Putini angajati si multi pensionari. Ce-i de facut?

Gasiti aici un material din Finantistii ce are la baza o analiza a The Independent. Subiectul este de prioritate zero: dezechilibrul tot mai mare dintre angajati (cei ce suporta) si pensionari (cei care primesc).Iata care sunt cele mai importante "stiri" pentru publicul roman preocupat si de ce va manca poimaine si nu doar azi!

"Dintre tarile foste comuniste, Romania si tarile baltice au inregistrat cele mai rapide scaderi ale populatiei in ultimul deceniu, scaderi de 12-13%, mai ales din cauza emigratiei, fapt care a condus la reducerea populatiei active, platitoare de taxe si la marirea ponderii batranilor, scrie The Independent. In Romania, sub 5 milioane de persoane muncesc platind taxe, in timp ce restul, cei mai multi sunt pensionari, copii, agricultori sau muncitori la negru. “Costurile pentru sustinerea celor peste 5 milioane de pensionari se ridica la 9% din PIB in anul 2010”, scrie ziarul citat. In anul 2011, numarul mediu de pensionari a fost de 5.589.000.

Ca perspectiva, “in 2060, Romania, Letonia, Polonia si Bulgaria vor avea printre cele mai ridicate ponderi din UE ale populatiei imbatranite raportat la populatia angajata”, observa The Independent."

Grosso modo, in prezent sunt cam 4 milioane de angajati contributori pentru a sustine vreo 6 milioane de pensionari. Insa problema se pare ca nu e atat raportul disproportionat de forte, ci mai ales dinamica nefasta ce va urma.

As propune sa luam lucrurile pe rand.

Problema pensiilor este extrem de grava, si nu numai la noi. Toata Europa sta pe acest butoi de pulbere, numai ca unii mai ajusteaza intr-un fel sau altul acest CARITAS public. Eu obisnuiesc sa spun ca, vrem nu vrem, deficitul bugetului asigurarilor sociale (un deficit  structural, de altfel) reprezinta calcaiul lui Ahile pentru intreg esafodajul social al UE.

In primul rand, analiza mea nu urmareste sa creeze o tensiune sociala intre cei ce dau si cei ce iau. Asa cum functioneaza contractul intre generatii, nu e vina celor care primesc acum pensii ca, in loc sa fie lasati sa isi puna banii deoparte, au trebuit sa finanteze generatia anterioara (sau mai degraba cheltuielile nesabuite pentru dezvoltarea multilaterala a Romaniei din perioada comunista).

In al doilea rand, inteleg actualii contribuabili (printre care ma numar si eu) care nu sunt de acord sa isi mai puna nadejdea traiului decent la pensie din firimiturile pe care probabil le va da guvernul de atunci. Motivul este simplu. Daca am privi bugetul asigurarilor sociale ca un mare cos, observam ca sunt tot mai multi dintre cei ce se hranesc din el, decat cei care pun "paine" in cos. Si atunci apare firesc intrebarea: noi de unde o sa luam peste 40 de ani paine? Iar pentru iubitorii de evidente empirice, daca nu mint, datale statistice spun ca raportul angajat/pensionar este undeva la 0,67.

In al treilea rand, deoarece statul este cel care ne-a varat cu forta in acest contract intergenerational, tot statul sa ne lase in pace. Concret, in conditiile in care el a promis pensionarilor actuali ca impozitele sunt prelevate pentru a le oferi pensii la batranete, atunci el sa le plateasca din impozitele actuale (adica sa restranga alte categorii de cheltuieli). Daca nu are din impozite, sa vanda din patrimoniu diferite active. Daca nu vrea nici sa vanda, sa se imprumute prin emisiune de titluri de stat. 

Cat priveste actualii contribuabili, ei ar trebui sa fie lasati sa aleaga in primul rand daca vor sa sa isi depuna banii intr-un fond personal deschis la stat sau la privat. Gaselnita cu pensii private obligatorii (pilonul II mi se pare) e o prostie care nici macar nu functioneaza. Uitati-va la plafonarea procentului care trebuia virat fondurilor agreate cand ar fi trebuie sa creasca de la an la an, uitati-va la cati bani le sunt virate efectiv raportat la cei datorati de catre bugetul si veti intelege cat de private sunt.

De asemenea, fondurile de pensii private ar trebui sa satisfaca pretentiile de siguranta si randament ale celor ce plaseaza economiile acolo si nu pe cele ale birocratilor pasageri din ministere. De ce sa nu pot sa-mi schimb participatiile intre diferite fonduri de mai mult de 2 ori pe an? De ce sa nu fim liberi sa alegem ce si cat sa economisim, adica sa fim liberi sa ne asumam raspunderea individuala? De ce sa platesc obligatoriu un anumit procent din salariu fara a avea certitudinea contractuala ca voi primi macar banii depusi in timp?

O sa spuneti ca unii dintre noi nu pot sa-si asume ceva, asa o fi! Dar macar sa lasam pe cei care pot sa isi gestioneze finantele proprii, s-o faca (mai bine decat o fac birocratii)! 

Va invit pe cei interesati, sa cititi (si sa criticati eventual) o abordare mai complexa a problemei pensiilor si a unui pachet de masuri coerente in vederea iesirii din acest Caritas etatist de sorginte bismarkiana! Detalii aici... 

Rosia Montana - episodul II

Devine tot mai evident ca in cazul Rosia Montana se pune batista pe tambal. Dar daca la politicieni (din toate partidele) ma asteptam sa isi umple buzunarele pentru a inchide ochii atunci cand semneaza cam tot ce vrea Gabriel Resources, recunosc ca atitudinea presei m-a surprins initial. Cum ramane cu cainele democratiei, cu cel ce latra la nelegiuirile guvernului? Ei, bine, latra doar cand nu primeste si el partea lui de ciolan sau nu primeste suficient.

... politici si a presei!

In cazul RMGC este evident ca publicitatea favorabila "crearii locurilor de munca" la Rosia Montana a fost platita cu varf si indesat astfel incat chiar si cainele opozitiei (e.g. Antenele) sa taca bine-merci. Nu ne mai ramane deci decat optiunea solidaritatii celor care au bloguri, mailuri, facebook (intrati aici: https://www.facebook.com/groups/saverosiamontana/) si putin bun simt civic.

Cativa colegi respectabil din Academia de Studii Economice din Bucuresti s-au reunit in Grupul pentru Salvarea Rosiei Montane. Si scot la iveala nelegiuirile care insotesc inca de la inceput acest proiect.

Si, pentru ca nu toti poate au timp sa citeasca tot materialul, am inceput cu concluziile (pct. 7 din studiu):



7. Observaţii finale, concluzii 

Parteneriatul public- privat reprezentat de RMGC, prost înţeles de instituţiile statului: Minvest, ANRM şi Ministerul Economiei în principal, apoi de Ministerul Culturii şi de Ministerul Mediului, a determinat aceste instituţii să sprijine compania privată Gabriel (Canada), în dauna intereselor naţionale, încălcând chiar ele legile pe care trebuiau primele să le respecte.

Premeditarea, ilegalităţile şi minciuna legate de Licenţa 47, promovate de instituţiile statului, determină o atitudine de totală neîncredere faţă de autorităţi. Nici nu mai contează cum este proiectul (deşi l-am analizat şi pe el şi pe autorul său şi evaluarea este total defavorabilă !), dacă este promovat prin asemenea acţiuni reprobabile.

Nu am găsit în documentele studiate vreo înţelegere prin care statul român să se fi angajat să aprobe proiectul minier; nici nu putea legal să facă o astfel de înţelegere. Invocarea deci, de către anumite persoane, a riscului plăţii unor daune financiare către investitor, la care s-ar supune statul român dacă nu ar aproba proiectul minier, este lipsită de temei legal, în opinia noastră. Ea poate constitui în schimb o presiune asupra autorităţilor să aprobe proiectul.

În concluzie, proiectul trebuie oprit cu orice preţ, de exemplu prin sistarea procedurii de acordare a acordului de mediu ca fiind netemeinică (bazată pe o licenţă ilegală şi care nu este pentru proiect), şi neacordarea unei Licenţe de exploatare noi, pentru proiect, prin Art. 11 din Legea Minelor 85/2003. Aurul de la Roşia Montană a fost exploatat intens timp de peste 2000 de ani; pentru aurul care a mai ramas, nu merită să distrugem viitorul zonei. Roşia Montană trebuie lăsată să se dezvolte durabil, prin punerea în valoare a patrimoniului său arheologic, cultural şi istoric, şi prin încercarea de înscriere în patrimoniul mondial UNESCO.


