miercuri, 21 noiembrie 2012

I, Pencil. Lectii simple despre cooperare sociala si diviziunea muncii

Multumesc lui Tudor Smirna pentru pont.

"I, Pencil" este probabil cel mai cunoscut eseu scris de Leonard Read, un consecvent ganditor liberal, propovaduitor asiduu al principiilor economice sanatoase, la care stiinta economica pare sa se mai raporteze din ce in ce mai vag si oportunistic. Acest post il dedic in special studentilor mei, tineri energici care (inca) au vise si disciplina.

Varianta scrisa poate fi gasita aici.
Dar, pentru multi, varianta video poate fi solutia mai buna. Enjoy it!


marți, 20 noiembrie 2012

Relatari dure din Grecia secolului XXI

As mai putea intitula acest post si "Atentie, romani! Nu radeti... pt ca se ia!" Ceea ce este publicat intr-un material din WSJ pare desprins din vremuri foarte indepartate. Dar, surpriza! Este chiar Grecia zilelor noastre, o tara prabusita din mai toate punctele de vedere. Cititi-l cu luare aminte!


Iata un extras: "For decades, Panagiotis Triantafyllopoulos worked in Athens as a printer and graphic designer, most recently making slick packaging for multinational drug companies. Now the 54-year-old spends his days gathering firewood, tending chickens and preparing for the olive harvest in this hillside village in southwestern Greece. Unable to find a job more than two years after he was laid off, Mr. Triantafyllopoulos felt he had little choice but to return to his birthplace here this past summer and try to survive on what he can glean from his family's small plot of land. "I'm a nouveau poor," said Mr. Triantafyllopoulos, who went to Athens as a teenager in 1975, part of a wave of young people moving from Greece's agricultural hinterland to its cities. "It was a difficult decision to come back. We had dreams of something bigger."

Aceleasi vise le-au avut si probabil inca le mai au multi romani. Insa, parca distanta dintre vis si realitate devine tot mai mare. Tocmai de aceea este bine ca noi sa incetam sa mai ignoram importanta votului electoral   si sa ne mai lasam in continuare pacaliti de acei politicieni care vad gogosi peste gogosi... ca doar nu-i doare aluatul! Atfel directia e una singura: sa ingrosam randurile celor care se intorc in mediul rural, la autoconsum si sistemul economiei arhaice. 

PS: recomand cu caldura sa cititi postul De ce vand politicienii gogosi? al prietenului meu Bogdan Glavan.

duminică, 18 noiembrie 2012

Joaca de-a predictia. Cazul cursului de schimb

Presa economica romaneasca nu conteneste sa aplece urechea la tot felul de prezicatori si prezicatoare - ba analisti, ba MBA-isti, ba finantisti, ba chiar neavizati - cu privire la cum va evolua cursul de schimb al euro, la rata de crestere economica in anul sau trimestrul ce vine etc.


Iata un exemplu recent: "Estimam un curs mediu in decembrie de 4,55 lei/euro si o crestere medie de 0,5%. Cel mai rau scenariu indica un curs de 4,7 lei/euro si o usoara recesiune, de -0,1%", a declarat vineri..." un filosof autohton al cursurilor valutare.

Si analiza continua cu o ilustrare grafica:

 Evident ca pentru orice om cu scaun la cap superioritatea si emfaza manifestata de acesti "nostradamusi" ai epocii noastre ar trebui sa tratata daca nu cu dispret , macar cu reticenta. In orice caz nu trebuie sa te iei dupa prescrierile acestora in alocarea propriilor resurse, chiar daca predictiile deriva dintr-o modelare economica "riguroasa". Pentru ca, in realitate, prezicerile lor nu au nimic stiintific. Evidenta ex-post ce arata mai mereu ratarea predictiei nu-i face pe acesti analisti sa plece capul si sa-si vada limitele firesti. Limite pe care chiar stiinta economica le are in aceasta privinta. Diferenta este ca, spre deosebire de ei, stiinta economica nici macar nu se bazeaza pe astfel de tinte. Iata de ce!

Cursul de schimb al leului (de exemplu) in raport de o alta moneda (euro) este dat de raportul dintre puterile de cumparare, adica de cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata cu un leu, respectiv cu euro. Iar puterea de cumparare a monedei depinde, la randu-i, de nivelul preturilor din economie. Daca, spre exemplu, preturile in Romania cresc, atunci cu un leu putem cumpara mai putine bunuri, ceea ce inseamna o reducere a puterii de cumparare a monedei nationale. Ca efect, leul devine "mai slab" in fata altor monede, precum euro. Adica, economic vorbind, se depreciaza. Sintetizand, cursul de schimb al leului este invers proportional cu evolutia preturilor din Romania si direct proportional cu evolutia preturilor in UE(M).    

Prin urmare, toti acesti prezicatori ar trebui sa detina ex-ante (in To) informatii cu privire la cum vor evolua preturile in T1. Adica, de fapt, in momentul prezicerii ei stiu exact cum vor evolua preferintele consumatorilor si cererea pentru diferite bunuri, cum vor evolua preturile resurselor si productia de bunuri oferita pe piata romaneasca si europeana, cum vor evolua exporturile si importurile, cata emisiune monetara va face BNR respectiv BCE, cate investitii straine (directe, de portofoliu etc) vor intra in Romania, cate investitii straine vor fi lichidate, cati bani vor fi trimisi de capsunari, cu cati bani vor pleca turistii romani in concediul din afara  samd. Iar acestia sunt doar cativa dintre factorii care influenteaza raportul dintre leu si euro. Or fi auzit ei oare de limitele cunoasterii, de unde deriva firesc cunoasterea limitelor? Pare-se ca nu.

Iar jocul scenariilor optimist vs. realist vs. pesimist devine asadar mimat pe scara larga, de la FMI pana la Asociatia Analistilor Financiar-Bancari din Romania. Va mai aduceti aminte cand venea Fondul si estima o crestere de doar 3,5% din cauza unei confluente de factori perturbatori "conjuncturali", interni si externi. Si mereu, cand revin in Romania, progozele sunt  tot mai pesimiste. In fine, sunt multe exemple de dat, dar ce ne mai mira?! 

