joi, 5 mai 2011

Cum sustine FMI (ne)restructurarea guvernelor? Cazul Portugaliei

Guvernul (interimar al) Portugaliei a ajuns la un acord de asistenta financiara pe termen scurt cu FMI si UE cifrat la 78 mld euro. Voi extrage din WSJ cateva citate pe care le consider esentiale si apoi, cu permisiunea dvs, le voi analiza putin:

"Portugal agreed to a €78 billion ($116 billion) financial bailout program with the European Union and the International Monetary Fund over three years to help its ailing economy"

"Mr. Sócrates [caretaker prime minister], said in a televised statement the accord reached Tuesday won't require the privatization of social security."
"Mr. Sócrates said the deal won't include cuts in the minimum wage or in public-sector jobs, measures Ireland and Greece were forced to take. Employees will still receive the extra 13th and 14th months of salary, Mr. Sócrates said."
"Mr. Sócrates said state-owned Caixa Geral de Depósitos won't need to be privatized under the rescue program."

"Under the bailout package, the country will have to reach a budget deficit of 5.9% of its gross domestic product this year, 4.5% in 2012, and 3% in 2013. That represents a relaxation of current targets where the country had committed to bring its spiraling deficit down to 4.6% of GDP this year, 3% next, and 2% in 2013."

Haideti sa vedem cum va ajuta acest pachet financiar Portugalia?!

Este cunoscut faptul pietele financiare au penalizat managementul guvernamental portughez prin cresterea ratei dobanzilor la titlurile de stat scoase pe piata. Acest grafic arata cum a evoluat in ultimul timp rata dobanzii la titlurile guvernamentale cu maturitate la 10 ani:

Ce ar fi trebuit sa faca guvernul in lipsa acestui acord? Evident ca, in conditiile in care nu se putea imprumuta la infinit si cu costuri din ce in ce mai mari, trebuia sa ia masuri drastice de reducere a interventiei in economie: sa restranga cheltuielile curente cu aparatul birocratic, sa mai privatizeze o parte din activele detinute in economie, sa reduca reglementarile de pe piata muncii pentru a o flexibiliza si facilita crearea de locuri de munca, sa gaseasca solutii (de privatizare totala sau partiala) a uneia dintre cele mai mari poveri bugetare: asigurarile sociale etc. Cu alte cuvinte, volens nolens, sub presiunea imploziei datoriei publice si a falimentului, statul ar fi trebuit sa se restructureze!

Ei bine, eu nu cred ca acordul cu FMI va ajuta economia Portugaliei sa se insanatoseasca, asa cum declara premierul portughez! Dar sa panseze temporar ranile - bugetare - ale statului, da! De ce? Pentru ca, asa cum bine ati citit anterior, acest bailout relaxeaza de fapt constrangerile bugetare tari pe care le-ar fi impus pietele financiare (private). Adica, cel putin pentru moment, guvernul nu va trebui sa ia niciuna din acele masuri necesare - nu neaparat si suficiente - pentru aducerea bugetului de stat pe o linie de plutire rezonabila! Nu va fi nevoie nici de privatizarea bancilor de stat, nici de eliminarea celui de-al 13-lea si al 14-lea salariu in sectorul bugetar, nici de reducerea salariului minim!

In concluzie, cetateni portughezi dormiti linistiti, pentru ca Guvernul se imprumuta pentru dvs (si se va mai imprumuta cu siguranta)! Pentru asta, trebuie doar sa multumiti (si sa platiti din noile taxe) FMI-ului!

PS: Era sa uit: si Uniunii Europene! 

2 comentarii:

  1. Buna ziua,

    FMI reprezinta in general "ultima plasa de siguranta" pentru statul care apeleaza la ajutorul sau. Este clar ca lipsa reformelor a adus Portugalia in aceasta situatie. Insa nu este singura tara din UE aflata in aceasta situatie: Irlanda, Spania, Romania etc.
    Intr-un singur caz, acest acord poate aduce beneficii viitoare Portugaliei. Daca banii sunt folositi eficient prin continuarea investitiilor in economie si acestea sunt insotite de reformele concrete prezentate de dvs mai sus. Banii primiti trebuie sa creeze valoare adaugata pentru economia portugheza.
    Parerea mea este ca interesul FMI este sa incaseze dobanzi si sa-si continue activitatea curenta si nu sa ajute efectiv la sustinerea reformelor. Solutiile lor pentru statele aflate in dificultate mi se par invechite si ineficiente. Rationamentul meu se bazeaza pe faptul ca, la finele lui 2007, FMI isi concedia angajatii si vindea aur din rezerva proprie. Pur si simplu, in acel moment, FMI nu-si justifica existenta.
    Sunt curios ce parere aveti despre cele spuse mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. salut Ionut. punctul meu de vedere difera putin de al tau in ceea ce priveste eficienta investitiilor publice in economie. Guvernul, oricat de mult ar incerca sa mimeze managementul privat, nu are cum sa-si subordoneze deciziile de alocare a banilor criteriului profitului si pierderii. mai simplu spus, daca face alocari gresite de resurse nu va suporta riscul falimentului. intrucat in sectorul public nu exista preturi libere pentru serviciile oferite (cazul monopolului public), statul nu are cum sa stie dinamica preferintelor (ilustrata de dinamica preturilor), prin urmare nu poate face un calcul rational privind ce resurse sa foloseasca, la ce preturi sa le achizitioneze astfel incat raportul cost-beneficiu sa fie subunitar. Poate cineva sa spuna ca o sala de sport construita de guvern in satul sau orasul X este mai dezirabila dpdv social decat un patinoar in localitatea Y? Eu spun ca sigur nu. Alocarea fondurilor in sectorul public este arbitrara. Spre deosebire de stat, un intreprinzator privat va avea in vedere permanent ca: (1) investitia sa corespunda nevoii oamenilor; (2) sa fie produsa cu un nivel al costurilor care sa-i permita vanzarea bunului pe piata la un pret cat mai mic posibil; (3) sa isi conserve cat mai bine investitia pentru a o putea folosi un timp cat mai indelungat.
    Putem crede ca statul va avea aceleasi criterii minimale in actiunile sale?

    In ceea ce priveste rolul FMI suntem oarecum pe aceeasi lungime de unda. Interesul FMI nu este ca statele sa performeze, pentru ca va ajunge in situatia anilor 2006-2007, cand tot mai putine tari emergente apelau la finantarea externa. Asa cum am spus mai sus, FMI-ul are ca scop nedeclarat sa permanentizeze neperformanta anumitor guverne si sa nu-i abandoneze in cercul vicios (spun ei) al speculatorilor financiari privati. Nu de alta, dar cei din urma i-ar fi obligat volens nolens sa se reformeze. multumesc de comentariu si astept (contra)argumente.

    RăspundețiȘtergere