Adrian Vasilescu - sinceritatea bate-o vina

Consilierul BNR, Adrian Vasilescu scrie in Saptamana Financiara un articol din care extrag urmatoarele (fara a schimba contextul). Sublinierile imi apartin:

"La un moment dat, iluziile o luaseră însă prea mult înaintea realităţilor. Băncile, instituţiile financiare, companiile de servicii au început să-şi imagineze că din speculaţii pot fi scoşi mai mulţi bani decât din muncă şi din economisire. Şi au apăsat puternic pe această pedală. Deznodământul îl cu­noaştem: criza care ne-a lovit. Investiţiile au fost descurajate şi nenumărate proiecte aban­donate. Şomajul a crescut. Populaţia a început să primească bani mai puţini şi să fie mai prudentă. 

Nicăieri însă, şi niciodată, nici măcar în acei ani de boom de dinaintea crizei, banii nu au venit după nevoi. Cu atât mai mult n-au mai venit după nevoi după ce ne-a lovit criza. Mai cu seamă că PIB-ul şi-a impus ten­dinţa către creşteri negative; apoi in­fla­ţia a re­în­ce­put să se joace cu nervii noştri. Pro­duc­ti­vitatea a scăzut, iar exporturile s-au redus dramatic. Investiţiile au fost şi ele drastic re­strânse. Recesiunea s-a instaurat în România."

Cei avizati pot desprinde printre randuri urmatoarele concluzii:

1. iluzia ca se poate trai bine din tiparirea de bani (fara acoperire in bunuri);

2. iluzia ca investitiile nu au nevoie de economisire prealabila;

3. bancile nu pot fi invinovatite pentru cauza crizei economice, ci mai degraba pentru ca au fost instrumentul prin care s-a propagat expansiunea artificiala a creditarii si, evident, ca au fost prea lacome (sic)! Dar, nu-i asa ca era greu sa rezisti randamentelor vehiculate in anii de boom?

4. banii nu au venit dupa nevoi, adica bancile centrale sunt cele responsabile pentru reducerea drastica si artificiala a costului imprumuturilor ca urmare a tiparirii excesive de bani de hartie si a reducerii dobanzilor de referinta.

5. orice expansiune a masei monetare va conduce pe termen lung la inflatie si scaderea puterii de cumparare a banilor.

6. in conditii de incertitudine (de toate felurile), investitorii si consumatorii in mod rational se abtin de la a investi/consuma.  

Spusele domnului Vasilescu ma bucura si ma intristeaza totodata. Ma bucura pentru ca el recunoaste - chiar daca nu explicit - sorgintea nefasta a crizei. Ma intristeaza pentru ca nu sunt destul de multi oameni care sa aiba cultura economica sa citeasca printre randuri, pentru ca doar asa putem sa ne ferim de binele dorit de guvernanti si guvernatori...

Dar lucram la acest ultim aspect!

Hai sa ne unim guverne... in hora inflationista ! Toti la joc, la joc ... ca noi!

Era destul de predictibila intrarea mai tuturor guvernelor lumii in hora deprecierii monetare. Tari precum Elvetia sau Japonia, cum au vazut ca monedele nationale s-au apreciat pe fondul incercarii investitorilor internationali de a-si proteja activele prin vanzarea detinerilor in dolari si euro si, respectiv, cumpararea de franci si yeni, nu prea au stat pe ganduri si s-au pus pe tiparit moneda.

Intr-un post anterior, aratam cum Banca Elvetiei argumenta necesitatea emisiunilor monetare, ca politica monetara de sustinere a economiei.

A venit randul bancii centrale a Japoniei (BOJ) sa considere ca aprecierea yenului este daunatoare exporturilor si economiei. De aceea, conform Capital:

guvernul nipon va acorda credite de până la 100 miliarde de dolari către Bank for International Cooperation (JBIC), care la rândul său va oferi linii de credit către băncile comerciale japoneze, în ideea de a încuraja aceste bănci să acorde mai multe credite companiilor nipone care au nevoie de lichidităţi pentru a investii în companii străini sau a achizţiona resurse naturale din străinătate. La începutul acestei luni autorităţile nipone au intervenit pe pieţele valutare prin vânzarea de yeni şi au extins programul de relaxare monetară, însă deocamdată efectele acestor intervenţii au fost limitate.

Mizand pe efectul de turma imprimat celorlalte economii, Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei, cum mai nou le place unora sa le spuna, pot sa treaca linistite la expansiune monetara (fie ca e vorba de QE 4, 5....n sau de cumpararea masiva de eurobonduri), pentru ca fondurile de investitii nu prea au unde sa fuga sa se apere de inflatie si scaderea puterii de cumparare. S-au refugiat in CHF, a venit Banca Elvetiei cu tiparnita; au pariat pe yen, a venit si BOJ cu anuntul de mai sus... cam despre asta se va vorbi daca este sa ramanem in scenariul pariatului pe monede fiduciare. Prin urmare, cam in orice moneda ne vom plasa economiile, mare branza nu vom face deoarece pe termen mediu paritatile vor fi relativ aceleasi. 

Exista insa un mare inamic al banilor de hartie: metalele pretioase, precum aurul si argintul. Pana nu demult vorbeam ca aurul va atinge probabil nivelul record de 1500 dolari uncia. Acum, aurul nu mai are mult si ajunge la 2000 uncia. Si foarte probabil ca nu se va opri aici. Iar argintul pare sa aiba randamente chiar mai bune decat aurul.  

Un lucru este cert: de facto, lumea priveste aurul ca etalonul puterii de cumparare al detinerilor de monede de hartie. Mai ramane ca guvernele sa procedeze la fel si sa revina la ancora aur. Sau, mai degraba, sa interzica comercializarea aurului ca sa nu mai vedem cat de grava e buba etatista! 