Just for the record: un singur economist, fiindu-mi profesor prin anul III de facultate, a reusit sa prezica cu o precizie de ceasornicar cursul valutar al leului. Desi, ratiunea imi spunea ca e ceva in neregula, m-am alaturat totusi idolatrizarilor economice venite din partea colegilor mei. Nu a trecut insa mult timp si am aflat ca profesorul nostru, de altfel distins si respectabil economist, era membru in Consiliul de Administratie la BNR. Si am coroborat imediat cu ceea ce stiam: ca politica in domeniul cursului este flotare..... ceva mai controlata!    

luni, 1 octombrie 2012

Dupa educatie, (re)vine reforma sanatatii!

Motto: Toti ar vrea sa traiasca pe cheltuiala guvernului, 
de parca n-ar sti ca guvernul traieste pe cheltuiala cetatenilor sai.


Vrem, nu vrem, va trebuie sa trecem in curand si peste o noua reforma a sistemului public de sanatate; una care va creste vizibil costurile directe suportate de populatie, intitulate nefericit coplata. De ce nefericit si iluzoriu? Pentru ca nu statul plateste o parte si noi o parte, ci noi suntem cei care suportam totul: direct prin "coplata" si indirect prin "contributiile obligatorii". Iar daca e sa fim corecti pana la capat si sa avem in vedere dimensiunea reala a poverii, putem adauga la costurile directe si "atentiile" de rigoare atunci cand apelam la sistem!    

Si... pentru ca pare sa fie o noua reforma "de forma", am incercat sa creionez cateva directii si masuri care ar putea, din punctul meu de vedere, sa ne insanatoseasca "Sanatatea" si sa ne diminueze in timp costul serviciilor medicale. Fara speranta de a gasi ecouri la nivelul factorilor decizionali, ci mai degraba cu speranta ca fiecare dintre noi va intelege, pana la urma, ca statul nu se poate ingriji mai bine de sanatatea noastra decat o facem noi insine...




O radiografie a prezentului 

Actualul sistem de sănătate este un hibrid între "mult" public şi "putin" privat, care funcţionează în dauna financiară şi medicală a oamenilor. Toţi cei care au un loc de muncă plătesc lunar 10,7% din salariu la fondul de asigurări obligatorii de sănătate, iar în situaţiile de îmbolnăvire sunt nevoiţi să plătească alţi bani, fie şpăgi în spitale, fie tarifele din clinicile particulare. Atunci când apelează la serviciile publice, aproape că nu există român să nu fi trecut cel puţin o dată prin situaţia de a fi ignorat, dacă nu dă şpagă medicului, sau tratat cu neglijenţă, dacă nu a dat suficient.

Realitatea nefastă este că românii, fie ei tineri sau vârstnici, sunt doar în ghilimele beneficiarii sistemului medical, aşa cum miniştrii sănătăţii nu au fost decât în ghilimele managerii acestor sisteme. Reforma trebuie să facă sistemul sanitar să lucreze pentru viaţa românilor, nu pentru bunăstarea birocraţilor ori a afaceriştilor conectaţi la bugetul statului. Pentru aceasta, însă, românii trebuie să devină cu adevărat, în cel mai economic sens cu putinţă, acţionarii unităţilor sanitare, iar managementul să se mute de la nivelul politic al ministerului, la nivelul local, economic, al fiecărei unităţi sanitare.

Singura soluţie sănătoasă pentru însănătoşirea sistemului sanitar este funcţionarea acestuia în concordanţă cu principiile economiei de piaţă, prin deschidere comercială şi chiar înlocuirea sistemului public de sănătate cu sistemul privat. În felul acesta, sistemul de sănătate va fi centrat pe adaptarea la cerinţele oamenilor. Diferenţele între sistemul public şi sistemul privat sunt substanţiale. În sistemul public, directorul spitalului se concentrază să respecte mai întâi directivele şi planurile ce vin de la minister. În vreme ce directorul spitalului de stat acordă atenţie nu atât pacientului, cât directivelor şi planurilor ministeriale, managerul din sistemul medical privat nu are alt patron decât pacientul său – clientul său. Iar in functie de cat de bine reuseste sa-l serveasca in comparatie cu competitorii, atat de mult il va avea drept client.

În România, peste 350.000 de oameni beneficiază deja de avantajele serviciilor private de sănătate, iar numărul lor este în continuă creştere. Totuşi, ei plătesc taxe paralele, pentru menţinerea în viaţă a sistemului public. Dacă adăugăm şi problema „atenţiilor” date medicilor din spitalele de stat, deja avem imaginea unei privatizări „informale” generalizate a sănătăţii, însă una malignă. Sistemul public de sănătate actual şi-a etalat limitele în sfera performanţelor, toate în dauna celor pe care ar trebui să-i însănătoşească. De aceea, deschiderea comercială şi chiar înlocuirea sistemului public de sănătate cu sistemul privat a devenit o urgenţă. Prin urmare, autonomia financiara a unitatilor medicale, indiferent de proprietate, este vitala pentru sanatatea romanilor. Dezvoltarea neîngrădită a asigurărilor private de sănătate trebuie să reprezinte abordarea de bază.

Bineînţeles, asigurările private de sănătate nu vor rezolva problema spinoasă a preţurilor medicamentelor. În prezent, în România, medicamentele sunt cel puţin la fel de scumpe precum în ţările bogate. Deşi există farmacii la tot pasul, ceea ce arată că afacerile cu medicamente sunt rentabile, preţurile medicamentelor continuă să reprezinte un obstacol pentru sănătatea oamenilor. Practica medicamentelor compensate nu a diminuat acest obstacol ci, dimpotrivă, l-a amplificat de la an la an.

