"Potrivit Eurostat, în 2010, cheltuielile publice din România au reprezentat 40,8% din PIB. Aceasta reprezintă 149 de zile dintr-un an, adică cinci luni fără o zi. Doar deficitul bugetar (6,4% din PIB, adică 18,77% din încasările bugetare!) reprezintă echivalentul a 23 de zile dintr-un an.
Indicatorul Ziua Libertatii Fiscale se calculează pornind de la raportul procentual dintre totalitatea cheltuielilor publice si produsul intern brut. Procentul respectiv este convertit în numărul de zile dintr-un an, ceea ce ajută contribuabilii să înțeleagă mai bine ce procent din totalitatea bogăției create într-o țară într-un an este cheltuită de către guvern."
... poate asa romanii vor putea face mai usor o analiza cost - beneficiu si vor percepe altfel serviciile publice "gratuite" oferite de stat.
Cand auzim de taxe, toti ne plangem ca sunt prea mari si ca vrem taxe mai mici ...
RăspundețiȘtergereDar fara sa ne dam seama cerem ca statul sa ne taxeze mai mult. Si cand spun ca cerem, ma refer la majoritatea cetatenilor ...
Cerem pensii mai mari (ca doar au muncit o viata intreaga ...), dar daca analizam in detaliu, observam ca pensiile comparativ cu salariul mediu (ca pondere din acesta), sunt mai mari ca inainte de 89, si au avut o crestere mai mare decat salariul mediu.
Cerem spitale mai multe cu aparatura moderna, scoli mai multe, renovari pentru institutiile deja existente ...
strazi, autostrazi ....
Indemnizatii de somaj cat mai mari, ajutoare sociale ... subventii ....
Desigur ca statul incearca sa ni le ofere(printr-un management prost), asta inseamna sa creasca cheltuielile publice ...
cresterea cheltuielile publice aduce dupa sine => deficit bugetar mai mare => taxe mari pentru acoperirea deficitului bugetar ...
Taxe mai mici dar si bunuri si servicii mai multe din partea statului nu prea este posibil sa se realizeze in acelasi timp ...
Probabil ca ne-am obisnuit ca statul sa faca multe pentru noi, am ajuns sa ii cerem sa ne creasca si copii (de parca acum copii ii concepi cu statul ...).
Nu incerc sa apar institutiile statlui, pentru ca utilizeaza ineficient resursele, oricat de multe sau putine ar fi acestea, dar un rau mai mic ar fi mai usor de indurat.
Taxa pe avere, le ofera alinare celor saracti pentru ca acum pot dormi mai linistiti stiind ca cei bogati sunt mai putini bogati(din mediul privat) iar ei la fel de saraci.
Iar discutia poate continua in acest mod mult si bine ... intrebarea este daca vrem cu adevarat libertate fiscala ... pentru ca atunci cand ceri statului sa iti rezolve cat mai mult din problemele si nevoile tale (de ce sa nu includem si educatia si sistemul sanitar aici)
atunci inseamna ca ceri o fiscalitate mai mare.
Toate acestea fiind spuse (desi discutia despre acest subiect ar putea fi mult mai mare), o sa fac un mic off topic :).
Imi doresc sa comentez despre Exportul net egal cu 0 pe termen lung ... este foarte probabil sa gresec prin ceea ce o sa spun, iar dumneavoastra o sa ma corectati si eu o sa am ceva de invatat ... unde pot posta viitorul comentariu astfel incat sa nu fac off topic ? (din pacate nu am gasit nici un titlu adecvat)
salut. ai dreptate atunci cand spui ca nu putem avea concomitent si taxe mici si cat mai multe servicii oferite de stat. dintr-o perspectiva liberala, statul nici nu trebuie sa ofere toate aceste servicii. ele trebuie lasate la nivelul pietei, in care furnizorii privati de servicii educationale, medicale etc sa concureze prin preturi si calitate pentru a atrage clientii. Daca aceasta perspectiva ar fi pusa in aplicare, evident ca nu ar mai fi niciun motiv rational sa se pastreze povara fiscala actuala.
RăspundețiȘtergereDaca, in prezent, pot fi unii (saraci) care se bucura pe seama impozitarii caprei vecinului (bogat) asta denota ceea ce ai spus tu: ca ne-ar placea sa beneficiem, dar nu sa si platim. Insa acest lucru tine de natura umana! Insa cum bine stii nimic nu este gratuit in economie, chiar daca este oferit de stat, pentru ca gratuit pentru unii inseamna cheltuiala pentru altii (cei care platesc impozitele). Statul este varianta moderna (si institutional coercitiva) a haiducului vremurilor apuse.
In prelegerile publice, presedintele umbla cu jumatati de adevar, in sensul ca spune ca oamenii ar trebui sa isi vada singuri de treaba, sa isi repare singuri casele afectate de inundatii, sa se ingrijeasca singuri de scoala, sanatate... dar asta fara sa fie redusa impozitarea. Ba mai mult, chiar sa creasca: vezi TVA, introducerea impozitului minim, taxele parafiscale. Cu alte cuvinte, dati-ne noua mai mult, dar cereti mai putin!
Cat priveste tema exportului net... pe termen lung, poate o tara sa importe tot mai mult in conditiile in care nu va exporta suficient de mult incat sa obtina valuta necesara platii exportului. Canalul cursului de schimb (aprecierea/deprecierea monedei nationale pe piata valutara) face ca pe termen lung cele doua componente ale EN sa se echilibreze.
RăspundețiȘtergereSau altfel spus, la nivel microeconomic (individual), poate o persoana sa se imprumute tot mai mult fara sa aiba venituri tot mai mari si/sau sa isi reduca consumul corespunzator?
Atunci cand o tara exporta, se alege cu bani pe care ii va utiliza sa importa pe viitor de la acea tara ... Echilibrul se pastreaza pe termen lung.
RăspundețiȘtergereDar daca presupunem urmatorul exemplu.
America are un deficit comercial regasindu-se in balanta comerciala a Chinei. Aceasta transforma dolarii americani (pe care ii detine) in euro si importa din Germania utilizand acea suma de bani.
Deficitul comercial al Americii se regaseste in excedentul Germaniei. Aceasta din urma are libertatea sa utilizeze mai departe excedentul sau cu orice alta tara, iar dezechilibru se pastreaza ...
Dar fenomenul de transformare a dolarilor in euro, aduce o depreciere a dolarilor fata de euro.
Ceea ce ar putea duce la determinarea altor tari sa isi transforme rezervele de euro in dolari(posibilitatea de a cumpara o cantitate mai mare de bunuri si servicii cu dolari). Astfel rationamentul meu poate sa pice cu acest exemplu.
Poate ca exportul net chiar este egal cu 0 pe termen lung ... dar daca vorbim in termeni reali si nu nominali ...
O suma de bani acum valoreaza mai mult decat va valora pe viitor. Astfel daca o tara importa mai mult acum, iar deficitul comercial il va acoperi prin export pe viitor s-ar putea alege cu un castig in termeni reali. Este ca un imprumut la banca luand in calcul inflatia dar fara dobanda.
Dai niste bani acum (pe import) pentru o cantitate de bunuri si servicii pe care ii vei primi inapoi mai tarziu (prin export), aceeasi suma de bani dar pentru o cantitate mai mica de bunuri si servicii (pentru a se mentine exportul net = 0)
In termeni nominali este aceeasi suma de bani, dar in termeni reali ... Banii revin in tara cu o plata mai mica in bunuri si servicii.