Aici este studiul:


Licenţa de exploatare Roşia Montană este ilegală (şi alte ilegalităţi)


Rezumat

Demonstrăm în acest studiu că Licenţa de exploatare nr. 47/1999 pentru Roşia Montană, deţinută de RMGC, este ilegală, apoi că mecanismul folosit de stat, al „actualizării” Licenţei 47, pentru a o transforma în licenţa de exploatare pentru proiect, este ilegal. Licenţa 47 nu este pentru proiect şi în prezent RMGC nu are o licenţă de exploatare pentru proiect. În consecinţă, toate avizele, autorizaţiile, certificatele obţinute până acum de RMGC pentru proiect, ca şi demararea procedurii de obţinere a acordului de mediu, sunt dublu ilegale, fiind bazate pe Licenţa 47. Prezentăm care ar fi fost procedura legală. In studiu facem referiri şi la Bucium şi Certej. În final, prezentăm concluziile.


1. Introducere

Aplicând principiile cercetării ştiinţifice la afacerea Roşia Montană (să mergi la sursă, pe cât posibil, să nu te laşi înşelat de aparenţe, să faci deducţii logice, etc.), am reuşit, credem, să identificăm premeditarea, ilegalităţile şi minciuna comise de autorităţile române legate de licenţa de exploatare nr. 47/1999, în acţiunea lor de sprijinire a companiei străine, în dauna intereselor României.

Trebuie amintit de la început că resursele minerale - aurul în particular - nu sunt o marfă oarecare; Constituţia României, Art. 135 şi Art. 136, dar şi Legile minelor 61/1998 şi 85/2003, la Art. 1, spun că resursele minerale situate în subsolul ţării fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român – deci nouă tuturor. De aceea, pretenţia unora că afacerea Roşia Montană trebuie să intereseze doar pe locuitorii comunei Roşia Montană este aberantă.

Autorul proiectului Roşia Montană din cadrul afacerii Roşia Montană este compania mixtă RMGC (Roşia Montana Gold Corporation S.A.), creată în 1997. RMGC este o „căsătorie în trei”, între compania Gabriel Jersey (Marea Britanie) 80,69 % şi statul român, reprezentat de compania Minvest, 19,31 %, „terţul interesat” fiind compania Gabriel (Canada), cotată la bursa din Toronto pe seama aurului de la Roşia Montană şi Bucium! Gabriel Jersey este subsiadiară a lui Gabriel. Gabriel aduce banii străini în afacere prin emisia de acţiuni. Minvest va aduce banii autohtoni corespunzători în afacere din dividendele pe care le va obţine, dacă proiectul RMGC va fi aprobat şi va trece în faza de execuţie; până acum, Minvest s-a împrumutat la Gabriel Jersey cu peste 40 milioane USD, pentru a-şi putea păstra cota de participare cu ocazia majorărilor de capital făcute de RMGC în 2004 şi 2009. Capitalul social iniţial al RMGC a fost de 550.000 USD, în prezent capitalul social al RMGC este de circa 122 milioane USD, iar demararea proiectului (construcţia infrastructurii necesare exploatarii noi), dacă ar fi aprobat, ar costa astăzi peste 1 miliard USD! Gabriel, “marele investitor”, nu are nici astăzi banii necesari demarării proiectului (a se vedea rapoartele anuale ale lui Gabriel pe site-ul www.gabrielresources.com, documentele RMGC şi studiile Grupului pentru salvarea Roşiei Montane din A.S.E. la www.ase.ro/rosia_montana/index.asp ).



2. Licenţa de exploatare nr. 47/1999 este ilegală


2.1 Acţiune pregătitoare: se slăbeşte Legea minelor în 2 puncte

1. Legile minelor, în lumea mare, deci şi în România, spun că, acolo unde există situri arheologice de interes deosebit, monumente istorice etc., operaţiile miniere să fie interzise, cu eventuale excepţii bine justificate.

Artizanii afacerii Roşia Montană ştiau că Roşia Montană este cunoscută în lumea întreagă pentru situl arheologic minier, şi deci că nu se putea trece la o exploatare masivă la suprafaţă din cauza aceasta. Şi atunci, s-a umblat la Legea minelor, care trebuia să apară în 1998 (nr. 61), slăbindu-se pentru a se putea neglija situl arheologic. Premeditarea a fost evidentă când am comparat o lege a minelor anterioară, şi anume celebra Lege a minelor din 4 iulie 1924, cu Legea minelor nr. 61/1998, şi cu Legea minelor ulterioară, nr. 85/2003:

Premeditare 1 (se slăbeşte legea 61/ 1998 pentru a permite lucrări miniere pe terenurile pe care se află situri arheologice de interes deosebit):


- Legea minelor din 4 iulie 1924, Art. 70: „ Pe terenuri pe cari se află monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, căi ferate, diguri şi alte lucrări publice, autoritatea minieră regională, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei şi Comerţului, luându-se avizul autorităţii în drept, o zonă de protecţiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeţei sau executarea de lucrări miniere.”

- Legea minelor nr. 61/1998, Art. 6: „(8) Accesul la terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit si rezervatii naturale se face cu avizul organelor in drept.”

- Legea minelor nr. 85/2003, Art. 11: „ (1) Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,...., precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise. (2): Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.”


2. Legile minelor, în lumea mare, deci şi în România, spun că nu poţi să faci pe acelaşi perimetru şi exploatare şi explorare a aceleiaşi resurse minerale: se face mai întâi explorarea unei resurse minerale (printr-o Licenţă de explorare), apoi, dacă este rentabil, se trece la dezvoltarea-exploatarea respectivei resurse minerale (printr-o Licenţă de exploatare):

Legea minelor 61/1998:

Art. 3 In intelesul prezentei legi, termenii privind resursele minerale si activitatile miniere se definesc dupa cum urmeaza: ...

10. dezvoltare – ansamblul lucrarilor care constau in realizarea minelor si carierelor, construirea si montarea instalatiilor specifice, a echipamentelor si a altor utilitati necesare extractiei, prelucrarii, transportului , stocarii provizorii a produselor miniere, in formele specifice realizate si definitive ale produselor reziduale;

11. exploatare – ansamblul de lucrari executate in subteran si/sau la suprafata pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea si livrarea acestora in forme specifice;

12. explorare – ansamblul de studii si activitati pentru identificarea zacamintelor, evaluarea cantitativa si calitativa a acestora, precum si determinarea conditiilor tehnice si economice de valorificare;

.........

21. perimetru de prospectiune, explorare, exploatare – aria corespunzatoare proiectiei la suprafata a conturului partii din scoarta terestra in interiorul careia, pe un interval de adancime determinat, se realizeaza lucrari de prospectiune, explorare, respectiv de exploatare, precum si suprafetele necesare desfasurarii activitatilor de exploatare, prelucrare si preparare a resurselor minerale situate in afara zacamantului; ...



Artizanii afacerii Roşia Montană ştiau aceste lucruri. Ştiau şi că Minvest exploata deja aurul la Roşia Montană, iar RMGC dorea să exploreze tot după aur; problema era cum să împace interesele acestora, adică cum să facă ca Minvest să exploateze în continuare aurul, iar RMGC să exploreze simultan, tot pentru aur, pe acelaşi perimetru. Şi atunci, s-a umblat şi aici la Legea minelor care trebuia să apară în 1998 (nr. 61), slăbindu-se:

Premeditare 2 (se slăbeşte legea 61/1998 pentru a permite şi exploatarea şi explorarea aceleiaşi substanţe minerale, pe un perimetru dat):



- Legea minelor din 4 iulie 1924, Art. 16: „ .......Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanţe minerale, însă numai pentru substanţe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Această acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferinţă concesionarului.........”

- Legea minelor nr. 61/1998, Art 15: „În limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului.”

- Legea minelor nr. 85/2003, Art 25: „ În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.”



Pe 16 martie 1998, apare Legea minelor nr. 61, “aranjată“ cum am văzut la Art. 6 alin.(8) şi la Art. 15.



2.2 Schema „preluării inverse” a licenţei este ilegală

Artizanii afacerii Roşia Montană s-au gândit şi la schema concretă prin care Minvest să exploateze în continuare aurul, iar RMGC să exploreze, tot pentru aur, pe acelaşi perimetru şi să devină şi titular al activităţilor miniere din zonă. Schema este de tipul „preluării inverse” (reverse takeover), în doi paşi, şi anume:

- (a) Guvernul, prin H.G., va acorda licenţa de concesiune pentru exploatare a aurului lui Minvest, ca titular, ca să exploateze în continuare, şi lui RMGC, ca „afiliat”, ca să exploreze pentru proiect, apoi

- (b) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) va transfera licenţa lui RMGC, ca titular, să exploreze, Minvest rămânând „afiliat” la licenţă, ca să exploateze.