Ruperea cercului vicios în sistemul de sănătate înseamnă inclusiv rezolvarea acestei probleme a accesului oamenilor la medicamente. Problema producţiei şi a distribuţiei de medicamente îşi are sursa tot în rigidităţile sistemului, în alianţa de interese privind certificarea agenţilor din domeniu. Medicamentele sunt atât de scumpe deoarece, ca în orice sistem dominat de discreţionarismul statal, exista o lista scurta de privilegiati in producţia, importul si distribuirea medicamentelor. La adăpostul necesităţii de reglementare si certificare, se ascund afaceri oneroase pentru cateva firme care isi impart piata, aproape familial, cu ingaduinta din partea ministerului. Avem nevoie de stimulente transparente pentru producătorii de medicamente, pentru a încuraja producţia şi concurenţa şi în acest domeniu, astfel încât preţurile medicamentelor de bază să fie suportabile de tot românul. În acelaşi timp, prin regândirea sistemului asigurărilor de sănătate avem în vedere mai multă rigoare şi responsabilitate în planul asumării costurilor, potrivit principiului economic şi etic „beneficiarul plăteşte”.


Proiecţia unui viitor „mai bun”

Vom încerca în cele ce urmează să creionăm un alt aranjament instituţional în domeniul sănătăţii, pornind de la câteva principii fundamentale: (a) sănătatea este un bun privat, nu public; (b) cel puţin în România, statul a dovedit incapacitate de a gestiona transparent şi eficient sistemul medical existent; (c) pe cale de consecinţă, alocarea resurselor în acest domeniu trebuie lăsată la nivelul individului şi familiei şi scoasă de sub tutela statului; (c) în vederea asigurării solidarităţii sociale, statul va continua să furnizeze – cel puţin temporar – un număr restrâns de servicii medicale pentru întreaga populaţie.

Măsurile esenţiale în reformarea acestui sector sunt:

a) eliminarea contribuţiilor obligatorii de 10,7% din salariu (cumulat angajat şi angajator) şi înlocuirea lor cu o contribuţie de solidaritate de 2% aplicată salariului brut.

Ø În baza unor estimări preliminare, acest procent permite colectarea unor fonduri băneşti de aprox. 235 mil Euro, care să asigure finanţarea publică a două paliere de servicii medicale, importante din punct de vedere social: pe de o parte, asistenţa medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat, iar pe de altă parte, a asistenţei medicale secundare oferite în spitalele judeţene.


b) rolul Ministerul Sănătăţii:

Ø va continua programele de prevenire, supraveghere şi control privind bolile transmisibile şi a epidemiilor cu pondere semnificativă în populaţie.

Ø va continua să asigure managementul şi finanţarea acestor două paliere de asistenţă medicală menţionate mai sus.

Ø serviciul medical de urgenţă integrat este oferit, fără discriminare, tuturor celor puşi în faţa unui pericol vital, fie că sunt sau nu asiguraţi.

Ø în cazul în care cei asiguraţi beneficiază de serviciile de mai sus (ex. urgenţe şi prim ajutor calificat) şi are inclus acest serviciu în asigurarea sa de sănătate, asigurătorul va deconta contravaloarea la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS)


c) rolul CNAS:

Ø va funcţiona în subordinea Ministerului Sănătatii şi va elabora strategiile de de finanţare a unităţilor spitaliceşte rămase în patrimoniul statului.

Ø va colecta şi gestiona fondurile băneşti provenite din contribuţiile de solidaritate


d) eliminarea asigurărilor publice de sănătate şi dezvoltarea pieţei asigurărilor private de sănătate.

Ø Numărul asigurătorilor privaţi, al furnizorilor de asistenţă medicală pe diferite paliere nu trebuie limitat prin lege; de asemenea, persoana asigurată (fie ca este sau nu angajată) poate alege un alt asigurător în cazul în care nu este mulţumită de serviciile medicale oferite.

Ø asigurătorii privaţi vor decide individual structura pachetelor de servicii medicale asigurate, preţurile aferente etc.

Ø un asigurător privat poate fi şi furnizor de servicii de asistenţă medicală într-un sistem integrat: asigurător – furnizor de asistenţă secundară – furnizor de asistenţă primară (asistenţa medicală primară cuprinde serviciile oferite de medicul de familie şi respectiv de clinici/policlinici; asistenţa medicală secundară cuprinde serviciile spitaliceşti).

Ø un asigurător privat poate asigura asistenţa medicală primară sau secundară pe baze comerciale, prin încheierea unor contracte de prestări servicii medicale cu diferiţi furnizori: medici de familie, cabinete sau clinici medicale, spitale etc.

Ø în cazul în care nu are un sistem integrat, la cererea persoanei asigurate, un asigurător privat poate intra în relaţii contractuale de compensare şi plăţi şi cu alţi furnizori de servicii medicale decât cei agreaţi iniţial.


e) privatizarea unităţilor spitaliceşti publice:

Ø cu excepţia spitalelor judeţene, care vor rămâne în subordinea ministerului, toate unităţile spitaliceşti vor face obiectul privatizării;

Ø cu scopul de a asigura transparenţa procesului, metoda propusă este licitaţia deschisă;

Ø cumpărătorul se obligă ca timp de minim 10 ani să nu schimbe obiectul de activitate al activelor preluate prin licitaţie, astfel încât unitatea să rămână în sfera serviciilor de asistenţă medicală.

Ø acele unităţi ce au fost scoase în mod regulat la licitaţie timp de 3 ani şi nu au fost cumpărate, vor trebui închise.

Ø fondurile băneşti obţinute din procesul privatizării vor fi destinate exclusiv investiţiilor de capital fizic (modernizări, retehnologizări etc) şi uman (programe şi burse de specializare).


f) alte măsuri adiţionale:

Ø oferirea de deduceri fiscale acelor companii private care construiesc noi unităţi spitaliceşte sau care investesc în modernizarea echipamentelor medicale;

Ø în vederea creşterii capacităţii de autofinanţare a unităţilor publice, se poate facilita prestarea de servicii medicale contra-cost către abonaţii asiguratorilor privaţi.


Reforma graduală...sau terapia paşilor mărunţi

Însă, pentru orientarea sistemului sanitar pe baze predominant private, se impun unele soluţii imediate, menite să uşureze dificultăţile unei asemenea tranziţii.

În primul rînd, tuturor producătorilor privaţi de servicii medicale, fie ei spitale, clinici sau salvări private, trebuie să li se permită încheierea de contracte cu sistemul asigurărilor de stat actual. În acest fel, românii vor avea libertatea de a alege între producătorii publici şi producătorii privaţi de servicii medicale. Astfel, în baza contribuţiilor plătite, orice persoană poate alege să se trateze în clinici private sau spitale de stat. În acest fel, se încurajează făţis concurenţa în sistemul sanitar, cu efecte pozitive imediate asupra calităţii şi cantităţii serviciilor sanitare. Spre deosebire de privatizarea bruscă a sistemului sanitar, faptul că pacienţii au „libertatea de alegere” favorizează o tranziţie graduală: medicii de la stat nu vor fi daţi afara, ci cei mai buni dintre ei vor migra spre mediul privat, gratie salariilor mai mari de acolo. Sistemul sanitar care s-ar contura în această etapă tranzitorie ar fi similar cu cel din Franta, unde asigurarile de sanatate sunt de stat, in timp ce producătorii de servicii sanitare sunt aproape toti privati.

În al doilea rând, reforma sistemului sanitar devine cu adevărat profundă numai atunci când românilor li se va permite libertatea de a renunţa la asigurarile medicale de stat in favoarea unora private. In prezent, chiar daca oamenii isi pot face asigurari medicale private, ei nu pot renunta la asigurarile de stat obligatorii. În aceste condiţii, doar cei cu venituri peste medie si-ar putea permite serviciile medicale private, platind doua servicii de asigurari medicale chiar daca, de fiecare data, nu folosesc decat unul. Atunci când asigurările medicale de stat ar înceta să mai fie obligatorii, abia atunci putem spune cu adevărat că forţa concurenţei va reforma sistemul sanitar potrivit exigenţelor pacienţilor, care devin astfel acţionarii, patronii reali ai sistemului de sănătate.

vineri, 7 septembrie 2012

Ce economisti il sustin pe Romney in cursa prezidentiala?

Intamplarea a facut sa ajung aici si sa vad o intreaga lista de nume mari in ale economiei care sustin masurile de politica economica ale republicanului Romney. Extrag numai cativa laureati Nobel pentru ca lista este prea lunga...

Gary Becker, Nobel laureate
James Buchanan, Nobel laureate
Robert Lucas, Nobel laureate
Robert Mundell, Nobel laureate
Edward Prescott, Nobel laureate
Myron Scholes, Nobel laureate

Asta in timp ce la noi se pierde vremea cu acapararea fronturilor ideologice: cine este de dreapta si cine este de stanga! Ca sa stie poporul ce "voteste"! Marea, crunta si reala problema este ca multi dintre ideologii de serviciu din mai toate partidele nu inteleg macar o iota din principiile fundamentale care separa aceste spectre politice!!!



Dar sa zambim totusi! Pentru ca, desi unii sunt mult inaintea noastra si nu mai exista sanse de catching-up, exista si altii mai rau ca noi (mai putini, ce-i drept!). Si acum vestea cea buna: am reusit in acest an sa intrecem Botswana in cursa competitivitatii economice, adicatelea am ocupat onorantul loc 78, respectiv 79  (din 144). 


duminică, 2 septembrie 2012

Randuri scrise in 1871. Par ar fi dedicate situatiei actuale din Romania?!

In repub­lica unde sunt pro­mo­vati oameni nepre­gatiti, incom­pe­tenti si necin­stiti, care se plo­conesc pen­tru res­turile unor func­tii promise, cei care i-au ales vor varsa lacrimi de sange pen­tru gre­seala facuta. Fruc­tul sigur al unei aseme­nea neb­unii va fi osanda. Daca oamenii nu pot face mai mult, pot cel putin sa-i con­damne prin votul lor si sa-i inde­parteze, demascandu-i.



Daca se con­sid­era ca func­ti­ile ofi­ciale se cuvin drept rec­om­pensa pen­tru ser­vici­ile aduse par­tidu­lui, atunci ele devin un fel de prada pen­tru cei in cauza, un tro­feu; ast­fel boala se instaleaza in trupul stat­u­lui, iar trupul comunitatii devine o masa corupta. Statul, ca si omul, tre­buie sa se straduiasca sa nu se abata de la calea vir­tu­tii si cura­ju­lui. Pro­pa­ganda elec­torala si goana dupa func­tii imor­tante se trans­forma intr-un fel de com­ert cu aceste func­tii, in care mita si corup­tia cap­ata amploare.



In democ­ra­tie oamenii sunt ner­a­bda­tori sa-si creeze pop­u­lar­i­tate si sa ocupe func­tii inalte, in dor­inta de a se imbo­gati. Cand func­ti­ile si bunastarea indi­vid­u­ala devin idoli, si cand cei mai nepre­gatiti si nepotriv­iti oameni pen­tru a con­duce aspira, la func­tii, iar frauda devine mijlocul potrivit pen­tru atin­gerea scop­u­lui, tara va trudi din greu, intr-un cli­mat de necin­ste si min­ci­una.

Cand func­ti­ile sunt acce­si­bile tuturor, mer­itul si rig­uroasa integri­tate, impre­una cu dem­ni­tatea cin­stei vor con­sti­tui cri­terii de a le ocupa doar rareori si acci­den­tal. A fi capa­bil sa slu­jesti tara bine, va inc­eta sa mai fie un motiv pen­tru care omul supe­rior sa fie ales pen­tru a con­duce. Alte trasa­t­uri mai putin onor­a­bile vor fi luate in con­sid­er­atie in acest scop:
 - a-ti adapta opini­ile pen­tru a fi pe placul poporu­lui;
- a apara, a scuza si jus­ti­fica neb­uni­ile mul­ti­mii;
- a mag­uli, a lin­gusi si flata ale­ga­torul;
- a cersi votul ori­carui ale­ga­tor;
- a te arata pri­eten in fata ca apoi sa lovesti pe la spate, pone­grind...

Oare cine n-a cunos­cut aseme­nea pro­cedee jos­nice, puse in prac­tica pana ce suc­ce­sul devine sigur, in loc de a recurge la mijloace onorabile? Iar rezul­tatul firesc al tuturor aces­tor malver­sa­tiuni este un stat con­dus la ruină de medi­oc­ri­tatea igno­ranta si super­fi­cial­i­tatea, de ingam­farea obraznică, de nepri­ceperea unor politiceni semi­docti si lip­siti de maturitate.





Per­fidia si fal­i­tatea din viata pub­lica si polit­ica o intal­nim si in viata par­tic­u­lara. Jocheul politic isi va vedea mai intai de intere­sele pro­prii, si acela care ii acorda incred­erea va cunoaste ca el este un om pe care nu te poti bizui. Ambitia lui este la fel de jos­nica ca si el si de aceea va cauta sa-si ating fara intarziere scopul prin mijloace mur­dare pen­tru a pune mana pe lucruri atat de mult ravnite, ca pamant, bani, sau rep­u­tatie. In cele din urma func­tia nu va mai face casa buna cu onoarea, si se va desparti de ea. Locul pe care cei lip­siti de val­oare, sar­la­tanii si escrocii con­sid­era ca sunt com­pe­tenti si potriv­iti pen­tru a-l ocupa, inceteaza sa starneasca intere­sul celor val­orosi si capa­bili, sau, daca nu, aces­tia se retrag din com­peti­tie, armele cu care ar tre­bui sa intre in lupta nefi­ind demne de a fi folosite de catre om integru.



Este ciu­dat ca respec­tul pen­tru ade­var, bar­ba­tia si devota­men­tul, dis­pre­tul pen­tru avan­taje necu­ven­ite, cred­inta ade­varata si bunatatea sufleteasca se atenueaza printre oamenii de stat si popor pe masura ce lib­er­tatea si civ­i­liza­tia cuprind arii din ce in ce mai largi.

In epoca reginei Elis­a­beta, cand nu exista votul uni­ver­sal sau soci­etati pen­tru ras­pandi­rea unor cunos­tinte utile, omul de stat, negus­torul, cetateanul erau la fel de cura­josi, temandu-se de Dum­nezeu si deloc de oameni. N-au tre­cut nici macar doua sute de ani si intr-o monarhie sau repub­lica a aceluiasi neam, nimeni nu este mai putin lip­sit de curaj decat negus­torul, spec­u­lan­tul viclean, vana­torul de func­tii care se tem de oameni iar de Dum­nezeu deloc. Respec­tul pen­tru seri­oz­i­tate se stinge si este urmat de invi­die; fiecare om cauta cu dis­per­are calea faimei si a bogatiei.

Frauda, sus­pi­ci­unea si smecheria in tre­burile pub­lice sunt semne ale deca­den­tei statelor, si preced con­vul­si­ile sociale sau par­al­izeaza activ­i­tatile la nivel national. A-i teror­iza pe cei slabi si a se umili inain­tea celor puternici-aceasta este polit­ica natiu­nilor con­duse de o umila medi­oc­ri­tate. Siretli­curile pen­tru ocu­parea func­ti­ilor sunt din nou puse la lucru in sen­ate. Exec­u­tivul devine dis­tribuitor de pro­tec­tii, in spe­cial pen­tru cei inca­pa­bili, iar oamenii sunt mitu­iti cu func­tii inalte in loc de bani, spre ruina statelor. Divini­tatea din natura umana dis­pare, si intere­sul, laco­mia si ego­is­mul ii iau locul.

Exista forţe imense in mar­ile cav­erne ale râu­lui din sub­ter­anele soci­etatii; exista degradare, miz­erie, vicii si crime care col­caie in intuner­icul cel adanc. In umbra mar­ilor orase, in zonele aflate la per­ife­ria soci­etatii, obiec­tiv­i­tatea dis­pare, fiecare ins striga, orbe­caie, cauta, si se chinuie. Ideile nu intere­seaza pe nimeni si nimeni nu se gan­deste la pro­gres. Aceasta mul­time de oameni are doua mame, aman­doua vit­rege: igno­ranta si miz­e­ria. Sara­cia este cea care ii con­duce si sub pre­siunea ei, oamenii actioneaza doar pen­tru a-si sat­is­face trebuintele.

Dar une­ori chiar si aceste plagi pot fi folos­i­toare. Nisipul pe care cal­cam si care este arun­cat in cup­tor poate deveni un cristal stralu­ci­tor prin top­ire si purifi­care prin foc.



Natiu­nile nu sunt numai cor­puri politice ci, de aseme­nea si suflete politice, si vai de acel popor care, cau­tand doar ceea ce este mate­r­ial , uita ca are un suflet.

Ëxista apoi natiuni impi­etrite in dogme care pre­supun absenta sufle­tu­lui si prezenta doar a mem­o­riei si a instinc­tu­lui. O aseme­nea natiune, demor­al­izata de corup­tie si de dor­inta de cas­tig, nu va putea fauri o civ­i­liza­tie. Ingenuchierea inain­tea idol­u­lui sau a ban­u­lui atrofi­aza atat muschii cat si vointa care ii pune in mis­care. Aca­pararea mer­can­tila slabeste stralu­cirea unui popor, ii coboara ori­zon­tul prin mic­so­rarea nivelu­lui sau si il lipseste de intelegerea scop­u­lui uni­ver­sal, deopotriva uman si divin, care fau­reste natiuni cu vocatie inalta.

Un popor liber care uita ca are un suflet de care sa se ingri­jeasca, isi ded­ica toate energi­ile sale in direc­tia pro­gre­su­lui mate­r­ial. Daca intra intr-un razboi, face acest lucru pen­tru a-si rezolva prob­lemele din planul mate­r­ial. Cetatenii iau ca model statul si con­sid­era avu­tia, fas­tul si traiul pe picior mare drept bunurile cele mai impor­tante ale vietii. O aseme­nea natiune creeaza bogatie foarte repede, dar o dis­tribuie foarte prost. Apar atunci doua extreme– opu­lenta mon­stroasa si sara­cia ingroz­i­toare; toate avan­ta­jele pen­tru putini si toate pri­vatiu­nile pen­tru ceilalti, pen­tru popor. Priv­i­legiul, excep­tia, monopolul, derivate din exploatare creeaza o sit­u­atie per­icu­loasa. Dea­supra aces­tora troneaza put­erea pub­lica, care plaseaza mare­tia stat­u­lui pe sufer­inta indi­vidu­lui. Este o maretie bol­nava rezul­tata din com­bina­rea exclu­siva a ele­mentelor mate­ri­ale si in care nu intra nici un ele­ment moral.



Daca un popor, aseme­nea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina tre­buie sa revina in mod nece­sar. Insa eclipsa nu tre­buie sa degenereze in bezna.



Este mult mai difi­cil pen­tru un popor sa-si pas­treze lib­er­tatea dacat sa o castige.



A instaura intr-o natiune supre­ma­tia int­elec­tu­lui, con­stiu­tie sin­gu­rul mod cert de a-i per­petua lib­er­tatea. Pen­tru aceasta va tre­bui ca cei care ocupa poz­i­ti­ile cele mai inalte in soci­etate sa-si con­cen­treze efor­turile in ved­erea asig­u­rarii unor con­di­tii de viata demne pen­tru cei care fac parte din stra­turile sociale cele mai defa­vorizate. Atunci clasa polit­ica ii va ocroti pe toti oamenii, impiedicandu-i sa se degradeze din pric­ina slab­i­ci­u­nilor lor fata de chemar­ile sim­turilor, din pric­ina lacomiei sau a unor fapte jos­nice, redandu-le aspi­rati­ile nobile si o con­duc­ere inte­leapta.



E o expe­ri­enta amara fap­tul ca aproape intot­deauna este preferat omul super­fi­cial, plin de sine si lip­sit de rusine, chiar in cazurile de mare peri­col pen­tru stat, in locul unui om cu pre­gatire temeinica, cu ved­eri int­elec­tuale largi; si aceasta fiindca cel din­tai este mai apropiat de intelegerea comuna a oame­nilor care nu sunt capa­bili sa accepte ade­varul cel mai inalt.




luni, 13 august 2012

Este nevoie de arme ideologice in lupta electorala? Cazul SUA vs Romania

Mitt Romney l-a "uns" recent pe Paul Ryan drept vice-presedinte al SUA in cazul in care va castiga lupta electorala cu democratii. O fi bine, n-o fi, 'om vedea si noi si americanii! Insa, spre deosebire de noi, acestia din urma vor avea de ales intre doua viziuni diferite cu privire la rolul guvernului in societate: big government vs limited government. Si ferice de ei!


Amy Walter, jurnalista la ABC News (infocata sustinatoare democrata, un fel de "basista" in termeni mioritici) sustine aici ca numai de dezbatere ideologica nu mai are nevoie America! Mai mult, ea sustine ca toti concetatenii sai sunt mai interesati de locuri de munca decat de dezbateri filosofice gen Hayek vs Keynes.

"One that says that government can be part of the solution (Obama) and one that says that government is getting in the way of the solution (Romney). But there are plenty of voters out there who are more concerned about function than ideology. They aren’t spending their evenings debating the benefits of Hayek or Keynesian economic models. They are just trying to figure out which candidate is capable of getting something done. They will reward the politician who succeeds in getting things moving again. But that shouldn’t be taken as proof that voters are endorsing the philosophical underpinnings of that success."

Ei, bine, eu cred ca americanii, dar mai ales noi, avem nevoie urgenta de o "lupta a ideilor", de o confruntare intre diferite solutii la problemele economice si sociale! Pentru ca toate masurile politice si actiunile unui guvern sunt creionate in jurul unor idei fundamentale. Iar noi trebuie sa discernem si sa alegem nu intre candidati (daca e frumos sau urat, pontos sau sobru, intelectual sau muncitor necalificat, alb sau negru, femeie sau barbat etc.) ci intre ideile acestora si consecventa manifestata in promovarea lor. Adica intre cele ne conduc la atingerea dezideratelor individuale si cele care sunt niste himere.

De exemplu, ambele tabere politice de peste ocean - democrata si republicana - isi propun crearea de locuri de munca. O idee nobila si salutara, dar care trebuie sa se supuna legilor economiei. Poate crea guvernul mai multe locuri de munca? Si fara sa distruga multe altele in acelasi timp! Pentru ca, nu-i asa, guvernul nu este o vaca ce poate fi mulsa pe pamant si hranita cu bunatatile nelimitate din Gradina Edenului. Cu alte cuvinte, daca vrem ca guvernul sa faca si sa dreaga, el are nevoie de fonduri banesti - luate pana la urma din impozitarea veniturilor noastre - reducandu-ne astfel consumul de bunuri si investitiile, deci locurile de munca ce ar fi fost create in lipsa fiscalizarii suplimentare. Pentru cei nefamiliarizati cu logica economica, recomand cu caldura "exemplul geamului spart" al lui Bastiat de pe site-ul ECOL.

Nu e greu sa ne imaginam ca intr-un astfel de scenariu vom ajunge sa avem un sector privat tot mai slabanogit care e nevoit sa-l tina in spate pe acel sectorul public ingrasat peste noapte! Vorba tatucului...

Paul Ryan este politicianul de 40 de ani care a inteles de mai mult timp ca smaller government is better than bigger one.

Cato Institute il descrie astfel: "Ryan is an articulate defender of free enterprise, and he consistently argues not just for the practical advantages of smaller government but also about the moral imperative to cut. America will face giant fiscal and economic emergencies unless we make major reforms to the government. Mitt Romney, of course, has had a rather mixed record regarding free markets and limited government. And Ryan–as a good politician–has compromised many times as well. But if the next administration is Republican, and if it decides it wants to push major reforms, Paul Ryan is uniquely qualified to lead the charge." Vezi link aici.

Ilustrativ pentru ideile in care crede Ryan este si materialul de aici din WSJ.

Vreti sa privim acum Romania? Avem de ales doar intre Unii si Altii! Daca  esti cu Ei, inseamna ca s-a stricat prietenia cu Ceilalti! In dezbateri publice, apar frecvent asertiuni de genul: Pai sa va spun eu cat a furat X! Cine sta de fapt in spatele lui Y! Ei au furat mai mult decat noi la guvernare! Oameni, oameni si iar oameni... Ideile lipsesc cu desavarsire!

Orice initiativa de a duce discutia in planul moralei si logicii economice este oprita din fasa de mai toti aspirantii la functia de "aspirator conectat la bugetul public". Si acest lucru se perpetueaza inca pentru ca emulatia manifestarilor politicianiste are la baza simpla (si singura) dorinta de inavutire din bani publici.. ca doar e mai ieftini! Nu-i frumos ce faceti, "domnilor chestori"! Nu-i frumos... ca, daca e sa ne aducem aminte bine, noi v-am pus acolo!!!  


luni, 2 aprilie 2012

Putini angajati si multi pensionari. Ce-i de facut?

