Despre plafonarea preturilor!

Intrucat asistam in prezent la o avalansa de idei construite in jurul necesitatii de a plafona preturile, voi incerca sa explic (si sper eu, sa conving pe cat mai multi dintre noi) ca efectele economice negative sunt mult mai mari decat visurile politice "pozitive".

Abordarea teoretica:

Motto: Cresterea pretului unui bun reflecta penuria acestuia in raport cu cererea existenta pe piata!

Cum rezolva piata aceasta problema?

• pe latura cererii: in conditiile in care este scump, bunul aflat in penurie va "merge" catre cei ce au cea mai mare nevoie de el, adica catre cumparatorii care sunt dispusi sa plateasca cel mai mult. 
• pe latura ofertei: atrasi de cresterea pretului, unii intreprinzatori vor putea decide alocarea resurselor (capitalului) de la bunul X la bunul Y al carui pret a crescut. Prin urmare, oferta din bunul respectiv va fi mai mare ceea ce va atrage in timp scaderea pretului pietei (odata ce oferta devine tot mai mare si echilibreaza cererea) 
• In final, observam ca informatiile incorporate in pretul pietei ajusteaza comportamentul producatorilor si consumatorilor.  

Cum rezolva statul aceasta problema?

• pe latura cererii: prin impunerea unui pret maximal ( mai mic decat cel existent in acel moment pe piata), guvernul urmareste sa ajute consumatorii, ieftinindu-le acel produs. In concluzie, cererea din acel bun va fi mai mare. 
• pe latura ofertei, impunerea unui pret mai mic, scade stimulentul producatorilor de a mai produce acel bun ca urmare a reducerii profitabilitatii (sau chiar a unei profitabilitati negative). In concluzie, oferta din acel bun va fi mai mica. 
• in final, vor fi tot mai multe "cozi la magazin" si rafturile golite aproape instantaneu. Putem spune "Adio" bunurilor vandute legal si "Bine ai venit" piata neagra! 

Morala: nu e musai nevoie sa testam noi teoria economica, e de ajuns sa ne uitam la cazul destul de recent din Venezuela!