Să observăm că o licenţă „mixtă” de exploatare, cu titular şi afiliat, cu care se face exploatare, dar şi explorare, este ilegală, prin Art. 9 şi Art. 10 din Legea Minelor 61/1998, care spun ca explorarea şi exploatarea se realizează pe baza unor licenţe exclusive. Mai mult, dacă Minvest are dreptul să primeasca licenţa de exploatare fără concurs public de oferte, prin Art. 46 din Legea Minelor 61/1998, RMGC trebuia să câştige un concurs public de oferte pentru a face explorare, şi nu a făcut-o. Transferul licenţei se face legal prin Art. 14 din Legea 61/1998, dar, prin acest transfer, statul, care avea 100% control, mai are doar 19,31% control asupra operaţiilor miniere la Roşia Montană. Schema „preluării inverse” este deci ilegală:



Legea minelornr. 61/1998:

Art. 9. – (1) Explorarea se realizeaza pe baza unei licente exclusive acordate, la cerere, persoanelor juridice ramane sau straine interesate, selectionale prin concurs semestrial de oferta de catre autoritatea competenta, in baza unui program de lucrari si a constituirii unei garantii bancare corespunzatoare pentru refacerea mediului.

(2) Licenta de explorare se acorda, in conditiile legii, pentru toate resursele minerale existente in perimetru, in termen de ....

(3) Licenta de explorare se acorda pentru o durata de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani, cu plata anticipata a unei taxe anuale.

(4) Marimea perimetrului de explorare este multiplul ariei minime de 10 km si se va reduce cu 50%, dupa primii doi ani, si cu inca 25% din perimetrul initial, dupa 4 ani.

(5) De regula, perimetrul de explorare este rectangular, cu laturi orientate nord-sud si est-vest, si este definit prin coordonate topogeodezice

...

(7) La solicitarea titularului licentei de explorare, acesta are dreptul sa obtina licenta de exploatare pentru oricare din resursele minerale descoperite, in conditiile prezentei legi.



Art. 10. – (1) Exploatarea miniera se realizeaza pe baza unei licente exclusive care se acorda pentru toate resursele minerale dintr-un perimetru de exploatare.

(2) Licenta de exploatare se acorda:

a) titularului licentei de explorare, la solicitarea acestuia;

b) castigatorului unui concurs de oferta publica, organizat de autoritatea competenta in conditiile prezentei legi.

(3) Licenta de exploatare se acorda, prin negociere, in baza unei cereri, insotita de:

a) studiul de fezabilitate care sa asigure valorificarea resurselor minerale si protectia zacamantului;

b) planul de dezvoltare a exploatarii;

c) studiul de impact asupra mediului, avizat conform legii;

d) planul de refacere a mediului insotit de garantie bancara,...;

(4) Licenta de exploatare se acorda pentru maximum 20 ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de cate 5 ani.

(5) Titularul licentei de exploatare va plati o taxa anuala pe suprafata si o redeventa miniera, conform prezentei legi.



Art. 11. – (1) Licenta se incheie in forma scrisa; pentru exploatare licenta intra in vigoare dupa aprobarea acesteia de catre Guvern.

(2) Prevederile licentei raman valabile pe toata durata acesteia, in conditiile existente la data incheierii.



Art. 14. – (1) Titularul unei licente poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobandite si obligatiile asumate numai cu aprobarea prealabila scrisa a autoritatii competente. ...



Art. 30. ... (3) Taxa anuala pentru activitatea de explorare se stabileste la 20.000 lei/km2. Aceasta se dubleaza dupa 2 ani si devine de 5 ori mai mare dupa 4 ani.

(4) Taxa anuala pentru activitatea de exploatare se stabileste la 5.000.000 lei/km2. ...



Art. 46. – (1) Institutiile publice, companiile nationale miniere si societatile comerciale isi vor continua activitatea numai la acele obiective pe care le au in administrare si unde, la data publicarii prezentei legi, desfasoara lucrari autorizate de explorare, dezvoltare sau exploatare.

(2) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, institutiile publice, companiile nationale miniere si societatile comerciale care desfasoara activitati miniere vor finaliza actiunea de delimitare a perimetrelor de explorare, dezvoltare si exploatare pentru obiectivele stabilite la alin. (1) si vor solicita autoritatii competente atribuirea lor in administrare sau concesiune, potrivit prezentei legi.



Schema „preluării inverse” a fost consfinţită în actul de constituire al RMGC în 1997 şi apare menţionată şi în primul Raport anual al lui Gabriel (Canada), pe anul 1997:

(Actul adiţional nr. 3 la contractul şi statutul Euro Gold, MO partea IV, Nr. 3290/1998, pag. 11-13):

„...Regia se obligă, conform Legii Minelor, să obţină licenţele de explorare şi exploatare pentru perimetrele care fac obiectul acestei societăţi. Regia se obligă să transfere societăţii aceste licenţe de explorare, dezvoltare şi exploatare în termen de 7 zile lucrătoare de la obţinerea lor.”

(Primul raportul anual al lui Gabriel, pe anul 1997, pag. 18): „ The properties included in the agreement (the „Romanian Properties”) are the Rosia Montana and the Bucium Complex, both located in central Romania. ... Pursuant to the Incorporating Contract, Eoro Gold will be vested with all of Regia Deva’s interest in the Romanian Properties when the new Mining Law comes into effect. Until then, the mineral concessions are owned by Regia Deva, and pursuant to the Incorporating Contract, Regia Deva has granted Euro Gold exclusive control over exploration operations on the Romanian Properties. ”

Observaţii.

(1) Schema „preluării inverse” a fost aplicată la Roşia Montană, dar şi la Certej, „proprietate” deţinută de Deva Gold, societate mixtă soră cu RMGC. La Bucium, licenţa de explorare a fost luată de Minvest şi a fost transferată ulterior lui RMGC.

(2) Nu se ştie dacă s-a plătit anual şi taxă de exploatare şi taxă de explorare (Art. 30) pentru o astfel de licenţă „mixtă”.



2.3 Licenţa de exploatare nr. 47/1999 este ilegală

Conform schemei “preluării inverse” descrise anterior, autorităţile române acordă Licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 47 la Roşia Montană, pentru zăcământ auro-argentifer: lui Minvest ca titular, să exploateze (prin Art. 46), şi lui RMGC ca afiliat, să exploreze (fără concurs public de oferte !). Licenţa de exploatare nr. 47 pentru perimetrul Roşia Montană a fost emisă de ANRM la 21 dec. 1998 şi a fost aprobată de guvern prin H.G. Nr. 458 din 10 iunie 1999, intrând în vigoare la 21 iunie 1999, deci pentru perioada 1999-2018; se observă că în H.G. se pomeneşte doar de titularul Minvest, nu şi de afiliatul RMGC ! (Anexa 1) ! Deci Licenţa de exploatare nr. 47/1999 este ilegală. În 2000, conform „înţelegerii prealabile” din acordul de asociere, Licenţa de exploatare 47/1999 este transferată de către ANRM de la Minvest la RMGC ca titular (prin Art. 14), ca să exploreze, Minvest rămânând afiliat, ca să exploateze (Anexa 2). Nu se cunosc amendamentele convenite la data transferului.

Perimetrul Licenţei 47/1999 era de 1200 ha (în verde, în Anexa 3) şi conţinea: o suprafaţă în masivul Cetate pentru carieră şi o suprafaţă foarte mică în masivul Cârnic (zona Napoleon) pentru carieră (deşi, atenţie, la Cârnic nu s-a exploatat înainte de 1998!), uzina de concasare din Gura Roşiei, iazul de decantare de lângă Gura Roşiei şi toate celelalte construcţii necesare funcţionării exploatării.

Observaţii.

1) Licenţele de concesiune pentru exploatare, ca şi cele pentru explorare, sunt documente secrete în România postdecembristă, deşi se referă la resursele minerale, proprietate publică a statului. O licenţă de exploatare este alcătuită dintr-un corp principal, cu prevederi generale, şi din anexe, care fac parte din licenţă, şi care conţin: perimetrul (harta şi coordonatele topogeodezice, etc.), calculul resurselor/rezervelor din perimetru, studiul de fezabilitate, planul de dezvoltare a exploatării, studiul de impact asupra mediului, planul de refacere a mediului etc.

În H.G. nu se menţionează nici măcar perimetrul licenţei, care ar trebui să fie marcat prin borne pe teren. Să amintim aici că în Legea Minelor din 1924, Art. 49, 50, 51, dintre cele trei documente ale unei concesiuni: decretul concesiunii, planul concesiunii şi caietul de sarcini, „Decretul şi caietul de sarcine vor fi publicate în Monitorul Oficial, iar Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar”.

Multe însă din prevederile Licentei 47 sunt povestite, din fericire, în diferite documente elaborate de RMGC sau în rapoartele anuale ale companiei Gabriel (Canada), şi astfel am putut afla despre ele.

2) Licenţa de exploatare 47/1999, cu perimetru de 1200 ha, era deci pentru exploatarea veche a statului, existentă la Roşia Montană înainte de apariţia Legii 61/1998: cariera Cetate şi toate anexele ei existau deja, erau deja construite, deci nu au fost necesare autorizaţii pentru ele, ca: certificat de urbanism, certificate de descărcare de sarcină arheologică, autorizaţie de construcţie etc.; exploatarea în carieră, la Cetate cel puţin, era deja începută, deci nu a fost nevoie de acord de mediu pentru ea.



3. „Actualizarea” Licenţei de exploatare nr. 47/1999 este ilegală


Artizanii afacerii Roşia Montană s-au gândit şi cum să procedeze după ce RMGC obţine Licenţa 47, care era pentru exploatarea veche (cu o carieră în masivul Cetate, de circa 400.000 tone minereu anual, din care se obţineau concentrate de pirită auriferă, din care se obţinea aurul prin cianurare, nu la Roşia Montană, ci la Baia de Arieş), ca să o transforme în licenţa pentru o exploatare nouă, care era în faza de tatonare la acel moment. Să amintim aici că proiectul exploatării noi, în forma cu 4 cariere (în masivele Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig), de circa 13 milioane tone minereu anual, timp de 16 ani, folosind cianurarea directă a minereului, la Roşia Montană, a fost definitivat abia în 2001! Problema era cum să facă ca RMGC să exploreze şi alte suprafeţe la Roşia Montană, decât cele din perimetrul iniţial, şi cum să facă, la terminarea explorărilor, ca să scutească pe RMGC (deci pe acţionarii lui Gabriel) de „emoţiile” obţinerii licenţei de exploatare pentru proiect. Soluţia găsită a fost „actualizarea” Licenţei 47, adică modificarea în timp (că era timp destul, 20 de ani !) a prevederilor licenţei, astfel: se înlocuiesc, prin acte adiţionale la licenţă, vechile anexe din licenţă (care se refereau la exploatarea veche), cu anexe noi (care se referă la exploatarea nouă din proiect); ar urma în final eliberarea unei licenţe de exploatare noi, pentru proiect. Dar şi această operţiune a fost amânată, tot ilegal, până după obţinerea acordului de mediu.

Să observăm că Legea minelor 61/1998, dar şi Legea minelor 85/2003, nu prevăd operaţia de „actualizare” a unei licenţe. Mai mult, se spune explicit că prevederile unei licenţe rămân valabile pe toată durata acesteia (Art. 11 (2) din Legea 61 şi Art. 60 (1) din Legea 85). Deci, „actualizarea” unei licenţe de exploatare (ca şi de explorare) este ilegală, în opinia noastră.

Observaţie.

„Actualizarea” licenţei a fost aplicată la Roşia Montană, dar şi la Bucium (explorare, titular RMGC) şi Certej (exploatare, titular Deva Gold).



Astfel, perimetrul Licenţei 47/1999 Roşia Montană a fost modificat de ANRM după dorinţa lui Gabriel, prin acte adiţionale la Licenţă, pentru a fi adus la perimetrul dorit pentru proiect. El a fost mărit prin Actul adiţional nr. 1 în 29.10.1999 la 2122 ha (Anexa 3, în albastru), a fost mărit în 2001 la 4282 ha (în roşu), a fost micşorat la 21.06.2004 prin Actul adiţional nr. 6 ([MPP], pag. 8) la 2388 ha (în negru); s-a ajuns astfel la situaţia ilegală că perimetrul Licenţei 47 nu mai conţine uzina de prelucrare din Gura Roşiei din 2004 până în 2006, când exploatarea veche a fost închisă.

Observaţii.

1. S-a modificat de fapt suprafaţa pentru explorarea făcută de RMGC, nu şi suprafaţa pentru exploatarea făcuta de Minvest la Cetate şi Cârnic !

2. În 2004, erau şase acte adiţionale la Licenţa 47 şi trei modificări ale perimetrului, deci au mai fost modificate şi alte anexe !

3. S-a modificat nu numai perimetrul Licenţei de exploatare 47 Roşia Montană, dar şi perimetrul Licenţei de explorare Bucium, deţinută tot de RMGC prin transfer de la Minvest. S-a ajuns astfel ca cele două perimetre să fie adiacente. Mai mult, se observă cum iazul de decantare prevăzut de proiectul Roşia Montană pe perimetrul Roşia Montană se întinde şi pe perimetrul Licenţei de explorare Bucium (Anexa 4).

4. S-a „actualizat” şi licenţa de exploatare (pentru) Certej, obţinută tot prin „preluare inversă” de la Minvest; ilustrăm printr-un exemplu:

“Ultima omologare a rezervelor geologice din Perimetrul Certej a fost facuta odata cu aprobarea de catre ANRM a documentatiilor înaintate de SC DEVAGOLD SA în vederea modificarii licentei de exploatare Nr. 435/02.06.1999 (Documentatiile cu calculul resurselor/rezervelor, Studiul de fezabilitate, Planul de dezvoltare etc. - Conform Legii minelor nr. 85, capitolul 3 art. 20). Cu aceasta ocazie, au fost emise Actul Aditional nr. 3/18.07.2008 de modificare a prevederilor licentei precum si Încheierea de Omologare 92 –
07/18.07.2008.”( Informaţii privind proiectul "Exploatarea minereurilor auro - argintifere din perimetrul Certej", comuna Certeju de Sus, judeţul Hunedoara, aflate in Raportul la Studiul EIM, depus la Agentia de Teritoriala pentru protectia mediului din Timisoara, in 2011).



4. Licenţa 47 nu este pentru proiect


4.1 Minciună la nivel de stat că Licenţa 47 este pentru proiect

Se afirmă peste tot, de către Gabriel (Canada) (în rapoartele sale anuale adresate acţionarilor), de către RMGC (în documentele legate de proiect) şi de către reprezentanţi ai ANRM (în public), că Licenţa de exploatare 47/1999 este licenţa de exploatare pentru proiectul Roşia Montană, ceea ce este o minciună (Ing. Ioan Radulescu, consilier ANRM (1997-2000), în articolul „Roşia Montană Gold Corporation şi Licenţa de exploatare”, Altitudini, Nr. 19, septembrie 2007). RMGC nu este deci titularul proiectului Roşia Montană, cum fals se spune, este doar autorul proiectului Roşia Montană.

RMGC nu are deci licenţă de exploatare pentru proiect (nu este titularul unei licenţe de exploatare pentru proiectul său). Mai mult, RMGC trebuie să obţină licenţa de exploatare pentru proiectul său prin Legea minelor 85 din 2003.



4.2 Legea minelor nr. 85/2003

În 2003, Legea Minelor 61/1998 este înlocuită cu Legea Minelor nr. 85, mai elaborată, care în mare păstrează prevederile Legii Minelor 61 din 1998, dar corectează cele două puncte slăbite: Art. 6 alin. (8) din Legea 61 devine Art. 11 în Legea 85, iar Art. 15 devine Art. 25.

Obsevaţii.

(1) Să observăm că Licenţa 47, “mixtă”, de exploatare şi explorare a aceluiaşi zăcământ, nu ar mai fi posibilă prin Legea 85, Art. 25.

(2) Mai mult, operaţiile miniere la Roşia Montană sunt strict interzise, prin Legea 85, Art. 11, datorită sitului arheologic de interes deosebit care există acolo.



Art. 9 şi Art. 10 din Legea 61 sunt înlocuite cu Art. 20 şi Art. 22 respectiv din Legea 85:

Legea 85/2003:

Art. 20. – (1) Licenta de exploatare se acorda prin negociere, in baza unei cereri insotite de:

a) studiul de fezabilitate ...

b) planul de dezvoltare a exploatarii ...

c) studiul de impact asupra mediului si bilantul de mediu, dupa caz, intocmite in conditiile legii;

d) planul de refacere a mediului si proiectul tehnic ....

e) studiul de evaluare a impactului social ...

Art. 22. – (1) Inceperea activitatilor miniere prevazute in licenta se autorizeaza in scris de catre autoritatea competenta, in termen de pana la 180 de zile de la intrarea in vigoare a licentei, dupa prezentarea de catre titular, cumulativ, a urmatoarelor documente:

a) dovada platii taxei pe activitatea miniera;

b) dovada constituirii garantiei financiare pentru refacerea mediului;

c) certificatul de atestare fiscala, ...

d) acord/autorizatie de mediu;

e) pentru explorare – avizul autoritatii competente pentru programul anual de lucrari; pentru exploatare – avizul autoritatii competente pentru programul anual de exploatare; ...”

f) acordul proprietarului sau administratorului terenului privind accesul la suprafetele necesare executarii activitatii miniere prevazute in programul anual de exploatare

(2) Autorizarea inceperii activitatilor miniere se face de catre autoritatea competenta, in cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor prevazute la alin. (1).

