miercuri, 1 aprilie 2020

Recomandare de film in timp de criza. Si un comentariu

Pentru ca tot stam acasa si avem timp de vazut filme pe Netflix, vin cu o recomandare pentru cei ce doresc sa vada filme bune, din care sa invatam ceva (sau macar sa intelegem niste lucruri care - direct sau indirect - ne afecteaza viata de zi cu zi).

Recomandarea de astazi este: The Big Short (Brokerii Apocalipsei).


Ce nu se spune insa in film este cum a aparut bula imobiliara. Adica, nu se explica care au fost factorii (economici, politici) care au generat ieftinirea creditului ipotecar si expansiunea nemaivazuta a acestei piete. Pentru a identifica principalul resort din spatele crizei imobiliare din 2008-2009 trebui sa mergem putin in spate, mai precis in anul 2001 cand, de teama crizei ".com" George Bush a cerut presedintelui FED (A. Greenspan) sa "de-a drumul robinetului de bani".

Graficul de mai jos ne arata evolutia ratei dobanzii de baza care a scazut atat de mult incat dobanda reala ajunsese negativa.


In termeni simpli, sa fi fost nebun sa nu te imprumuti! Asa se face ca au fost date tot mai multe credite pentru achizitia de bunuri de folosinta indelungata (cum sunt casele). Creditele cu risc ridicat (subprime) au devenit tot mai numeroase, ajungandu-se sa fie imprumutati tot mai multi NIJNJA (no income, no job, no assets).

Toata euforia a durat insa doar cativa ani, pana cand, incepand cu 2005, FED a inceput sa creasca constant rata dobanzii de baza de teama presiunilor inflationiste din economie. Acesta a fost momentul in care tot mai multi dintre debitori au inceput sa "se trezeasca din betie". Ce a urmat stim cu totii, tot mai multe credite au intrat in default, ce au facut bancile este surprins foarte bine in film,  iar aparitia colapsului economic general nu era decat o chestiune de timp. Cand va bubui bula?

Ulterior, s-a vazut ca aceasta bula nu a fost doar in SUA ci si in tari europene cu o elasticitate foarte ridicata a cererii de credite la rata dobanzii, gen Spania, Irlanda, Italia, Romania si alte tari est-europene. Motivul? "Caracatita bancara" si a instrumentelor financiare era foarte foarte globalizata!

Un cuvant de final! Am vazut cat de multi oameni au fost afectati. Numai in SUA, 6 milioane de familii si-au pierdut casa. Am vazut cu au fost salvate bancile, iar in loc de bail-in, am avut bail-out... pentru ca, nu-i asa, riscul falimentului bancar era (prea) sistemic! Am explicat, de asemenea, cine a ordonat ieftinirea creditului! Nu am explicat insa cine a ordonat presedintelui Bush ce sa ii spuna lui Greenspan ce sa faca! Pentru ca nici eu nu stiu, chiar daca pot sa intuiesc. Insa intuitia in economie nu tine loc de stiinta economica. 

Vizionare placuta si nu uitati: Cei ce uita istoria, risca sa o repete!

marți, 31 martie 2020

Cum va evolua cursul euro in criza eco-sociala generata de coronavirus?

Multi se intreaba daca sa ne asteptam sau nu la o crestere a euro in perioada urmatoare!



Precizez ca o crestere a euro fata de leu reprezinta, in termeni economici, o apreciere a euro fata de moneda nationala (sau, altfel spus, o depreciere a monedei nationale fata de euro).

Ca sa putem intui o evolutie a cursului de schimb trebuie sa intelegem care sunt factorii care influenteaza acest curs. Iata cativa dintre factorii relevanti discutiei noastre:

1. raportul dintre cererea si oferta de valuta de pe piata valutara inter-bancara: spre exemplu, daca vor fi iesiri de capitaluri (mai mult sau mai putin speculative) din Romania, vom asista la o cerere mai mare de valuta, ceea ce va duce la deprecierea leului.

2. raportul dintre puterile de cumparare ale euro, respectiv leului. 

Cursul de schimb al euro = PCB euro/ PCB leu, unde PCB este puterea de cumparare a monedelor (cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata cu moneda respectiva)

PCB depinde (invers proportional) de nivelul preturilor din tara respectiva, in sensul ca daca preturile in Romania cresc, cu 1 leu putem cumpara mai putine bunuri si servicii decat inainte. Asadar, PCB = 1/P.

