luni, 9 mai 2011

Va fi lasata Grecia sa renunte la euro?

In presa economica apar tot mai multe informatii si opinii cu privire la posibilele efecte ale iesirii Greciei din euro-zone. Se va deprecia moneda europeana? Ar trebui si Portugalia sau Irlanda sa faca acelasi lucru? Nu-mi propun aici sa fac o analiza detaliata a infiintarii si functionarii UEM sau, intr-un plan mai extins, a teoriei zonelor monetare optime. Totusi, sunt de mentionat cateva aspecte generale.

Daca Grecia ar fi fost de capul ei - in sensul ca ar fi fost lasata la latitudinea ei posibilitatea de a iesi din zona Euro - ar fi facut-o cu siguranta, spun eu. Guvernul elen si-ar fi dorit o independenta a politicii monetare pentru a putea tipari si iar tipari bani, in conditiile in care parghia fiscala nu prea poate fi accesataIn conditiile in care imprumuturile pe termen scurt ale Greciei luate de la UE si FMI se ridica la peste 110 miliarde euro, sunt aproape convins ca nu s-ar fi dat in laturi sa tipareasca aceasta suma in moneda nationala, chiar daca asta ar fi insemnat o depreciere masiva a valorii monedei si o expropriere a grecilor (generata de taxarea adusa de inflatie asupra avutiei reale). Numai ca atata timp cat banca centrala nu se afla in curtea proprie, varianta inflationarii monedei pica. Daca vreti, numai pentru acest lucru, contribuabilii greci ar trebui sa fie bucurosi ca au adoptat euro.

In general vorbind, cei care au intrat in zona euro si ale caror guverne s-au manifestat de-a lungul timpului ca "iubitoare de inflatie" se pot declara multumiti de faptul ca li s-a confiscat independenta de batere a monedei. Este cazul nu numai al Greciei, ci si al altor tari cu climat mediteranean Spania, Portugalia, chiar si Italia.

De ce insa nu este probabil acest scenariu?

Pentru idealurile politice ale UE, unificarea monetara si promovarea unei monede unice este o componenta cheie, un deziderat de al carui eventual faliment se poate lega daramarea intregului esafodaj institutional european. O abordare rigida - in sensul de respectarea stricta a criteriilor de convergenta de la Maastricht - va fi considerata prea dura de Uniune... mai ales in astfel de timpuri grele. Mai mult decat atat, experienta istorica ne arata ca si pe vremuri bune, cel putin pentru deficitul bugetar al Germaniei si Frantei anilor 2004 si 2005, aceste criterii sugerau mai degraba un caine care latra, dar nu musca!

Pe de alta parte, daca se va lasa posibilitatea (politica) pentru Grecia sa iasa fie si temporar din zona euro, s-ar crea precendentul institutional pe care si alte tari il asteapta. Constientizarea hazardului moral ce-l poate genera o astfel de decizie nu lasa prea mult loc de negociere intre eurocratii de la Bruxelles.

Insa, pretul mentinerii Greciei si al celorlalte tari aflate in prag de insolventa este fie tiparnita de bani europeni, fie subventionarea din banii tuturor contribuabililor europeni a neperformantei economice a guvernelor respective. Sau mai degraba si una si alta. Atata timp cat tarile fara probleme au o pondere mare in total, povara per tara va fi usor de suportat in deciziile politice: adica cate putin de la fiecare se aduna suficient pentru a rezolva o problema mare!? Redistribuire la scara europeana! Insa perspectiva este una pe termen foarte scurt, pentru ca in timp, datorita amanarii operatiei, cancerul deficitului bugetar al pacientului guvernamental (fie el elen, portughez sau irlandez) tinde sa se extinda! Deci costurile pe termen mediu si lung se amplifica! Unde mai pui ca nimeni nu ofera certitudine ca nu va mai fi contagiata si alta tara europeana?

Vreau sa trasez in final doua concluzii, una mai aplicata pe cazul euro si una mai generala teoretica. In primul rand, desi UE tine cu dintii de euro, acesta va fi in final un esec institutional cauzat de mai multi factori (cu predilectie endogeni). De facto, este inca de acum un esec. In al doilea rand, orice moneda fiduciara - emisa si impusa in schimburi prin forta unei autoritati statale sau suprastatale - nu poate concura pe termen lung cu monedele marfa care au aparut voluntar si spontan si care au trecut testul teoremei regresiei monetare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu