Presa economica romaneasca nu conteneste sa aplece urechea la tot felul de prezicatori si prezicatoare - ba analisti, ba MBA-isti, ba finantisti, ba chiar neavizati - cu privire la cum va evolua cursul de schimb al euro, la rata de crestere economica in anul sau trimestrul ce vine etc.
Iata un
exemplu recent: "Estimam un curs mediu in decembrie de 4,55 lei/euro si o crestere medie de 0,5%. Cel mai rau scenariu indica un curs de 4,7 lei/euro si o usoara recesiune, de -0,1%", a declarat vineri..." un filosof autohton al cursurilor valutare.
Si analiza continua cu o ilustrare grafica:
Evident ca pentru orice om cu scaun la cap superioritatea si emfaza manifestata de acesti "nostradamusi" ai epocii noastre ar trebui sa tratata daca nu cu dispret , macar cu reticenta. In orice caz nu trebuie sa te iei dupa prescrierile acestora in alocarea propriilor resurse, chiar daca predictiile deriva dintr-o modelare economica "riguroasa". Pentru ca, in realitate, prezicerile lor nu au nimic stiintific. Evidenta ex-post ce arata mai mereu ratarea predictiei nu-i face pe acesti analisti sa plece capul si sa-si vada limitele firesti. Limite pe care chiar stiinta economica le are in aceasta privinta. Diferenta este ca, spre deosebire de ei, stiinta economica nici macar nu se bazeaza pe astfel de tinte. Iata de ce!
Cursul de schimb al leului (de exemplu) in raport de o alta moneda (euro) este dat de raportul dintre puterile de cumparare, adica de cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata cu un leu, respectiv cu euro. Iar puterea de cumparare a monedei depinde, la randu-i, de nivelul preturilor din economie. Daca, spre exemplu, preturile in Romania cresc, atunci cu un leu putem cumpara mai putine bunuri, ceea ce inseamna o reducere a puterii de cumparare a monedei nationale. Ca efect, leul devine "mai slab" in fata altor monede, precum euro. Adica, economic vorbind, se depreciaza. Sintetizand, cursul de schimb al leului este invers proportional cu evolutia preturilor din Romania si direct proportional cu evolutia preturilor in UE(M).
Prin urmare, toti acesti prezicatori ar trebui sa detina ex-ante (in To) informatii cu privire la cum vor evolua preturile in T1. Adica, de fapt, in momentul prezicerii ei stiu exact cum vor evolua preferintele consumatorilor si cererea pentru diferite bunuri, cum vor evolua preturile resurselor si productia de bunuri oferita pe piata romaneasca si europeana, cum vor evolua exporturile si importurile, cata emisiune monetara va face BNR respectiv BCE, cate investitii straine (directe, de portofoliu etc) vor intra in Romania, cate investitii straine vor fi lichidate, cati bani vor fi trimisi de capsunari, cu cati bani vor pleca turistii romani in concediul din afara samd. Iar acestia sunt doar cativa dintre factorii care influenteaza raportul dintre leu si euro. Or fi auzit ei oare de limitele cunoasterii, de unde deriva firesc cunoasterea limitelor? Pare-se ca nu.
Iar jocul scenariilor optimist vs. realist vs. pesimist devine asadar mimat pe scara larga, de la FMI pana la Asociatia Analistilor Financiar-Bancari din Romania. Va mai aduceti aminte cand venea Fondul si estima o crestere de doar 3,5% din cauza unei confluente de factori perturbatori "conjuncturali", interni si externi. Si mereu, cand revin in Romania, progozele sunt tot mai pesimiste. In fine, sunt multe exemple de dat, dar ce ne mai mira?!
Just for the record: un singur economist, fiindu-mi profesor prin anul III de facultate, a reusit sa prezica cu o precizie de ceasornicar cursul valutar al leului. Desi, ratiunea imi spunea ca e ceva in neregula, m-am alaturat totusi idolatrizarilor economice venite din partea colegilor mei. Nu a trecut insa mult timp si am aflat ca profesorul nostru, de altfel distins si respectabil economist, era membru in Consiliul de Administratie la BNR. Si am coroborat imediat cu ceea ce stiam: ca politica in domeniul cursului este flotare..... ceva mai controlata!