Gasiti aici un material din Finantistii ce are la baza o analiza a The Independent. Subiectul este de prioritate zero: dezechilibrul tot mai mare dintre angajati (cei ce suporta) si pensionari (cei care primesc).Iata care sunt cele mai importante "stiri" pentru publicul roman preocupat si de ce va manca poimaine si nu doar azi!

"Dintre tarile foste comuniste, Romania si tarile baltice au inregistrat cele mai rapide scaderi ale populatiei in ultimul deceniu, scaderi de 12-13%, mai ales din cauza emigratiei, fapt care a condus la reducerea populatiei active, platitoare de taxe si la marirea ponderii batranilor, scrie The Independent. In Romania, sub 5 milioane de persoane muncesc platind taxe, in timp ce restul, cei mai multi sunt pensionari, copii, agricultori sau muncitori la negru. “Costurile pentru sustinerea celor peste 5 milioane de pensionari se ridica la 9% din PIB in anul 2010”, scrie ziarul citat. In anul 2011, numarul mediu de pensionari a fost de 5.589.000.
Ca perspectiva, “in 2060, Romania, Letonia, Polonia si Bulgaria vor avea printre cele mai ridicate ponderi din UE ale populatiei imbatranite raportat la populatia angajata”, observa The Independent."

Grosso modo, in prezent sunt cam 4 milioane de angajati contributori pentru a sustine vreo 6 milioane de pensionari. Insa problema se pare ca nu e atat raportul disproportionat de forte, ci mai ales dinamica nefasta ce va urma.



As propune sa luam lucrurile pe rand.

Problema pensiilor este extrem de grava, si nu numai la noi. Toata Europa sta pe acest butoi de pulbere, numai ca unii mai ajusteaza intr-un fel sau altul acest CARITAS public. Eu obisnuiesc sa spun ca, vrem nu vrem, deficitul bugetului asigurarilor sociale (un deficit  structural, de altfel) reprezinta calcaiul lui Ahile pentru intreg esafodajul social al UE.

In primul rand, analiza mea nu urmareste sa creeze o tensiune sociala intre cei ce dau si cei ce iau. Asa cum functioneaza contractul intre generatii, nu e vina celor care primesc acum pensii ca, in loc sa fie lasati sa isi puna banii deoparte, au trebuit sa finanteze generatia anterioara (sau mai degraba cheltuielile nesabuite pentru dezvoltarea multilaterala a Romaniei din perioada comunista).

In al doilea rand, inteleg actualii contribuabili (printre care ma numar si eu) care nu sunt de acord sa isi mai puna nadejdea traiului decent la pensie din firimiturile pe care probabil le va da guvernul de atunci. Motivul este simplu. Daca am privi bugetul asigurarilor sociale ca un mare cos, observam ca sunt tot mai multi dintre cei ce se hranesc din el, decat cei care pun "paine" in cos. Si atunci apare firesc intrebarea: noi de unde o sa luam peste 40 de ani paine? Iar pentru iubitorii de evidente empirice, daca nu mint, datale statistice spun ca raportul angajat/pensionar este undeva la 0,67.

In al treilea rand, deoarece statul este cel care ne-a varat cu forta in acest contract intergenerational, tot statul sa ne lase in pace. Concret, in conditiile in care el a promis pensionarilor actuali ca impozitele sunt prelevate pentru a le oferi pensii la batranete, atunci el sa le plateasca din impozitele actuale (adica sa restranga alte categorii de cheltuieli). Daca nu are din impozite, sa vanda din patrimoniu diferite active. Daca nu vrea nici sa vanda, sa se imprumute prin emisiune de titluri de stat. 

Cat priveste actualii contribuabili, ei ar trebui sa fie lasati sa aleaga in primul rand daca vor sa sa isi depuna banii intr-un fond personal deschis la stat sau la privat. Gaselnita cu pensii private obligatorii (pilonul II mi se pare) e o prostie care nici macar nu functioneaza. Uitati-va la plafonarea procentului care trebuia virat fondurilor agreate cand ar fi trebuie sa creasca de la an la an, uitati-va la cati bani le sunt virate efectiv raportat la cei datorati de catre bugetul si veti intelege cat de private sunt.

De asemenea, fondurile de pensii private ar trebui sa satisfaca pretentiile de siguranta si randament ale celor ce plaseaza economiile acolo si nu pe cele ale birocratilor pasageri din ministere. De ce sa nu pot sa-mi schimb participatiile intre diferite fonduri de mai mult de 2 ori pe an? De ce sa nu fim liberi sa alegem ce si cat sa economisim, adica sa fim liberi sa ne asumam raspunderea individuala? De ce sa platesc obligatoriu un anumit procent din salariu fara a avea certitudinea contractuala ca voi primi macar banii depusi in timp?
O sa spuneti ca unii dintre noi nu pot sa-si asume ceva, asa o fi! Dar macar sa lasam pe cei care pot sa isi gestioneze finantele proprii, s-o faca (mai bine decat o fac birocratii)! 

Va invit pe cei interesati, sa cititi (si sa criticati eventual) o abordare mai complexa a problemei pensiilor si a unui pachet de masuri coerente in vederea iesirii din acest Caritas etatist de sorginte bismarkiana! Detalii aici... 

vineri, 16 martie 2012

Rosia Montana - episodul II

Devine tot mai evident ca in cazul Rosia Montana se pune batista pe tambal. Dar daca la politicieni (din toate partidele) ma asteptam sa isi umple buzunarele pentru a inchide ochii atunci cand semneaza cam tot ce vrea Gabriel Resources, recunosc ca atitudinea presei m-a surprins initial. Cum ramane cu cainele democratiei, cu cel ce latra la nelegiuirile guvernului? Ei, bine, latra doar cand nu primeste si el partea lui de ciolan sau nu primeste suficient.

... politici si a presei!


