Sunt profiturile nesimțite? Cazul lui Dragoș

Despre întreprinzători români și de ce sunt eroii noștri din linia a doua a frontului

Dragoș, un antreprenor român, deține de câțiva ani buni o firmă ce produce uniforme pentru cadrele medicale, uniforme pentru bucătărie, șorțuri personalizate pentru angajații din diverse restaurante. Când cererea pentru astfel de produse era redusă, își ținea afacerea în viață și, implicit pe cei 12 angajați, cu retușuri croitorie sau croitorie pe comandă.

De câteva luni, întrucât restaurantele s-au închis, iar oamenii nu-și mai fac costume și rochii pe comandă, afacerea lui Dragoș risca să se închidă din lipsa cererii. Totuși, pentru "a ține în viață" activitatea și a nu trimite în șomaj mâna de angajați pe care o avea, Dragoș a decis să mute producția de la bunurile ce nu mai au cerere la bunuri cerute pe piață în contextul pandemiei. Simplu spus, a început să creeze tiparele necesare, să facă necesarul de materii prime (țesătură, elastic, ață etc). Apoi, a trebuit să verifice care sunt reglementările naționale și europene pentru a putea comercializa măștile sale. A obținut, nu foarte ușor, certificarea OEKO-TEX. Iar măștile pe care le produce sunt refolosibile, ceea ce nu este un aspect deloc de neglijat în condițiile penuriei existente.

Înainte de a-și pune întrebarea cu ce preț să vândă măștile, a trebuit să vadă cu ce cost unitar poate să producă o mască. Nu a fost deloc surprins să constate că, de exemplu, țesătura din care se face masca avea un preț mult mai mare față de anul trecut. Furnizorul extern a justificat creșterea de preț prin creșterea cererii și imposibilitatea de a crește producția (pe termen scurt). În plus, furnizorul său a spus ca și el achiziționează deja materiile prime mai scump (din același motiv). Iar schimbările pe întreg lanțul de producție pot continua...

Dragoș, mânat mai degrabă de interesul profitului și de dorința de a da de muncă angajaților săi decât de interesul social, a decis sa achiziționeze de la furnizorii săi materiile prime necesare: elastic, țesătură, ață, cutii pentru ambalare etc.

Din cauza creșterii cursului euro, achiziționarea materiilor prime necesare a devenit și mai scumpă decât anticipa el, creând astfel o presiune asupra costului de producție. Însă, Dragoș decide să continue producerea și oferirea măștilor pentru clienții din Romania deoarece prețul actual al pieței reușea sa îi acopere cu puțin costul de producție, în condițiile în care el a decis să nu facă rabat la calitate.

Prețul de vânzare pe bucata este de 9,9 lei dacă se achiziționează minim o cutie de 20 bucăți. Iar prețul poate să scadă pentru achiziții foarte mari, cum este cazul spitalelor și Ministerului Sănătății. Capacitatea sa actuală de producție este de maxim 20.000 buc/zi.

Câteva întrebări de reflecție pentru cei ce susțin intervenția guvernului și plafonarea prețurilor nesimțite:

1. Este mai bine pentru cumpărători (individuali sau instituționali) că Dragoș a decis să acopere o parte din penuria de măști existentă pe piață?

2. Este bine pentru angajații lui că au de munca în loc să intre în șomaj tehnic?

3. Este bine pentru stat ca în loc să plătească șomaj tehnic, va primi impozite și taxe de la firma lui Dragoș? Atât cât va primi.... dar tot e mai bine decât deloc.

4. Daca guvernul ar plafona prețul măștilor pe piață să zicem la 1 leu pentru a lupta contra "profiturilor și prețurilor nesimțite", Dragoș va mai produce măști? Ce se va întâmpla cu angajații săi?

5. Ne-ar fi fost mai bine nouă, cumpărătorilor de măști, ca Dragoș să nu fi existat?

Pentru a fi corecți până la capăt, trebuie menționat că există într-adevăr profituri nesimțite, dar nu cele obținute așa cum au fost obținute de Dragoș pe o piață liberă, în care el și-a investit propriul capital și și-a asumat riscul antreprenorial în a oferi o alternativă pe piață. Este vorba de acele profituri obținute de cei numiți antreprenori politici, care se folosesc de conexiunile lor guvernamentale pentru a furniza la supra-prețuri entităților publice diverse bunuri atât de necesare astăzi. Și mai este vorba de profiturile obținute de reprezentanții guvernamentali care au semnat și probabil vor continua să semneze astfel de contracte.