Observaţie. Dacă Licenţa 47 ar fi pentru proiect, şi cum acum proiectul este în faza obţinerii acordului de mediu, atunci ar rezulta că Licenţa 47 este expirată de 12 ani (observaţie a doamnei ministru Monica Macovei), prin Legea 85, Art. 20 şi Art. 22.



5. Ilegalităţile următoare la nivel central şi local


La terminarea explorărilor - făcute ilegal prin Licenţa 47 -, RMGC trebuia să obţină o licenţă de exploatare pentru proiectul său prin Legea 85/2003, Art. 20 - dacă prin absurd se dădea o H.G. de exceptare de la Art. 11.

După obţinerea eventuală a licenţei de exploatare pentru proiect, pentru construirea celor 4 mine (cariere) noi, a uzinei şi a anexele lor şi pentru exploatarea nouă prevăzute în proiectul RMGC, ar fi trebuit să fie obţinute mai multe autorizaţii: certificat de urbanism, certificate de descărcare arheologică, autorizaţie de construcţie, etc. şi acord de mediu, conform Art. 22 din Legea 85; cererile pentru obţinerea acestor documente se bazează pe probarea proprietăţii, adică a existenţei unei licenţe de exploatare pentru proiect.

RMGC, sprijinită de stat, a demarat însă acţiunile pentru obţinerea acestor documente pe baza Licenţei de exploatare 47/1999 şi a perimetrului modificat abuziv al acesteia, deci ilegal în opinia noastră, şi anume:



1 - Începând cu 2000, au fost demarate lucrările de cercetare arheologică (preventivă) de salvare, în urma parteneriatului dintre Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional – devenit ulterior Institutul Naţional al Monumentelor Istorice-, Muzeul Naţional al Unirii şi o firmă privată de arheologie din Alba Iulia, iar în martie 2001, prin ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2504/07.03.2001, se înfiinţează Programul Naţional de Cercetare „Alburnus Maior”, prin care se continuă cercetarea arheologică de salvare şi se eliberează certificatele de descărcare de sarcină arheologică cerute de RMGC; considerăm că atât parteneriatul cât şi ordinul Ministrului Culturii nu au suport legal, fiind bazate pe Licenţa 47, care este şi ilegală şi nici nu este pentru proiect, şi că în consecinţă toate aceste certificate de descărcare de sarcină arheologică sunt lovite de nulitate.

2 - În 2002, Consiliul local al comunei Roşia Montană modifică PUG-ul şi PUZ-ul comunei, la cererea RMGC; astfel, este declarată prematur o zonă industrială minieră de 1376,16 ha, în care nici o altă activitate economica nu a mai fost permisă, în aşteptarea proiectului ‘salvator’; considerăm PUG-ul şi PUZ-ul din 2002 lovite de nulitate, fiind bazate pe Licenţa 47, ilegală şi care nu este pentru proiect:

Legea 85, Art. 41. – (1) Autoritatea competenta va informa in scris, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a licentelor de exploatare, consiliile judetene, consiliile locale si prefecturile judetene in raza carora se afla perimetrele concesionate despre activitatile miniere si perimetrele concesionate prin aceste licente.

(2) In termen de 90 de zile de la primirea informarii prevazute la alin. (1), consiliile judetene si consiliile locale vor modifica si/sau vor actualiza planurile de amenajare a teritoriului si planurile urbanistice generale existente pentru a permite executarea tuturor operatiunilor necesare desfasurarii activitatilor miniere concesionate.

3.- Începând cu 2002, a început relocarea/strămutarea locuitorilor din zona proiectului, astăzi circa 80% fiind deja mutaţi; în noul PUZ din 2002, au existat termene pentru mutare, 1 iulie 2003 şi 1 iulie 2004, termene care au reprezentat presiuni psihice la adresa locuitorilor să-şi vândă proprietăţile către companie; în 2003 s-au facut şi ameninţări publice cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică; considerăm acţiunea de relocare/stramutare fără suport legal, deci ilegală, şi în consecinţă considerăm că statul ar trebui sa naţionalizeze proprietăţile cumpărate de RMGC şi să le returneze comunităţii.

4. - În octombrie 2002, RMGC face prima solicitare de obţinere a acordului de mediu pentru proiectul său , ilegal pe baza Licenţei 47 (care avea atunci perimetrul de 4282 ha !); documentaţia depusă a inclus şi documentul numit „Proiectul Roşia Montană- Descrierea Proiectului” [DP], de 54 pagini, care prevedea în graficul general depunerea în ianuarie 2003 a “Raportului asupra studiului de impact social şi asupra mediului (Raportul la studiul EIM)”; in [DP] pag. 1, se fac referiri la Licenţa 47 ca fiind licenţa pentru proiect; dar RMGC nu a depus la termenul stabilit Raportul la studiul EIM; mai mult, în urma modificării legislaţiei de mediu (H.G. 860 din 26 septembrie 2002) şi a opoziţiei la proiect a asociaţiei Alburnus Maior a proprietarilor din Roşia Montană şi Bucium (www.rosiamontana.org), a Bisericii catolice şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România, a rapoartelor negative complexe ale Academiei Române din martie şi mai 2003 (www.acad.ro) şi ale Grupului pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice din Bucuresti din august 2002 şi mai 2003, în urma protestelor ICOMOS şi a peste 1000 istorici şi arheologi din întreaga lume, în urma protestelor organizaţiilor ecologiste şi a ONG-urilor, RMGC şi-a retras pe ascuns în iunie 2003 documentaţia depusă în octombrie 2002.

5. - Certificatul de urbanism nr. 68/20.08.2004, este eliberat pe baza Licenţei 47, şi descrie zona industrială Roşia Montană, în suprafaţă totală de 1376,17 ha, deci mai mare decât perimetrul iniţial al licenţei (de 1200 ha) ; considerăm acest certificat ca fiind ilegal. La fel de ilegal este şi ultimul certificat de urbanism, eliberat în 2011 !

6. - În dec. 2004, RMGC a depus a doua solicitare pentru obţinerea acordului de mediu, tot pe baza Licenţei 47; documentaţia depusă a inclus şi noul document numit Memoriu de prezentare a proiectului [MPP], de 204 pagini; în [MPP] pag. 7, 8, se face referire la Licenţa 47 ca fiind „pentru acest proiect”, iar în [MPP] pag. 15, găsim: „În vederea operării noii exploatări miniere, în conformitate cu termenii licenţei de exploatare, va fi necesară actualizarea acestei licenţe. Licenţa va fi emisă de ANRM, iar RMGC doreşte să finalizeze cererea de actualizare a Licenţei de exploatare după aprobarea studiului de impact asupra mediului.”. În martie 2006, RMGC a depus şi Raportul la studiul EIM (33 volume), ca ultimă fază a procedurii de obţinere a acordului de mediu; aici regăsim: „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM, RMGC căutând să finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport studiu EIM,Vol. 7, pag. 6). A avut loc şi consultarea publicului; procedura a fost suspendată în perioada 2007-2009 de Ministrul Mediului A. Korodi. Procesele-verbale de verificare a amplasamentului, întocmite de membrii Colectivului de Analiză Tehnică (CAT) (ca de exemplu cel din data de 20.10.2011), sunt netemeinice, şi deci ilegale în opinia noastră, pentru că se bazează pe perimetrul modificat în 2004, de 2388 ha, al Licenţei 47 care nu este pentru proiect; Raportul la studiul EIM, cu modificările repetate aduse în urma observaţiilor publicului, şi toate documentele anexe sunt în prezent în studiu la CAT, care trebuie să decidă asupra eliberarii sau neeliberării acordului de mediu.

În consecinţă, toate avizele, autorizaţiile, certificatele obţinute până acum de RMGC pentru proiect, ca şi demararea procedurii de obţinere a acordului de mediu, sunt de două ori ilegale în opinia noastră, fiind bazate pe Licenţa 47, o licenţă ilegală şi care nu este pentru proiect.

Observaţii.

