Odată cu izbucnirea epidemiei Coronavirus în China și mai apoi în toată lumea, cererea de măști a explodat drastic. Pe de altă parte, trebuie menționat că China, cel mai mare producător de măști din lume, a fost nevoită să închidă fabricile pentru a nu răspândi virusul. În termeni mai mult sau mai puțin economici, oferta mondială de astfel de măști a scăzut substanțial.
Rezultatul a fost că ne-am trezit cu toții că prețul unei măști a crescut de la aproximativ 0,5 lei la 5, 10 lei sau chiar mai mult. Am auzit imediat în mass-media diverse voci ce reclamau apariția speculanților, s-a cerut intervenția guvernului, ba chiar au fost blestemate "prețurile nesimțite"...
Privind însă la rece lucrurile, trebuie să recunoaștem că o oferta mai mică și o cerere mai mare nu duc decât la o creștere puternică a prețului, așa cum s-a și întâmplat în realitate.
Ce soluții au găsit antreprenorii privați? Cum a evoluat prețul măștilor în continuare?
Înainte de toate, trebuie spus că penuria de măști s-a resimțit nu doar în Romania, ci în toate țările confruntate cu această pandemie. Iar prețurile au crescut "nesimțit" peste tot. Am observat cu toții că firmele ce produceau măști și-au extins cât au putut producția, că au decis să lucreze în trei schimburi în loc de unul sau două. Spre exemplu, a fost intens mediatizat cazul unei companii franceze care a mai angajat 30 lucrători pentru a produce măști și în schimbul de noapte.
Pe de altă parte, firme care înainte produceau cămăși, costume etc. și-au reorientat producția către măști și combinezoane medicale nu neapărat numai din responsabilitate socială, ci cu siguranță și din interesul economic de a obține profit.
Așa se face că, într-un interval relativ scurt, oferta de măști începe să crească, tot mai mulți producători tind să ofere măști la prețuri din ce în ce mai accesibile, iar spitalele și populația vor avea acum posibilitatea să se protejeze mai bine în fața acestui virus.
Aici mai merită menționat un lucru. Odată cu scăderea pericolului epidemic în China, producția locală a fost reluată treptat. Așadar, în curând ne putem aștepta la o creștere a ofertei și pe piața din România ( atât din intern cât și din import), ceea ce va duce cu siguranță la o presiune de scădere în continuare a prețului acestui bun.
Cum vor unii să "rezolve" guvernul problema penuriei de măști?
Dacă guvernul ar plafona prețul măștilor la 0,5 lei/buc cât era înainte de criza pandemică, cu siguranță măsura ar fi aplaudată de mare parte dintre concetățeni. Vom auzi aserțiuni de genul: Uite ce bine le-a făcut statul speculanților! Le-a tăiat profiturile nesimțite!
Însă, deși în aparență, măsura ar ajuta cumpărătorii, trebuie înțeles că pentru a putea cumpăra măștile, cumpărătorii au nevoie de niște firme să le producă. Ori firmele respective sunt în imposibilitatea de a produce și oferi pe piață masca respectivă la prețul de 0,5 lei bucata. Motivul este acela că producerea acelei măști (în prezent) generează un cost de producție mai mare de 0,5 lei deoarece tot lanțul de producție din amonte s-a scumpit. Iar dacă o parte din materiile prime folosite în producerea acestor măști provine din import, creșterea cursului euro face să crească și mai mult costul de producție.
Deci, indiferent că vorbim de spitale sau de cetățeni obișnuiți, toți cei ce vor măști mai ieftine și mai multe, la prețul plafonat de guvern (evident, mai mic), vor rămâne și cu buza umflată și cu riscul mai ridicat de contaminare. Pledoaria mea în acest caz nu este aceea că piața este perfectă, nicidecum, însă nu putem deduce de aici că guvernul este o perfecțiune instituțională formată din îngeri care doresc și reușesc să ne aducă speranța mântuirii noastre pământești! Dacă nu putem înțelege fenomenul economic în complexitatea lui, putem foarte simplu să ne uităm la experimentul destul de recent din Venezuela și vom vedea efectele nefaste ale intervenționismului guvernamental.
În concluzie, trebuie să recunoaștem că avem de ales între două imperfecțiuni: imperfecțiunea pieței (adică a noastră, deopotrivă cumpărători și producători) respectiv imperfecțiunea guvernului (adică a lor). Având în vedere cele de mai sus, în mâna cui vrem să ne lăsăm sănătatea și, până la urmă, soarta?
Încă un cuvânt de final. Atunci când vorbesc de firme private, mă refer exclusiv la cei care au decis să își aloce resursele proprii pentru satisfacerea unei nevoi urgente de consum, care urmăresc să scoată un produs cât mai bun și la un preț cât mai mic pe piață. Nu mă refer aici la întreprinzătorii politici, adică cei care prin mijloace mai mult sau mai puțin legitime, ajung să facă profituri imense din contracte supra-evaluate cu statul, profitând împreună cu reprezentanții oficiali semnatari de „oportunitățile” aduse de astfel de vremuri. Pentru că aceștia sunt, de fapt, adevărații speculanți ai crizei pandemice actuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu