politic! Ori aici PPDD trebuie sa fie consecvent... vrea un stat mai suplu si mai eficient, sau unul care sa-si intinda tot mai mult tentaculele interventioniste in viata noastra? Pentru ca in acest caz, ar trebui sa purceada la aplicarea altui punct din program... adica confiscarea averilor ilicite din relatia cu statul. Ori nu poti sa te faci ca lucrezi sapand gropi si apoi astupandu-le! Iata o contradictie logico-deductiva.

Pe de alta parte, daca intreprinzatorii respectivi se asteapta la un succes antreprenorial acesta trebuie validat de noi cumparatorii, nu de birocrati politici. Pentru ca sigur noi suntem mai atenti cu alocarea finantelor personale decat sunt cei ce gestioneaza banii altora!

 Ce inseamna simplificarea legislatiei privind mediul de afaceri? De-a lungul timpului am tot scris chiar pe acest blog despre aceasta tema, insa lucrurile pot fi simplificate prin cei trei de "D" (si nu e de la Dan Diaconescu :)): debirocratizare, descentralizare, dereglementare. Pentru a vedea care sunt problemele reale e de ajuns sa asculti vocea catorva persoane care au intiat o activitate economica si care s-au confruntat cu marele STAT si a lui ceata de voinici intitulati Cavalerii Birocratici. Ce spuneti de introducerea "acordului implicit" ca instrument de mobilizare a birocratilor sa lucreze mai cu sarg in favoarea intreprinzatorilor si nu numai? Mai pe scurt, daca autoritatea careia te-ai adresat cu o cerere - pentru o anumita autorizatie, aprobare etc- nu-ti raspunde in cele 30 de zile legale, sa fie considerata ca fiind solutionata implicit in favoarea solicitantului. Si ar mai fi multe de spus si facut!  

Inca o contradictie intre punctele din program si care poate fi legata logic de mediul de afaceri! Inteleg ca PPDD nu este de acord cu subventionarea agentilor economici, fie ca este vorba de organizatii politice, producatori de televiziune sau de alte bunuri sau servicii! Sunt de acord ca principiul eliminarii subventiei este crearea unui mediu concurential onest in care toti sa joace dupa aceleasi reguli fara a fi ajutati artificial de BIG Brother. Nu ar fi oare interpretata ca o viziune inconsecventa atunci cand spune ca ar trebui ca unii - selectati de birocrati - ar trebui sa fie mai egali decat altii si sa primeasca cei 20.000 de Euro?

In plus, ca sa dai acesti bani, ar trebui sa ii iei de la altcineva, nu? Adica pentru a da catorva suma X, trebuie sa iei cel putin tot atat de la cei multi si care nu au conexiuni politice! Spun cel putin tot atat pentru ca trebuie impozitat chiar mai mult pentru a intretine si aparatul birocratic. Ori nu sunt cei multi si saraci (chiar si cu duhul) bazinul electoral al PPDD?
 
2. MARIREA TUTUROR SALARIILOR SI PENSIILOR.

- am spus si mai sus ca acest deziderat nu tine direct de politic, decat cel mult indirect: adica statul/guvernul sa fie acela care construieste cadrul in care sa prospere fiecare dintre noi, indiferent ca suntem angajati sau angajatori. N-ar fi cea mai simpla modalitate de a creste salariile si pensiile aceea de a reduce impozitele si contributiile asupra acestor venituri?!


3. CONFISCAREA AVERILOR ILICITE OBTINUTE DIN AFACERI CU STATUL.

- trebuie sa intelegem un lucru: atata timp cat statul va vrea sa faca si sa dreaga, atata timp vor exista baieti destepti si averi ilicite si/sau imorale! Nu vi se pare cel putin ciudat ca avem regi ai asfaltului si nu avem strazi si autostrazi! Credeti ca exista la nivelul acelor persoane bun simt in ceea ce priveste cat sa fure sau de unde?

Iar sintagma de ilicit sau nu trebui pusa de instanta si nu de noi!

4. JUDECAREA DE CATRE UN TRIBUNAL AL POPORULUI A TUTUROR GUVERNANTILOR CARE AU JEFUIT ROMANIA.

- nu trebuie neaparat infiintat un astfel de tribunal pentru a depista pe cei care au jefuit. E de ajuns sa garantam  prin lege magistratilor ca nu vor avea reprecursiuni daca lovesc in oameni politici sau in cine stie ce bogatasi conectati politic. Chestiunea cu tribunalul poporului e destul de periculoasa daca ma gandesc numai la un caz celebru in istorie, cand Iisus a fost condamnat la moarte - in mod democratic, paradoxal - de popor.