(1) În răspunsul din partea Ministerului Mediului şi Pădurilor, reprezentat de domnul secretar de stat Marin Anton, primit pe 13.01.2012 de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din A.S.E., se afirmă: „În consecinţă, titularul proiectului trebuie să obţină o licenţă de exploatare valabilă numai după ce a obţinut acordul de mediu pentru un anumit proiect” (Anexa 5); domnul secretar de stat recunoaşte astfel că proiectul RMGC nu are o licenţă de exploatare valabilă, dar ignoră Legea Minelor 85/2003, Art. 22, care spune exact invers, anume că titularul trebuie sa obţina acordul de mediu numai după ce a obţinut o licenţă de exploatare. Se doreşte aşadar, ilegal, la nivel de stat:

- obţinerea acordului de mediu pe baza Licenţei de exploatare nr. 47 (ilegală şi care nu este pentru proiect), deci acordul de mediu nu va avea temei legal, şi

- eliberarea noii licenţe de exploatare (pentru proiect) pe baza acordului de mediu, deci se va încălca Art. 22 din Legea 85/2003.

(2) Să observăm că se explorează la Roşia Montană din mai 1995, deşi explorarea trebuie să dureze maximum 8 ani, iar mineralizaţia din zona Roşia Montană era deja cunoscută.

(3) Exploatarea statului, făcută de Minvest, a fost închisă în 2006, ca nerentabilă, şi dezafectată, ca să facă loc proiectului minier „salvator”. Licenţa 47 este însă menţinută activă, în folosul comercial al RMGC (Gabriel), până la obţinerea licenţei noi, pentru proiect. Considerăm că Licenţa 47 trebuia să înceteze, deoarece legal iniţiativa de închidere a exploatării trebuia luată de către RMGC, titularul Licenţei 47, iar închiderea este definitivă, mina fiind deja dezafectată (Legea 61/1998, Art. 38).



6. Care ar fi fost procedura legală


Legal, conform Legilor minelor 61/1998 şi 85/2003, trebuia:

1. Să i se dea în 1998 lui Minvest o licenţă de exploatare a aurului („Licenţa nr. 1”, să zicem), prin Legea 61/1998, Art. 46, pe perimetrul vechi, cu care să continue exploatarea veche a statului până în 2006, când a fost închisă ca nerentabilă. Mina nu trebuia însă să fie dezafectată, ci conservată, în aşteptarea unui preţ mai mare al aurului, care ar fi făcut-o rentabilă, cum este cazul în prezent.

2. Să i se dea în 1998 lui RMGC o licenţă de explorare („Licenţa nr. 2”, să zicem) pe acelaşi perimetru (sau pe un perimetru mai mare !), tot a aurului (că se putea, datorită „aranjării” Legii minelor 61, prin Art. 15), în urma câştigării unui concurs public de oferte însă, ca să exploreze pentru proiectul său. Dar RMGC trebuia să câştige atunci un concurs public de oferte şi în plus licenţa de explorare se acordă doar pentru maximum 8 ani (Art. 9, (3)); iar RMGC (Gabriel) nu putea risca, ce ar fi spus acţionarii săi dacă ar fi avut nevoie de timp mai mult ? Şi nu ar fi avut nici banii necesari să meargă mai departe, la exploatare, aşa repede, căci am văzut în alte studii ale noastre despre ce „mare investitor” este vorba.

3. La data expirării celor 8 ani maximum ai „Licenţei nr. 2” de explorare, deci prin 2006, pentru că între timp apăruse Legea minelor 85/2003, ar fi fost două alternative:

3.1. ANRM să oprească proiectul RMGC, conform Legii 85/2003, Art. 11 - în absenţa unei H.G. care să consfinţească exceptarea (cum era normal să fie, dată fiind analiza comparată a importanţei culturale deosebite a sitului arheologic de la Roşia Montană versus importanţa economică slabă a proiectului pentru Romania), sau

3.2. RMGC să primească o licenţă de exploatare („Licenţa nr. 3”, să zicem) pentru proiectul său (prin Legea minelor 85/2003, Art. 20) - în prezenţa unei H.G. care să consfinţească exceptarea de la Legea 85/2003, Art. 11.

4. Dacă, prin absurd, Licenţa nr. 3, de exploatare pentru proiectul RMGC ar fi fost emisă, atunci:

- Prin Legea 85/2003, Art. 41, în termen de 100 zile ar fi trebuit să fie actualizat PUG-ul:

Art. 41. (1) Autoritatea competenta va informa in scris, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a licentelor de exploatare, consiliile judetene, consiliile locale si prefecturile judetene in raza carora se afla perimetrele concesionate despre activitatile miniere si perimetrele concesionate prin aceste licente.

(2) In termen de 90 de zile de la primirea informarii prevazute la alin. (1), consiliile judetene si consiliile locale vor modifica si/sau vor actualiza planurile de amenajare a teritoriului si planurile urbanistice generale existente pentru a permite executarea tuturor operatiunilor necesare desfasurarii activitatilor miniere concesionate.

- Pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, trebuie certificatul de urbanism şi descărcarea de sarcină arheologică, etc. Dar descărcarea de sarcină arheologică poate dura, pentru că la Roşia Montană există totuşi un sit arheologic de interes deosebit şi monumente istorice şi naturale, şi anumite autorizaţii obţinute pot expira.

- Prin Legea 85/2003, Art. 22 de mai sus, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a Licenţei nr. 3, RMGC ar fi trebuit să aducă acordul de mediu şi acordul proprietarilor. Dacă nu reuşea să obţină la timp aceste documente, Licenţa nr. 3 de exploatare expira şi trebuia să obţină o nouă licenţă de exploatare, ş.a.m.d. Dar cum să spună Gabriel (Canada) acţionarilor săi că i-a expirat licenţa de exploatare? Asta însemna căderea preţului acţiunilor pe bursă !

Observaţie.

Proiectul fiind aşa distructiv, cu un CAT (Colectivde Analiză Tehnică) responsabil, RMGC nu ar obţine acordul de mediu; să amintim doar de riscurile alunecărilor de teren şi poluării pânzei freatice la Roşia Montană, care sunt certe, conform specialiştilor Institutului Geologic al României:

- “Structura geologică de sub localitatea Roşia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafaţă (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii şi gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare şi terenul va aluneca.” (ing. Sever Bordea)

- “Iazul de decantare de pe valea Cornii … este aşezat parţial pe gresii permeabile şi afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent.” (ing. Andrei Justin)

Şi, fără acord de mediu, proiectul s-ar opri.

1 martie 2012



Grupul pentru salvarea Roşiei Montane Ing. geolog Ioan Rădulescu

din Academia de Studii Economice fost expert ONU (1969-1981),

consilier pentru proiecte miniere în

prof.univ.dr. Constantin Apostol Tanzania, Zair, Uganda şi Burundi,

prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu Director al Institutului Geologic al

cerc. ing. Gheorghe Manea României (1990-1995),

prof.univ.dr. Alexandru Taşnadi consilier al ANRM (1997-2000) 

Va iesi Italia din grupul PIIGS?

Miercuri, guvernul italian a vandut lejer titluri de stat in valoare de 6 mld. euro, la maturitati de 3 si 7 ani. Spre deosebire de Spania, de exemplu.

In cazul Italiei, dobanda ce trebuie platita pentru imprumuturile cu maturitate de 10 ani a scazut de la 7% (ianuarie) la doar 4,8% in prezent. Daca mai adaugam faptul ca intreaga emisiune de titluri a fost cumparata de investitori, ca economia intra usor pe trendul ascendent, lucrurile incep ca contureze o concluzie importanta: guvernul Monti a facut ceva diferit fata de precendentul dar si fata de alte state europene. Si a facut bine din moment ce a castigat increderea pietelor financiare.

Gasiti aici cateva dintre masurile sale esentiale. Recomand a fi citite in special cele din domeniul pietei muncii.

Rosia Montana - subiectul care imparte tara intre politicieni si prostiti

Am primit din mai multe surse - in opinia mea credibile - diferite informatii cu privire la secretul din spatele afacerii Rosia Montana. Si fara a fi planificata intr-un fel sau altul, nu poate sa nu surprinda o puternica convergenta privind starea de fapt reala de acolo.

In cele ce urmeaza voi reda integral un material care, emotional sau nu, urmareste sa scoata in evidenta faptul ca guvernantii - de ieri si de azi - sunt atat de preocupati de promovarea interesului national (a se citi personal) ca sa mai asculte si vocea multimii. Ii rog pe cei care impartasesc aceeasi convingere sa trimita tuturor cunoscutilor.

Marturisesc ca sunt destul de sceptic cu privire la schimbarea optiunii politice actuale, mai ales in contextul in care presedintele Romaniei declara recent ca minele "care au devenit rentabile" sa fie redeschise: cu bani proprii  sau, daca nu avem, cu investitii straine. Evident ca Gold Co. se inscrie perfect in schema prezidentiala. Insa nu rezultatul (favorabil sau nu) trebuie sa fie cel care sa ne (de)motiveze actiunile, ci legitimitatea scopului, adica promovarea binelui comun.