Hai sa ne unim guverne... in deprecierea monetara!

Era destul de predictibila intrarea mai tuturor guvernelor lumii in hora deprecierii monetare. Tari precum Elvetia sau Japonia, cum au vazut ca monedele nationale s-au apreciat pe fondul incercarii investitorilor internationali de a-si proteja activele prin vanzarea detinerilor in dolari si euro si, respectiv, cumpararea de franci si yeni, nu prea au stat pe ganduri si s-au pus pe tiparit moneda.

Intr-un post anterior, aratam cum Banca Elvetiei argumenta necesitatea emisiunilor monetare, ca politica monetara de sustinere a economiei.

A venit randul bancii centrale a Japoniei (BOJ) sa considere ca aprecierea yenului este daunatoare exporturilor si economiei. De aceea, conform Capital:

guvernul nipon va acorda credite de până la 100 miliarde de dolari către Bank for International Cooperation (JBIC), care la rândul său va oferi linii de credit către băncile comerciale japoneze, în ideea de a încuraja aceste bănci să acorde mai multe credite companiilor nipone care au nevoie de lichidităţi pentru a investii în companii străini sau a achizţiona resurse naturale din străinătate. La începutul acestei luni autorităţile nipone au intervenit pe pieţele valutare prin vânzarea de yeni şi au extins programul de relaxare monetară, însă deocamdată efectele acestor intervenţii au fost limitate.

Mizand pe efectul de turma imprimat celorlalte economii, Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei, cum mai nou le place unora sa le spuna, pot sa treaca linistite la expansiune monetara (fie ca e vorba de QE 4, 5....n sau de cumpararea masiva de eurobonduri), pentru ca fondurile de investitii nu prea au unde sa fuga sa se apere de inflatie si scaderea puterii de cumparare. S-au refugiat in CHF, a venit Banca Elvetiei cu tiparnita; au pariat pe yen, a venit si BOJ cu anuntul de mai sus... cam despre asta se va vorbi daca este sa ramanem in scenariul pariatului pe monede fiduciare. Prin urmare, cam in orice moneda ne vom plasa economiile, mare branza nu vom face deoarece pe termen mediu paritatile vor fi relativ aceleasi. 

Exista insa un mare inamic al banilor de hartie: metalele pretioase, precum aurul si argintul. Pana nu demult vorbeam ca aurul va atinge probabil nivelul record de 1500 dolari uncia. Acum, aurul nu mai are mult si ajunge la 2000 uncia. Si foarte probabil ca nu se va opri aici. 

Un lucru este cert: de facto, lumea se intoarce la vremea etalonului aur. Mai ramane ca guvernele sa procedeze la fel.       

Maria Sa... Francul!

Astazi, Banca Centrala a Elvetiei a anuntat reluarea unor masuri "ferme" de stopare a aprecierii francului in raport cu valutele de circulatie internationala, pe motivul ca acest trend reprezinta o amenintare la adresa economiei nationale!

Aceste masuri nu se vor limita probabil doar la swap valutar sau la reduceri de dobanzi (inclusiv cea de referinta sau "cheie"). Sunt deja multe voci care propun aplicarea unor dobanzi (nominale) negative in scopul de a creste lichiditatea in franci pe pietele monetare.

Doua intrebari principale se ridica in aceste circumstante?

(1) De ce francul continua sa se aprecieze desi banca centrala a demarat de o saptamana incoace masuri de depreciere a francului?

(2) Este francul ultima reduta pe care mizeaza investitorii?

Sa le luam pe rand:

In primul rand, banca centrala a Elvetiei si moneda sa nationala sunt vazute ca umbrela de protectie doar in momentele istorice in care valutele de circulatie internationala o iau la vale... ca urmare a politicilor inflationiste (de stimulare a cererii agregate) propovaduite si duse la indeplinire de catre hegemonistii monetari. Vorbeam intr-un post anterior de convergenta in materie de politici monetare la nivel mondial. Iata ca a venit si randul SNB-ului sa isi deprecieze moneda printr-o injectie de cca. 40 mld de franci - pentru a calma pietele si a nu pune in pericol economia! (observati bineinteles atat limbajul de lemn preluat nemestecat de ziaristi cat si grija eterna pe care o poarta economiei reale monopolistii monetari!!!)

Si totusi... francul urca in continuare! Motivul este unul simplu: investitorii (speculatorii financiari cum le mai place unora sa spuna) par a fi convinsi ca SNB (banca centrala a Elvetiei) va face mai putina expansiune monetara decat BCE sau FED. Ori in atare conditii, cel ce inflationeaza mai putin, va avea o moneda care se apreciaza relativ in raport cu alte valute.

O tema pentru econometristi: care este procentul de dobanda de referinta - negativa, evident - pe care ar trebui s-o aplice SNB astfel incat francul elventian sa piarda teren?   

Referitor la a doua intrebare, cred ca francul are si va avea mereu in concurent imbatabil: aurul (si de altfel orice marfa vandabila care sa intruneasca conditiile cantitate mica - valoare mare). Astfel, daca s-ar merge pe scenariul armonizarii inflationiste perfecte (care este totusi putin probabil daca este sa aplicam invatamintele teoriei jocurilor), investitorii vor gasi in aur o oferta de nerefuzat. Este foarte probabil sa vedem in continuare noi recorduri ale pretului metalelor pretioase.

Imi permit, in incheiere, un sfat pentru cei care au credite in CHF: refinantati-le in alta moneda! E usor de ghicit in care, daca este sa ne uitam la tarile/uniunile care au cele mai multe probleme economice si care - deloc de neglijat - sunt conduse si/sau influentate de keynesisti!!!