5. ELIMINAREA SALARIILOR PENTRU PARLAMENTARI, MINISTRI, PRIMUL-MINISTRU SI PRESEDINTE.

- nu inteleg care ar fi argumentul logic! nimeni nu munceste degeaba! ori prin asta nu am face decat sa-i stimulam sa fure in continuare (daca termenul nu este prea dur)! Trebuie platiti in limita posibilitatilor financiare ale Romaniei. La fel cum un salariat roman nu poate avea salariul unui neamt, la fel politicianul roman nu poate spera la remunerarea unui politician german.  

6.EVACUAREA DEMNITARILOR DIN PALATUL PARLAMENTULUI, PALATUL VICTORIA SI PALATUL COTROCENI.

- mi se pare de o importanta marginala chestiunea, in timp ce alte probleme majore nu sunt atinse deloc! ma voi referi in final la ele...

7. INFIINTAREA COMPANIEI NATIONALE “AVEREA POPORULUI” . SEFUL ACESTEI COMPANII VA FI ALES DIRECT DE POPOR.

8. “AVEREA POPORULUI” VA DISTRIBUI DIVIDENDE EGALE LUNARE CATRE TOTI CETATENII.

- propun privatizarea tuturor acestor gauri negre la bugetul de stat.... cum e posibil ca sefii  mai marilor companii nationale sa aiba salarii considerate chiar de unii din interior "nesimtite" in timp ce la contul 121 (de profit si pierdere) figureaza ca are pierderi si arierate uriase?!

9. STATUL VA CUMPARA PAMANTUL NELUCRAT SI VA INVESTI MASIV IN AGRICULTURA BIO.

- nu ar fi mai bine scutirea fiscala (de impozite si TVA) pe timp de zece ani a tuturor celor care se organizeaza in societati agricole si comercializeaza pe teritoriul Romaniei produsele obtinute! Apoi dupa ce se formeaza suficient capital autohton, vor putea sa intruneasca si exigentele de calitate europene si astfel sa-si extinda desfacerea!

10. CETATENII NU VOR MAI PLATI RATE LA BANCI TIMP DE 12 LUNI.

- este mai mult decat o imixtiune intr-un contract privat, oneros si sinalagmatic. e impotriva oricaror norme de drept si nicidecum nu ar da bine in fata investitorilor privati straini! E ca si cum ai spune ca incurajezi strainii sa vina spunandu-le ca ii vei expropria cat mai curand posibil. Mai degraba ar trebui constransa Banca Nationala sa nu intre in jocul "politicii banilor ieftini" pentru ca adevaratii dirijori sunt bancile centrale. bancile private nu sunt decat vehiculul/instrumentul prin care acest fenomen a fost pus in aplicare la nivel mondial.

- intre cantitatea de bunuri si servicii (intitulata PIB) si cantitatea de bani exista o corespondenta, un echilibru. Daca spre exemplu, PIB-ul ramane acelasi, iar BNR tipareste si injecteaza in economie o cantitate suplimentara de bani, vor fi prea multi bani la aceeasi cantitate de bunuri (spus intr-un mod simplu!). Efectul va fi de crestere a preturilor si de reducere a puterii lor de cumparare! In economie este cunoscuta sub denumirea de teoria cantitativa a banilor.

Creditele acordate de banci trebuie sa vina din economisire si nu din tiparnita bancilor centrale. Ce s-a intamplat si in Romania a fost oglinda fidela a evolutiei din alte tari. Credit artificial ieftin (bani tipariti fara acoperire in bunuri).... tot mai multi oameni au fost stimulati sa se indatoreze pentru ca dobanzile erau considerate mici... cererea de bunuri durabile (case, masini, electrocasnice, mobila etc) a crescut... preturile acestora au explodat... si totul s-a transformat intr-un cerc vicios nesustenabil! Ceea ce traim acum nu este decat incercarea economiei de a reveni la fagasul normal. Lucru impiedicat fara sau cu stiinta de politicieni.

    11. STATUL VA CONSTRUI 200.000 DE LOCUINTE, CARE VOR FI INCHIRIATE CELOR SARACI.

- nu cred ca statul va construi mai bine si mai ieftin decat sectorul privat. Vi se pare ca ANL a construit pentru saraci pana acum? Verificati - macar din ziare- cine sta in blocurile ANL de langa Loteria Romana sau in cele din cartierul din Drumul Taberei? Veti gasi o groaza de saraci copii de parlamentari, functionari publici etc.

Inca ceva care in final mi se pare extrem de important si neacoperit in cele 20 de masuri, lucru pe care l-as califica cu o expresie din batrani: Tara arde si baba se piaptana!

De ce arde tara? De lipsa unei viziuni clare asupra educatiei, sanatatii si pensiilor! Acestea sunt adevarate bombe cu ceas pentru orice partid care vrea guvernare si care nu inteleg implicatiile lor sociale! Iar ceasul nu se opreste din ticait!

Ce spune PPDD despre? Din pacate, nimic...