PCB leu = 1/P Romania
PCB euro = 1/P zona euro

De aici deducem: Cursul de schimb al euro = P Romania/ P zona euro.

Ce implicatii putem desprinde din formula de mai sus?

Daca BNR va pune in circulatie o masa monetara suplimentara (fara acoperire in bunuri si servicii), atunci inflatia in Romania va exploda. Insa acelasi lucru se va intampla si daca BCE (Banca Centrala Europeana) va arunca cu lichiditati (euro) in piata.

Morala: Euro va creste in perioada urmatoare daca Romania va face o inflatie mai mare decat zona euro. Iar dupa cum se arata, se pare ca acesta va fi scenariul! Nu unul apocaliptic, in sensul ca euro nu va creste la 6 lei, cum spun unii analisti economici, dar cu siguranta va fi o apreciere sensibila!

duminică, 29 martie 2020

Să plafonăm sau nu prețurile? Cazul măștilor medicale

Cum a apărut penuria de măști și de ce comercianții practică prețuri nesimțite?



Odată cu izbucnirea epidemiei Coronavirus în China și mai apoi în toată lumea, cererea de măști a explodat drastic. Pe de altă parte, trebuie menționat că China, cel mai mare producător de măști din lume, a fost nevoită să închidă fabricile pentru a nu răspândi virusul. În termeni mai mult sau mai puțin economici, oferta mondială de astfel de măști a scăzut substanțial.

Rezultatul a fost că ne-am trezit cu toții că prețul unei măști a crescut de la aproximativ 0,5 lei la 5, 10 lei sau chiar mai mult. Am auzit imediat în mass-media diverse voci ce reclamau apariția speculanților, s-a cerut intervenția guvernului, ba chiar au fost blestemate "prețurile nesimțite"...

Privind însă la rece lucrurile, trebuie să recunoaștem că o oferta mai mică și o cerere mai mare nu duc decât la o creștere puternică a prețului, așa cum s-a și întâmplat în realitate.

Ce soluții au găsit antreprenorii privați? Cum a evoluat prețul măștilor în continuare?

Înainte de toate, trebuie spus că penuria de măști s-a resimțit nu doar în Romania, ci în toate țările confruntate cu această pandemie. Iar prețurile au crescut "nesimțit" peste tot. Am observat cu toții că firmele ce produceau măști și-au extins cât au putut producția, că au decis să lucreze în trei schimburi în loc de unul sau două. Spre exemplu, a fost intens mediatizat cazul unei companii franceze care a mai angajat 30 lucrători pentru a produce măști și în schimbul de noapte.

Pe de altă parte, firme care înainte produceau cămăși, costume etc. și-au reorientat producția către măști și combinezoane medicale nu neapărat numai din responsabilitate socială, ci cu siguranță și din interesul economic de a obține profit.

Așa se face că, într-un interval relativ scurt, oferta de măști începe să crească, tot mai mulți producători tind să ofere măști la prețuri din ce în ce mai accesibile, iar spitalele și populația vor avea acum posibilitatea să se protejeze mai bine în fața acestui virus.

Aici mai merită menționat un lucru. Odată cu scăderea pericolului epidemic în China, producția locală a fost reluată treptat. Așadar, în curând ne putem aștepta la o creștere a ofertei și pe piața din România ( atât din intern cât și din import), ceea ce va duce cu siguranță la o presiune de scădere în continuare a prețului acestui bun.

Cum vor unii să "rezolve" guvernul problema penuriei de măști?

Dacă guvernul ar plafona prețul măștilor la 0,5 lei/buc cât era înainte de criza pandemică, cu siguranță măsura ar fi aplaudată de mare parte dintre concetățeni. Vom auzi aserțiuni de genul: Uite ce bine le-a făcut statul speculanților! Le-a tăiat profiturile nesimțite!

Însă, deși în aparență, măsura ar ajuta cumpărătorii, trebuie înțeles că pentru a putea cumpăra măștile, cumpărătorii au nevoie de niște firme să le producă. Ori firmele respective sunt în imposibilitatea de a produce și oferi pe piață masca respectivă la prețul de 0,5 lei bucata. Motivul este acela că producerea acelei măști (în prezent) generează un cost de producție mai mare de 0,5 lei deoarece tot lanțul de producție din amonte s-a scumpit. Iar dacă o parte din materiile prime folosite în producerea acestor măști provine din import, creșterea cursului euro face să crească și mai mult costul de producție.