Retineti totusi un lucru: nu e de vina cine vine si cere sa cumpere orice si pe oricat, e de vina cine da! Adica guvernul roman. Si, pe cale de consecinta, noi care votam cu o prea lejera nepasare. Daca votam!!!

Iata-l:

Cititi cu atentie materialul de mai jos si, poate, interpretati altfel povestile triste expuse la TV/ Radio de cativa locuitori ai zonei! Dezinformatorii cumpara reclame TV/Radio pe bani grei, in intervale orare foarte scumpe (pe prima pozitie!), fiind siguri ca dezinformarea ii va prinde IMEDIAT pe români. Ei îşi fac bine treaba prin gurile înfometate ale sărmanilor zonei. Acestia, pentru cativa arginti, se lasa manipulati (cumparati) de catre cei care doresc asa-zisul "bine al nevoiasilor"! 

Crearea de locuri de munca e CEL MAI MARE PRAF IN OCHI aruncat vreodata! Români care apar in reclamele TV/Radio, sărmani în realitate, care nu stiu că sunt "actori" ai Campaniei de Dezinformare Rosia Montană.Pentru noi, românii, stârnesc milă, pentru RMGC ei chiar NU CONTEAZĂ!!! Toti românii vor avea de pierdut, mai putin RMGC!

Dupa ce veti citi aceste randuri, veti realiza singuri ce e bine si ce nu. Nu dorim decat sa avem "mintea limpede"!

1. Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-română cea mai mare rezerva energetica a tarii,17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii nu ne-au dat noua utilaje pentru extragerea uraniului.

2. Politicienii de astazi - majoritatea cumparati cu bani murdari - vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca (praf aruncat in ochi!!!). Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga la banalul procent de 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa.

3. Statul (noi) urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (...)

4. Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minimum 20%.

5. In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate!

6. Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, Arseniu - 5000 grame pe tona, Titan - 1000 grame pe tona, Molibden - 10 grame pe tona, Nichel - 30 de grame pe tona, Crom - 50 grame pe tona, Cobalt - 30 grame pe tona, Galiu - 300 grame pe tona, Germaniu - 20 grame pe tona,Wolfram etc.

METALE RARE

Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

- Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.

- 26% din resursele de Cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

7. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.

8. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu CIANURI.(de ce guvernantii nostrii hipercorupti permit ?!) Nu se gandesc ca si odraslele lor rasfatate pot muri de la cianuri??????

9. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.

Efectele uraniului si a exploatarilor cu cianuri:

- La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.

10. Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National. Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

11. Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori romani din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane in Patrimoniul UNESCO.

Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.Va aflati printre putinii care au rezistat Campaniei de Dezinformare in care au fost angajate televiziunile si radiourile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.

Dati acest mesaj mai departe!

Ce a invatat Putin de la Basescu?

Spunem adio premierului Putin! But... Long live the President Putin!

Cu un vot mai mult decat covarsitor (peste 63%), Putin a redevenit presedintele jucator intr-o Rusie care pare tot mai   departe de valorile democratiei autentice. Dar de ce ar fi neaparat rau, ar putea spune cineva? Decat sa ajungi in pragul colapsului financiar ca marile (unele si primele) democratii ale lumii, mai bine sa avem acel socialism cu fata umanizata marca sovieticus. Un raspuns l-am dat aici, pornind de la o analiza a dimensiunii antropologice a societatii rusesti facuta de The Economist.

Revenind insa la titlul acestui post, ne putem intreba daca exista ceva ce poate fi invatat de Putin de la presedintele Basescu?

Pentru ca rolul de presedinte jucator era jucat deja in alte tari, singura deosebire fiind aceea ca prevederile constitutionale de peste hotare atribuiau presedintelui astfel de sarcini. La noi, nu.

Pentru ca presedintele Basescu a fost invins nu de altii, ci de propriile limite (in principal, de cunoastere si intelegere) in lupta sa cu "Sa traiti bine!"

Pentru ca presedintele Basescu este ignorat pe scena politica europeana pentru incapacitatea sa de a promova si negocia eficient si pragmatic interesele tarii noastre!

Samd...

Ehhh! Este intr-adevar ceva. Priviti cu atentie imaginea.

Atunci cand nu mai exista argumente logice, exista loc de lacrimi! Macar Putin le-a folosit dupa ce a castigat alegerile, nu ca sa le castige! Dar se vede ca macar la vecinii nostrii (fie ei si socialisti), mai persista ceva din sentimentul de morala...

Cum vede Mankiw reforma fiscala in SUA

Intr-un articol publicat recent in New York Times, profesorul Mankiw propune in 4 idei de reforma fiscala:

Desi marturisesc ca nu sunt intru-totul de acord cu Mankiw, in multe privinte poate fi considerat printre cei mai moderati interventionisti. Iata, in continuare, masurile de politica fiscala care pot fi aplicate nu doar in SUA.

BROADEN THE BASE AND LOWER RATES The United States tax code is filled with deductions and exclusions that shrink the basis of taxation. The smaller base in turn requires higher tax rates to raise the revenue needed to fund government. The starting point of reform is to reverse this process.

TAX CONSUMPTION RATHER THAN INCOME Almost four centuries ago, the philosopher Thomas Hobbes suggested that taxes should be based on consumption, not income. Income measures a person’s contribution of labor and capital to society’s production of goods and services. Consumption measures the quantity of those goods and services he gets to enjoy. Hobbes reasoned that because consumption better reflects the benefits a person receives as a member of society, it is the proper basis of taxation.

TAX BADS RATHER THAN GOODS A good rule of thumb is that when you tax something, you get less of it. That means that taxes on hard work, saving and entrepreneurial risk-taking impede these fundamental drivers of economic growth. The alternative is to tax those things we would like to get less of. Consider the tax on gasoline. Driving your car is associated with various adverse side effects, which economists call externalities. These include traffic congestion, accidents, local pollution and global climate change. If the tax on gasoline were higher, people would alter their behavior to drive less. They would be more likely to take public transportation, use car pools or live closer to work. The incentives they face when deciding how much to drive would more closely match the true social costs and benefits.

KEEP IT SIMPLE, STUPID This engineering aphorism is based on the timeless insight that complex systems are more likely to break down, often in ways the designer failed to anticipate. It applies with force to tax systems.

PS: Pentru cei pasionati de tema, gasiti aici (intr-o varianta mai academica)  propria-mi viziune despre "Fiscalitate, oferte politice si optiuni electorale". 

Lucian Croitoru: "ultima noapte de dragoste si prima de razboi" cu clicile post-comuniste

Propun concursul intitulat "Cea mai tare declaratie oficiala a lunii Februarie" si nu-mi va fi greu sa va conving ca domnul consilier al guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, poate sa stea linistit pentru ca... premiul ii revine.

Sunt ani buni de cand acord suficienta atentie scrierilor/interventiilor in mass-media ale celor ce graviteaza in jurul lui Mugur Isarescu: Valentin Lazea, Lucian Croitoru si altii. Acestia nu pot fi calificati nicidecum ca fiind discipoli ai liberalismului autentic cu care avem onoarea sa fim contemporani. Insa, pe ici pe colo, opiniile exprimate sunt condimentate cu invatamintele liberalismului clasic, din care isi trage seva Scoala Austriaca de Economie Si Drept (reprezentata si in Romania de Institutul Ludwig von Mises, Centrul pentru Economie si Libertate, Centrul Murray N. Rothbard si nu numai).    

Insa astazi, Lucian Croitoru a fost foarte suparat pe clicile clientelaro-politice care au acaparat Romania... chiar inainte de a se incerca macar construirea capitalismului post-decembrist. Ceea ce urmeaza arata ca apele s-au cam tulburat prin BNR, poate si pentru ca sus-mentionatele clici care au acaparat Romania au inteles ca si BNR face parte tot din plaiul mioritico-danubiano-pontic... deci trebuie acaparat de ele (si nu de altii!)

Redau in continuare anumite parti din materialul postat de Mediafax si va las sa meditati singuri la intelesurile tainice.

1. Prolegomene (structurarea si unele sublinieri imi apartin!)

Criza din România este rezultatul eşecului guvernelor din ultimii 20 de ani de a instaura capitalismul, modelul original de Dâmboviţa permiţând acapararea timpurie a economiei de către clicile antreprenori de carton - politicieni, spune într-un comentariu Lucian Croitoru, consilier guvernator BNR. Cei mai mulţi cred că actuala criză economică şi mai ales profunzimea ei este produsul capitalismului bazat pe pieţe libere. Faptul că aceasta se întâmplă la foarte scurt timp de la căderea socialismului pare să fie o dovadă pentru mulţi români. Doar puţini mai cred şi chiar şi mai puţini înţeleg că, dimpotrivă, criza mondială a apărut de la lipsa capitalismului chiar în ţările care l-au consacrat. În lume, în general, soluţia la problemele economice şi sociale este refacerea capitalismului. În România provocarea profundă este chiar instaurarea capitalismului şi transformarea lui în noua normalitate.

