joi, 11 august 2011

Stiglitz - sau despre cum delirul Nobelian abandoneaza logica economica

Joseph Stiglitz a conturat recent un "plan structurat" de salvare a economiei americane.Iata aici cele patru puncte de baza ale gandirii unse cu mirul nobelian:



1. Scutirile de taxe pentru americanii bogaţi ar trebui eliminate.

2. Încheierea războaielor din Irak şi Afganistan ar economisi mii de miliarde de dolari.

3. Americanii ar trebui stimulaţi să se reîncadreze în câmpul muncii, iar acest lucru ar aduce statului venituri importante din taxe.

4. Industria farmaceutică nu ar mai trebui lăsată să stabilească singură preţurile. Dacă guvernul le-ar putea negocia, ar rezulta alte economii de mii de miliarde de dolari.

Sa le analizam pe rand:

1. Morala este una singura: bogatii sunt bogati, deci trebuie sa plateasca tot mai mult... pentru ca nu-i asa utilitatea marginala a unui milion de dolari in plus este mai mica pentru un bogatas decat pentru un om obisnuit!    Din punct de vedere stiintific, este imposibil chiar si pentru un economist ca faca comparatii imterpersonale de utilitate. Adica eu nu pot sa spun daca o masina este mai utila lui Popescu decat lui Ionescu pentru simplul motiv ca eu nu cunosc intensitatea nevoilor fiecaruia si nici nu dispun de utilometru pentru a le-o masura si ulterior compara! 

Mai este insa ceva mai subtil in logica profesorului de la Columbia University. Rezervorul teoretic al abordarii de mai sus rezida in filosofia keynesista ca economisirea e rea, iar consumul este bun. Adica in loc ca bogatul sa aiba si mai multi bani pe care sa-i tina neproductivi in contul bancar, mai bine sa-i ia statul prin fiscalitate si sa-i redistribuie celor nevoiasi - fie ei privati sau functionari publici.

Insa profesorul emeritus uita sa spuna - sau poate chiar nu intelege - ca de fapt consumul de bunuri este rezultatul productiei, adica unei decizii investitionale... si ca aceasta investitie nu ar fi posibila in lipsa economisirii proprii sau a altuia.   

2. Aici sunt de acord cu Stiglitz, insa argumentul meu nu este de natura utilitarista... ca stoparea razboaielor ar genera economii la bugetul federal. Pentru mine, stoparea agresiunii si invaziei externe inseamna de fapt revenirea la ordinea proprietatii private si la o deschidere catre schimburi comerciale voluntare, fie ca e vb de petrol sau altceva. Ce se face insa Stiglitz daca este pus fata in fata cu un alt loriat Nobel, pe numele sau de botez Paul Krugman, care este de parere ca initierea unui razboi - nu conteaza cu cine sau pentru ce - ar rezolva nodul Gordian al crizei americane??? Aici e'aici! Propun ca Banca Suediei si Comitetul de selectare sa  arbitreze meciul.

3. De acord cu prima parte, dar nu motivat de colectarea mai mare la bugetul de stat. Aici se vede clar maniera de abordare inerventionista, insa oricum am da-o... gestionarea de catre guvern a banilor din taxare se loveste de o bariera insurmontabila: oricat de buni ar fi functionarii de la Casa Alba tot nu au cum sa gestioneze mai bine acesti bani decat cei ce i-au produs - demostratia superba oferita de Ludwig von Mises cu privire la imposibilitatea calculului economic in regim socialist (inclusiv in sfera publica a economiei de piata!!!).

Tot aici as avea o remarca chiar deloc tendentioasa, mai ales ca avem in fata noastra un profesor: reincadrarea in campul muncii este un deziderat / scop, nicidecum un mijloc sau o masura concreta.

4. Aici Stiglitz isi da sovieticul pe fata! De ce sa mai existe piata si preturi libere? Stie statul mai bine valoarea - in acest caz a - medicamentelor. Oare sa fi uitat stimabilul profesor puterea informationala a pretului stabilit liber prin jocul cererii cu oferta? De modul cum evolutia acestuia determina alocarea resurselor economice rare catre intrebuintari/ productii concurente? As fi curios sa asist la cursul sau de introductory economics in care explica studentilor fortele pietei si alocarea resurselor!           

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. Nu inteleg de ce bogatii sunt taxati suplimentar ?
    Sa inteleg ca este un blestem sa fi bogat ?
    Indiferent de utilitatea sumei marginale de bani pentru saraci si bogati, chiar daca statul poate sa ii ajute pe cei saraci pe baza taxarii celor bogati (desi se vor pierde multi bani pe drum, si nu toti cei ajutati au nevoie cu adevarat de ajutor), de ce trebuie sa jupoaie suplimentar niste oameni de bani pentru simplul fapt ca au mai multi decat au altii si pe aparenta nedreapta.

    Este nedrept ca cei care au bani (ma refer la cei care i-au castigat in mod legitim sau la limita bunului simt) sa fie taxati in plus. Cu alte cuvinte, taxam initiativele antreprenoriale si ideile inovatoare pentru alinarea sentimentala a unor oameni saraci si frustrati. Nu se rezolva astfel problema saraciei ci poate diminuarea frustrarii colective. Nu vorbim aici despre o agresiune asupra proprietatii private? Despre Socialism ?

    2. Incheierea razboiului ar aduce dupa sine diminuarea influentei SUA in Irak si Afganistan ... din cate cred eu, se va mari pretul petrolului si a altor resurse exportate de acele tari, oare aceasta marire a preturilor va aduce o cheltuiala suplimentara mai mica decat miliardele consumate pe razboi ?
    Razboiul a avut ca premiza atentatele de pe 11 septembrie unde stim prea bine ce s-a intamplat cu adevarat ... si a inceput razboiul cu un inamic inexistent (terorismul). Este un razboi care nici nu ar fi trebuit sa izbucneasca.

    3. Singura solutie cu care pot fi de acord. Schimbarile tehnologice, sociale ... aduc dupa sine nevoia de schimbare pe piata muncii, care va solicita ofertantilor alta pregatire, alte aptitudini decat cele cerute in trecut.

    4.Industria farmaceutica face foarte multi bani pe baza unor boli care nu exista, unor tratamente bazate pe subiectivismului medicilor psihiatri (neavand legitimitate stiintifica) ...

    Statul ar trebui sa finanteze studii(pe bune) asupra medicamentelor distribuite oamenilor astfel incat sa scoata de pe piata o buna parte dintre ele (cele care fac rau si nu bine consumatorilor) ... discutia este ceva mai ampla si duce la o utopie oricum. Institutile statului niciodata nu o sa interzica ceva rau care aduce bani la buget. Plus ca acest rau indeplineste mai multe obiective.

    Nu cred ca statul ar trebui sa stabileasca preturile, astfel limitand consumul unor produse ... ci ar trebui sa interzica direct multe dintre medicamente(sau cel putin sa informeze populatia asupra adevaratelor efecte), si pe restu sa le lase libere pe piata .

    RăspundețiȘtergere