Deci, indiferent că vorbim de spitale sau de cetățeni obișnuiți, toți cei ce vor măști mai ieftine și mai multe, la prețul plafonat de guvern (evident, mai mic), vor rămâne și cu buza umflată și cu riscul mai ridicat de contaminare. Pledoaria mea în acest caz nu este aceea că piața este perfectă, nicidecum, însă nu putem deduce de aici că guvernul este o perfecțiune instituțională formată din îngeri care doresc și reușesc să ne aducă speranța mântuirii noastre pământești! Dacă nu putem înțelege fenomenul economic în complexitatea lui, putem foarte simplu să ne uităm la experimentul destul de recent din Venezuela și vom vedea efectele nefaste ale intervenționismului guvernamental.

În concluzie, trebuie să recunoaștem că avem de ales între două imperfecțiuni: imperfecțiunea pieței (adică a noastră, deopotrivă cumpărători și producători) respectiv imperfecțiunea guvernului (adică a lor). Având în vedere cele de mai sus, în mâna cui vrem să ne lăsăm sănătatea și, până la urmă, soarta?

Încă un cuvânt de final. Atunci când vorbesc de firme private, mă refer exclusiv la cei care au decis să își aloce resursele proprii pentru satisfacerea unei nevoi urgente de consum, care urmăresc să scoată un produs cât mai bun și la un preț cât mai mic pe piață. Nu mă refer aici la întreprinzătorii politici, adică cei care prin mijloace mai mult sau mai puțin legitime, ajung să facă profituri imense din contracte supra-evaluate cu statul, profitând împreună cu reprezentanții oficiali semnatari de „oportunitățile” aduse de astfel de vremuri. Pentru că aceștia sunt, de fapt, adevărații speculanți ai crizei pandemice actuale.

sâmbătă, 28 martie 2020

Sunt profiturile nesimțite? Cazul lui Dragoș

Despre întreprinzători români și de ce sunt eroii noștri din linia a doua a frontului



Dragoș, un antreprenor român, deține de câțiva ani buni o firmă ce produce uniforme pentru cadrele medicale, uniforme pentru bucătărie, șorțuri personalizate pentru angajații din diverse restaurante. Când cererea pentru astfel de produse era redusă, își ținea afacerea în viață și, implicit pe cei 12 angajați, cu retușuri croitorie sau croitorie pe comandă.

De câteva luni, întrucât restaurantele s-au închis, iar oamenii nu-și mai fac costume și rochii pe comandă, afacerea lui Dragoș risca să se închidă din lipsa cererii. Totuși, pentru "a ține în viață" activitatea și a nu trimite în șomaj mâna de angajați pe care o avea, Dragoș a decis să mute producția de la bunurile ce nu mai au cerere la bunuri cerute pe piață în contextul pandemiei. Simplu spus, a început să creeze tiparele necesare, să facă necesarul de materii prime (țesătură, elastic, ață etc). Apoi, a trebuit să verifice care sunt reglementările naționale și europene pentru a putea comercializa măștile sale. A obținut, nu foarte ușor, certificarea OEKO-TEX. Iar măștile pe care le produce sunt refolosibile, ceea ce nu este un aspect deloc de neglijat în condițiile penuriei existente.

Înainte de a-și pune întrebarea cu ce preț să vândă măștile, a trebuit să vadă cu ce cost unitar poate să producă o mască. Nu a fost deloc surprins să constate că, de exemplu, țesătura din care se face masca avea un preț mult mai mare față de anul trecut. Furnizorul extern a justificat creșterea de preț prin creșterea cererii și imposibilitatea de a crește producția (pe termen scurt). În plus, furnizorul său a spus ca și el achiziționează deja materiile prime mai scump (din același motiv). Iar schimbările pe întreg lanțul de producție pot continua...

Dragoș, mânat mai degrabă de interesul profitului și de dorința de a da de muncă angajaților săi decât de interesul social, a decis sa achiziționeze de la furnizorii săi materiile prime necesare: elastic, țesătură, ață, cutii pentru ambalare etc.