2. "Capitalismul" de Dâmboviţa

În România, clicile (acea simbioză apărută după revoluţie între creatorii de reguli şi noile elite de afaceri) au capturat economia încă din decembrie 1989. Criza actuală din România este în primul rând expresia eşecului guvernelor de a instaura capitalismul. Economia de piaţă se bazează pe principiul că oamenii sunt liberi să exploateze oportunităţi şi să evalueze riscuri în limite stabilite prin legi. Cei care reuşesc sunt liberi să ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie să plătească.

În România suntem departe de principiile la care m-am referit. În primul rând, întârzierea cu care au fost adoptate anumite reguli bune fac să lipsească antreprenorul adevărat. Sunt prea mulţi antreprenori "de carton". Cu unele excepţii, antreprenorul român a rămas cu trăsăturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii în urmă: el se uită spre bugetul public aşteptând să pice ceva.

Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede în orice o oportunitate, aşa cum se întâmplă în capitalismul bazat pe pieţe libere, ci vede oportunităţi în orice proiect bugetar. Unii dintre aceşti antreprenori sunt clienţi politici.

Ei nu se îmbogăţesc din riscurile pe care şi le asumă pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din "alocările"care îi favorizează în raport cu alţii. Proverbul "spune-mi cu cine umbli ca să-ţi spun cine eşti" funcţionează şi în varianta "spune-mi cine este la putere ca să îţi spun cine câştigă licitaţiile pentru proiectele finanţate din bani publici". În al doilea rând, aceşti antreprenori "de carton" nici nu evaluează şi nici nu-şi asumă vreun risc de contrapartidă. Ei sunt la adăpost. Chiar dacă plăteşte cu întârziere, bugetul până la urmă plăteşte.

Plăteşte însă un preţ suficient cât să acopere şi perioada de întârziere. Această dobândă implicită este inflaţionistă. Dar plătitorul de impozite este captiv, nu are ce să facă. Antreprenorii conectaţi la bugetul public reflectă mai degrabă un defect al aparatului de stat decât caracterul malefic al afacerilor lor.

În al treilea rând, ceilalţi antreprenori care îşi asumă riscuri nu sunt în mod necesar liberi să ia profiturile. Profiturile estimate pentru investiţiile de astăzi ar putea pur şi simplu să nu se materializeze din cauza schimbărilor prea dese ale sistemului de impozitare.

În sfârşit, în economia României nu toţi cei care fac pierderi suportă consecinţe. În relaţia cu statul continuă să opereze restricţiile bugetare slabe. Multe entităţi de stat, sau chiar private dacă sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate către bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, parţial, aceste arierate se şterg din când în când, sub diferite pretexte.

3. Discursul anti-capitalist astăzi

Când asculţi discursurile anti-capitaliste din România sau de oriunde îţi dai seama că virulenţa apare mai ales în legătură cu favorurile pe care politicienii la putere le acordă unor afaceri private sau proprietarilor lor în schimbul voturilor. Furia populară este implicit generată de clicile economice, dar se îndreaptă explicit împotriva capitalismului. Virulenţa anti-capitalistă apare mai ales la cei care confundă capitalismul cu corupţia.

Unii oameni, care nu fac această confuzie, critică modul în care capitalismul produce bogăţia, în special fluctuaţiile economice şi inegalitatea veniturilor. Ei cred că organizarea economiei pe baza planificarii centralizate ar putea reduce fluctuaţiile economice şi disparităţile în venituri. Aceasta este doar o altă mare iluzie, deoarece socialismul nu poate decât să înlocuiască fluctuaţiile cu penuria. Neexistând compromis între productivitatea muncii, pe de o parte, şi amplitudinea fluctuaţiilor şi disparitatea veniturilor pe de altă parte, cererile din discursurile anti-capitaliste sunt mai bine servite de capitalismul adevărat decât de o revoluţie.

Capitalismul are nevoie atât de libera întreprindere, cât şi de stat. Libera întreprindere oferă bunurile private, iar statul oferă bunurile publice. Pentru a minimiza fluctuaţiile şi inegalitatea veniturilor, capitalismul are nevoie de reguli şi de politici macroeconomice bune. Acestea sunt bunuri publice şi, de aceea, sunt responsabilitatea statului. Statul are rolul să stabilească reguli adecvate privind modul în care entităţile private administrează afacerile şi suportă consecinţele acţiunilor lor.

La rândul lor, capitaliştii sunt implicaţi în procesul de elaborare a regulilor în mod direct, ca simpli votanţi sau parlamentari, şi indirect prin lobby. Pe de o parte, ei au interesul să combată regulile care tind să altereze libertatea pieţelor şi, astfel, succesul capitalismului. De aceea, între stat şi pieţele financiare este o luptă pentru deţinerea rolului central în administrarea economiei. Pe de altă parte, este în interesul capitaliştilor inteligenţi să sprijine acele reguli care asigură că valorile morale guvernează alegerile libere private (interesul personal), adevărata sursă a succesului capitalismului.

4. Crizele majore: eşecul statului de a produce bunuri publice

Istoria civilizaţiei este deopotrivă o istorie a bunurilor private şi a bunurilor publice. Pe măsură ce capacitatea noastră de a furniza bunuri private a crescut, bunurile publice de care avem nevoie au devenit mai complexe. Între acestea din urmă, stabilitatea economică a devenit un bun public care trebuie furnizat la nivel global.

Statele trebuie să coopereze pentru a-l putea livra. În timpul Marii Depresiuni, în criza petrolului şi a Marii Inflaţii în anii 70, şi din nou acum, acest bun a lipsit, reflectând eşecul de coordonare a statelor în procesul de stabilire de regulilor compatibile cu alegerile private libere şi responsabile.

Când pieţele eşueză în câteva cazuri descrise în manuale, statul intervine pentru a le suplini. Invers, când statul eşuează să producă bunuri publice intervine o criză (citeşte piaţa) care arată ce corecţii trebuie făcute. În lumina crizei actuale se vor aduce numeroase "îmbunătăţiri" capitalismului, aşa cum s-a întâmplat după fiecare criză. Dar probabil că în retrospectivă, vom constata, ca şi cu alte ocazii, cel puţin două lucruri.

Primul, că cele mai multe se vor dovedi a nu fi fost inteligente. Probabil că în afară de reglementarea nivelului de capital şi al nivelului datoriilor publice în PIB, celelalte "îmbunătăţiri" vor produce mai multe costuri decât beneficii.

Al doilea, că cele mai multe nu vor fi adoptate de toate ţările, adică se va manifeste un nou eşec de coordonare, care va distorsiona alocarea resurselor la nivel global. Dacă multe dintre "îmbunătăţiri" vor produce costuri nete, atunci un eşec de coordonare nici nu va fi un lucru prea rău.

Până acum, istoria crizelor majore nu pare a fi o istorie a pierderii valorilor morale în procesul globalizării pieţelor, ci o istorie a eşecului statelor de a furniza bunurile publice complexe la nivel global. Nu numai că statele nu au reuşit să reglementeze adecvat, dar au închis ochii la unele practici nesănătoase sau chiar ilegale şi s-au complăcut în propriile excese. Aceasta explică de ce, la nivel mondial, dezbaterea publică se focalizează din ce în ce mai mult pe eşecul pieţelor versus eşecul statului de a furniza bunuri publice.

Şi în România dezbaterile vor urma acelaşi trend, din care publicul românesc va înţelege tot mai mult că sărăcia reflectă lipsa pieţelor adecvat reglementate.Va deveni evident că politicienii români au fost lipsiţi de viziune când au permis regulilor să rămână neclare, incoerente şi favorizante ale unor interese speciale.

În România, sistemul economic construit începând din 1990 încoace a fost în mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectivă pe care au trăit-o românii. Punerea capitalismului la locul său rămâne cea mai mare provocare a României, aşa cum a devenit pentru întreaga lume. Dar ar reuşi un guvern care şi-ar asuma în mod deschis acest obiectiv să învingă clicile economice din România?

As avea cateva comentarii asupra unor teme precum bunuri publice, constrangerile slabe pe care chiar BNR-ul le orchestreaza asupra sistemului bancar sau jumatatile de adevar privind cauza reala (monetara) a inflatiei, dar parca nu as vrea sa stric aceasta frumoasa si destul de corecta diagnoza a Tranzitiei - Made in Romania.