Regulile Basel si "sovereign debt bubble"

Sau despre cum reglementarile impuse sistemului bancar stimuleaza propagarea riscului sistemic...

In ultimele zile, agentiile internationale de rating (vezi, de exemplu, anuntul S&P de luni) trimit semnale de downgradare pentru toate tarile din zona Euro. Motivul este unul usor de intuit: achizitionarea de titluri de stat (ce finanteaza datoria publica) nu mai este deloc asa cum se credea, adica "risk free".

"Business Week reports that the authors of the Basel standards, which set capital and liquidity requirements for large international banks [...] require banks to hold large amounts of sovereign debt.

Iata ce spun noile ajustari ale Basel III: "Under this new requirement, banks are supposed to have a 30-day supply of funds available in case lending markets seize up as they did in the fall of 2008, and 60% of that supply is supposed to be in high-quality, highly liquid assets, such as, government bonds."

Ce trebuie sa intelegem? Folosind o logica deductiva simpla, observam ca Acordul Basel - indiferent ca vorbim de I, II sau III - a impus bancilor sa intre in jocul cumpararii de titluri de stat... pentru ca asa nu se vor arde niciodata!

Explicatiile oferite sunt by-the-book: statul care se imprumuta nu poate da niciodata faliment pentru ca are instrumentul impozitarii propriei populatii si, in caz de "forta majora", instrumentul inflatiei care reprezinta, intre noi fie vorba, tot un impozit dar ceva mai ascuns de ochii publicului neinitiat.

Prin urmare, situatia actuala in care se afla acum sistemul bancar este una extrem de delicata: toate au in portofoliul de active  o pondere substantiala de obligatiuni ale unor state europene care fac tot posibilul sa amane reformarea administratiei publice in ciuda faptului ca se confrunta cu datorii publice tot mai mari. Unde mai punem ca tarile de zona Euro nu mai au "independenta monetara" de a face inflatie dupa bunul plac si de a-si plati astfel mai usor (in termeni reali) principalul si dobanda... pentru ca "fraiele monetare" au ajuns la BCE. Rog sa nu intelegeti ca plang de mila acestor tari si banci centrale pentru ca nu-i deloc asa. Existenta BCE a ferit pe spanioli, greci, italieni dar si pe altii de ingurgitarea unei portii serioase de inflatie din 2008 incoace (adica saracire in termeni reali). Doar din acest motiv "Long live the ECB!"

Observam asadar ca in sistemul bancar european nu va fi o problema marginala cu o banca sau alta. Conformandu-se regulilor Basel, toate bancile au fost determinate sa finanteze datoriile suverane, reducandu-si astfel diversificarea portofoliilor. De aici apare un risc sistemic greu de manageriat. De aici si presiunile asupra BCE de a achizitiona tot mai multe astfel de active. De aici reactia guvernelor de a nationaliza bancile comerciale (exista deja exemple in Anglia, Spania... dar, cu siguranta, vom mai adauga listei). Foarte probabil va fi ca in jocul de domino - vor cadea rand pe rand.

Inchei prin a spune ca lucrurile ce se intampla acum nu sunt deloc neasteptate si confirma pozitia mea exprimata inclusiv pe blogul meu Perspectiva Economica. Iata ce spunea un (fost) bancher renumit prin 2010:

"In a paper commissioned by the European Parliament in 2010, former Commerzbank Chairman Achim Kassow notes dryly that "The regulatory incentive which results from the 0% risk weight is apparent: banks in Member States are effectively encouraged to place their most liquid assets into the worst possible government debt, maximizing the yield with a regulatory capital requirement of zero."         

Titluri de stat (toxice) pentru toti romanii...

In conditiile in care statului roman ii este tot mai greu sa se imprumute la dobanzi "rezonabile" de pe pietele financiare interne sau internationale, s-a gasit se pare solutia salvatoare: certificate de trezorerie pentru tot romanul... care mai economiseste!

Iata opinia lui Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal, privind oportunitatea introducerii populatiei printre investitorii in titluri de stat:

În cazul particular al finanţării deficitului bugetar, este nevoie într-adevăr şi de o diversificare a bazei de investitori în titlurile de stat româneşti, băncile având deja o expunere relativ ridicată faţă de stat. [...] Cred că includerea investitorilor de retail (populaţiei) în lista de investitori potenţiali în titluri de stat poate fi o idee bună, în condiţiile în care aceştia vor diversifica baza de investitori, contribuind şi la o cerere mai stabilă de titluri de stat. În momente de volatilitate în pieţele financiare, prezenţa investitorilor de retail în titluri de stat poate fi un factor de stabilitate.

Ce inseamna asta si unde este problema?

1. Pietele financiare au sanctionat si vor sanctiona tot mai aspru ineficienta guvernului, invalidand implicit asa-numitele masuri de reformare si modernizare a Romaniei. Cum? Prin solicitarea unor dobanzi tot mai ridicate si prin reducerea maturitatii.

2. Aceste fonduri de investitii (fie ca sunt banci comerciale sau de investiti, fonduri de pensii sau societati de asigurare) sunt destul de informate si au suficienta cultura economica ca sa vada riscul sistemic al acestor plasamente, deci... nu se pot lasa prea usor pacalite in continuare (decat daca gireaza vreun organism financiar international de tip FMI prin transele diferitelor acorduri de asistenta financiara).

3. Fiind data situatia, guvernul doar nu-si va sapa singur groapa prin reducerea ministerelor si a activitatilor parazitare pe care le dirijeaza! Iar solutia vine tot de la romanul de rand, mai putin informat si mai putin pretentios decat pietele financiare sofisticate. 

4. Sanse de a pacali exista! Daca au existat destui amatori pentru Caritas sau FNI, de ce n-ar fi si pentru un FNI al statului? unde mai pui - se spunea pana nu demult - ca statul nu poate da faliment, nu-i asa? De asemenea, exista sanse destule si pentru ca multi romani, dintre cei care mai castiga cate ceva, anticipeaza ca lucrurile vor sta si mai prost in lunile si anii care vor urma si incearca sa-si puna bani deoparte. Si pentru ca oricum dobanzile (pasive) ale bancilor sunt destul de scazute, statul poate veni cu o oferta cel putin interesanta pentru iluzionisti. Si ca sa para si mai atractiva, li se promite ca si pana acum un regim fiscal special: taxe zero pe veniturile din dobanzi, spre deosebire de cele bancare care sunt impozitate. 

Unde este problema? In opinia mea, statul mizeaza pe faptul ca romanii de rand sunt suficient de docili (sa nu spun altfel) incat sa accepte si dobanzi comparabil mai mici si maturitati mai mari. De asemenea sunt suficienti de lipsiti de educatie economica si experienta in operatiuni pe piete financiare incat sa-si vanda titlurile de stat detinute inainte de maturitate daca observa o inrautatire a situatiei economice. Iar la cum arata lucrurile in Romania si in lume, nici macar optimistii de la FMI sau BM nu mai pot spune ca vad progrese si totul este roz. 

De aici vine si exprimarea plastica a unora prin care vad romanul "un factor de stabilitate" pentru stat. Totusi, cand va fi si statul un "factor de stabilitate" pentru cetateni?

 P.S. Pentru cei care au urechi sa auda si ochi sa citeasca: titlurile de stat, emise nu numai de guvernul Romaniei ci de multe alte guverne, sunt mai toxice decat activele imobiliare ale anilor abia incheiati. Bine ar fi sa stati deoparte sau daca nu va puteti abtine, cumparati... dar cu masura!