Din cauza creșterii cursului euro, achiziționarea materiilor prime necesare a devenit și mai scumpă decât anticipa el, creând astfel o presiune asupra costului de producție. Însă, Dragoș decide să continue producerea și oferirea măștilor pentru clienții din Romania deoarece prețul actual al pieței reușea sa îi acopere cu puțin costul de producție, în condițiile în care el a decis să nu facă rabat la calitate.

Prețul de vânzare pe bucata este de 9,9 lei dacă se achiziționează minim o cutie de 20 bucăți. Iar prețul poate să scadă pentru achiziții foarte mari, cum este cazul spitalelor și Ministerului Sănătății. Capacitatea sa actuală de producție este de maxim 20.000 buc/zi.

Câteva întrebări de reflecție pentru cei ce susțin intervenția guvernului și plafonarea prețurilor nesimțite:

1. Este mai bine pentru cumpărători (individuali sau instituționali) că Dragoș a decis să acopere o parte din penuria de măști existentă pe piață?

2. Este bine pentru angajații lui că au de munca în loc să intre în șomaj tehnic?

3. Este bine pentru stat ca în loc să plătească șomaj tehnic, va primi impozite și taxe de la firma lui Dragoș? Atât cât va primi.... dar tot e mai bine decât deloc.

4. Daca guvernul ar plafona prețul măștilor pe piață să zicem la 1 leu pentru a lupta contra "profiturilor și prețurilor nesimțite", Dragoș va mai produce măști? Ce se va întâmpla cu angajații săi?

5. Ne-ar fi fost mai bine nouă, cumpărătorilor de măști, ca Dragoș să nu fi existat?

Pentru a fi corecți până la capăt, trebuie menționat că există într-adevăr profituri nesimțite, dar nu cele obținute așa cum au fost obținute de Dragoș pe o piață liberă, în care el și-a investit propriul capital și și-a asumat riscul antreprenorial în a oferi o alternativă pe piață. Este vorba de acele profituri obținute de cei numiți antreprenori politici, care se folosesc de conexiunile lor guvernamentale pentru a furniza la supra-prețuri entităților publice diverse bunuri atât de necesare astăzi. Și mai este vorba de profiturile obținute de reprezentanții guvernamentali care au semnat și probabil vor continua să semneze astfel de contracte.

joi, 26 martie 2020

Despre plafonarea preturilor!

Intrucat asistam in prezent la o avalansa de idei construite in jurul necesitatii de a plafona preturile, voi incerca sa explic (si sper eu, sa conving pe cat mai multi dintre noi) ca efectele economice negative sunt mult mai mari decat visurile politice "pozitive".



Abordarea teoretica:

Motto: Cresterea pretului unui bun reflecta penuria acestuia in raport cu cererea existenta pe piata!

Cum rezolva piata aceasta problema?

  • pe latura cererii: in conditiile in care este scump, bunul aflat in penurie va "merge" catre cei ce au cea mai mare nevoie de el, adica catre cumparatorii care sunt dispusi sa plateasca cel mai mult. 
  • pe latura ofertei: atrasi de cresterea pretului, unii intreprinzatori vor putea decide alocarea resurselor (capitalului) de la bunul X la bunul Y al carui pret a crescut. Prin urmare, oferta din bunul respectiv va fi mai mare ceea ce va atrage in timp scaderea pretului pietei (odata ce oferta devine tot mai mare si echilibreaza cererea) 
  • In final, observam ca informatiile incorporate in pretul pietei ajusteaza comportamentul producatorilor si consumatorilor.  
Cum rezolva statul aceasta problema?
  • pe latura cererii: prin impunerea unui pret maximal ( mai mic decat cel existent in acel moment pe piata), guvernul urmareste sa ajute consumatorii, ieftinindu-le acel produs. In concluzie, cererea din acel bun va fi mai mare. 
  • pe latura ofertei, impunerea unui pret mai mic, scade stimulentul producatorilor de a mai produce acel bun ca urmare a reducerii profitabilitatii (sau chiar a unei profitabilitati negative). In concluzie, oferta din acel bun va fi mai mica. 
  • in final, vor fi tot mai multe "cozi la magazin" si rafturile golite aproape instantaneu. Putem spune "Adio" bunurilor vandute legal si "Bine ai venit" piata neagra! 
Morala: nu e musai nevoie sa testam noi teoria economica, e de ajuns sa ne uitam la cazul destul de recent din Venezuela!