"Dintre tarile foste comuniste, Romania si tarile baltice au inregistrat cele mai rapide scaderi ale populatiei in ultimul deceniu, scaderi de 12-13%, mai ales din cauza emigratiei, fapt care a condus la reducerea populatiei active, platitoare de taxe si la marirea ponderii batranilor, scrie The Independent. In Romania, sub 5 milioane de persoane muncesc platind taxe, in timp ce restul, cei mai multi sunt pensionari, copii, agricultori sau muncitori la negru. “Costurile pentru sustinerea celor peste 5 milioane de pensionari se ridica la 9% din PIB in anul 2010”, scrie ziarul citat. In anul 2011, numarul mediu de pensionari a fost de 5.589.000.
Ca perspectiva, “in 2060, Romania, Letonia, Polonia si Bulgaria vor avea printre cele mai ridicate ponderi din UE ale populatiei imbatranite raportat la populatia angajata”, observa The Independent."
Grosso modo, in prezent sunt cam 4 milioane de angajati contributori pentru a sustine vreo 6 milioane de pensionari. Insa problema se pare ca nu e atat raportul disproportionat de forte, ci mai ales dinamica nefasta ce va urma.
As propune sa luam lucrurile pe rand.
Problema pensiilor este extrem de grava, si nu numai la noi. Toata Europa sta pe acest butoi de pulbere, numai ca unii mai ajusteaza intr-un fel sau altul acest CARITAS public. Eu obisnuiesc sa spun ca, vrem nu vrem, deficitul bugetului asigurarilor sociale (un deficit structural, de altfel) reprezinta calcaiul lui Ahile pentru intreg esafodajul social al UE.
In primul rand, analiza mea nu urmareste sa creeze o tensiune sociala intre cei ce dau si cei ce iau. Asa cum functioneaza contractul intre generatii, nu e vina celor care primesc acum pensii ca, in loc sa fie lasati sa isi puna banii deoparte, au trebuit sa finanteze generatia anterioara (sau mai degraba cheltuielile nesabuite pentru dezvoltarea multilaterala a Romaniei din perioada comunista).
In al doilea rand, inteleg actualii contribuabili (printre care ma numar si eu) care nu sunt de acord sa isi mai puna nadejdea traiului decent la pensie din firimiturile pe care probabil le va da guvernul de atunci. Motivul este simplu. Daca am privi bugetul asigurarilor sociale ca un mare cos, observam ca sunt tot mai multi dintre cei ce se hranesc din el, decat cei care pun "paine" in cos. Si atunci apare firesc intrebarea: noi de unde o sa luam peste 40 de ani paine? Iar pentru iubitorii de evidente empirice, daca nu mint, datale statistice spun ca raportul angajat/pensionar este undeva la 0,67.
In al treilea rand, deoarece statul este cel care ne-a varat cu forta in acest contract intergenerational, tot statul sa ne lase in pace. Concret, in conditiile in care el a promis pensionarilor actuali ca impozitele sunt prelevate pentru a le oferi pensii la batranete, atunci el sa le plateasca din impozitele actuale (adica sa restranga alte categorii de cheltuieli). Daca nu are din impozite, sa vanda din patrimoniu diferite active. Daca nu vrea nici sa vanda, sa se imprumute prin emisiune de titluri de stat.
Cat priveste actualii contribuabili, ei ar trebui sa fie lasati sa aleaga in primul rand daca vor sa sa isi depuna banii intr-un fond personal deschis la stat sau la privat. Gaselnita cu pensii private obligatorii (pilonul II mi se pare) e o prostie care nici macar nu functioneaza. Uitati-va la plafonarea procentului care trebuia virat fondurilor agreate cand ar fi trebuie sa creasca de la an la an, uitati-va la cati bani le sunt virate efectiv raportat la cei datorati de catre bugetul si veti intelege cat de private sunt.
De asemenea, fondurile de pensii private ar trebui sa satisfaca pretentiile de siguranta si randament ale celor ce plaseaza economiile acolo si nu pe cele ale birocratilor pasageri din ministere. De ce sa nu pot sa-mi schimb participatiile intre diferite fonduri de mai mult de 2 ori pe an? De ce sa nu fim liberi sa alegem ce si cat sa economisim, adica sa fim liberi sa ne asumam raspunderea individuala? De ce sa platesc obligatoriu un anumit procent din salariu fara a avea certitudinea contractuala ca voi primi macar banii depusi in timp?
O sa spuneti ca unii dintre noi nu pot sa-si asume ceva, asa o fi! Dar macar sa lasam pe cei care pot sa isi gestioneze finantele proprii, s-o faca (mai bine decat o fac birocratii)!
Va invit pe cei interesati, sa cititi (si sa criticati eventual) o abordare mai complexa a problemei pensiilor si a unui pachet de masuri coerente in vederea iesirii din acest Caritas etatist de sorginte bismarkiana! Detalii aici...