In cazul RMGC este evident ca publicitatea favorabila "crearii locurilor de munca" la Rosia Montana a fost platita cu varf si indesat astfel incat chiar si cainele opozitiei (e.g. Antenele) sa taca bine-merci. Nu ne mai ramane deci decat optiunea solidaritatii celor care au bloguri, mailuri, facebook (intrati aici: https://www.facebook.com/groups/saverosiamontana/) si putin bun simt civic.

Cativa colegi respectabil din Academia de Studii Economice din Bucuresti s-au reunit in Grupul pentru Salvarea Rosiei Montane. Si scot la iveala nelegiuirile care insotesc inca de la inceput acest proiect.

Si, pentru ca nu toti poate au timp sa citeasca tot materialul, am inceput cu concluziile (pct. 7 din studiu):



7. Observaţii finale, concluzii 

Parteneriatul public- privat reprezentat de RMGC, prost înţeles de instituţiile statului: Minvest, ANRM şi Ministerul Economiei în principal, apoi de Ministerul Culturii şi de Ministerul Mediului, a determinat aceste instituţii să sprijine compania privată Gabriel (Canada), în dauna intereselor naţionale, încălcând chiar ele legile pe care trebuiau primele să le respecte.

Premeditarea, ilegalităţile şi minciuna legate de Licenţa 47, promovate de instituţiile statului, determină o atitudine de totală neîncredere faţă de autorităţi. Nici nu mai contează cum este proiectul (deşi l-am analizat şi pe el şi pe autorul său şi evaluarea este total defavorabilă !), dacă este promovat prin asemenea acţiuni reprobabile.

Nu am găsit în documentele studiate vreo înţelegere prin care statul român să se fi angajat să aprobe proiectul minier; nici nu putea legal să facă o astfel de înţelegere. Invocarea deci, de către anumite persoane, a riscului plăţii unor daune financiare către investitor, la care s-ar supune statul român dacă nu ar aproba proiectul minier, este lipsită de temei legal, în opinia noastră. Ea poate constitui în schimb o presiune asupra autorităţilor să aprobe proiectul.

În concluzie, proiectul trebuie oprit cu orice preţ, de exemplu prin sistarea procedurii de acordare a acordului de mediu ca fiind netemeinică (bazată pe o licenţă ilegală şi care nu este pentru proiect), şi neacordarea unei Licenţe de exploatare noi, pentru proiect, prin Art. 11 din Legea Minelor 85/2003. Aurul de la Roşia Montană a fost exploatat intens timp de peste 2000 de ani; pentru aurul care a mai ramas, nu merită să distrugem viitorul zonei. Roşia Montană trebuie lăsată să se dezvolte durabil, prin punerea în valoare a patrimoniului său arheologic, cultural şi istoric, şi prin încercarea de înscriere în patrimoniul mondial UNESCO.


Aici este studiul:


Licenţa de exploatare Roşia Montană este ilegală (şi alte ilegalităţi)


Rezumat

Demonstrăm în acest studiu că Licenţa de exploatare nr. 47/1999 pentru Roşia Montană, deţinută de RMGC, este ilegală, apoi că mecanismul folosit de stat, al „actualizării” Licenţei 47, pentru a o transforma în licenţa de exploatare pentru proiect, este ilegal. Licenţa 47 nu este pentru proiect şi în prezent RMGC nu are o licenţă de exploatare pentru proiect. În consecinţă, toate avizele, autorizaţiile, certificatele obţinute până acum de RMGC pentru proiect, ca şi demararea procedurii de obţinere a acordului de mediu, sunt dublu ilegale, fiind bazate pe Licenţa 47. Prezentăm care ar fi fost procedura legală. In studiu facem referiri şi la Bucium şi Certej. În final, prezentăm concluziile.


1. Introducere

Aplicând principiile cercetării ştiinţifice la afacerea Roşia Montană (să mergi la sursă, pe cât posibil, să nu te laşi înşelat de aparenţe, să faci deducţii logice, etc.), am reuşit, credem, să identificăm premeditarea, ilegalităţile şi minciuna comise de autorităţile române legate de licenţa de exploatare nr. 47/1999, în acţiunea lor de sprijinire a companiei străine, în dauna intereselor României.

Trebuie amintit de la început că resursele minerale - aurul în particular - nu sunt o marfă oarecare; Constituţia României, Art. 135 şi Art. 136, dar şi Legile minelor 61/1998 şi 85/2003, la Art. 1, spun că resursele minerale situate în subsolul ţării fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român – deci nouă tuturor. De aceea, pretenţia unora că afacerea Roşia Montană trebuie să intereseze doar pe locuitorii comunei Roşia Montană este aberantă.

Autorul proiectului Roşia Montană din cadrul afacerii Roşia Montană este compania mixtă RMGC (Roşia Montana Gold Corporation S.A.), creată în 1997. RMGC este o „căsătorie în trei”, între compania Gabriel Jersey (Marea Britanie) 80,69 % şi statul român, reprezentat de compania Minvest, 19,31 %, „terţul interesat” fiind compania Gabriel (Canada), cotată la bursa din Toronto pe seama aurului de la Roşia Montană şi Bucium! Gabriel Jersey este subsiadiară a lui Gabriel. Gabriel aduce banii străini în afacere prin emisia de acţiuni. Minvest va aduce banii autohtoni corespunzători în afacere din dividendele pe care le va obţine, dacă proiectul RMGC va fi aprobat şi va trece în faza de execuţie; până acum, Minvest s-a împrumutat la Gabriel Jersey cu peste 40 milioane USD, pentru a-şi putea păstra cota de participare cu ocazia majorărilor de capital făcute de RMGC în 2004 şi 2009. Capitalul social iniţial al RMGC a fost de 550.000 USD, în prezent capitalul social al RMGC este de circa 122 milioane USD, iar demararea proiectului (construcţia infrastructurii necesare exploatarii noi), dacă ar fi aprobat, ar costa astăzi peste 1 miliard USD! Gabriel, “marele investitor”, nu are nici astăzi banii necesari demarării proiectului (a se vedea rapoartele anuale ale lui Gabriel pe site-ul www.gabrielresources.com, documentele RMGC şi studiile Grupului pentru salvarea Roşiei Montane din A.S.E. la www.ase.ro/rosia_montana/index.asp ).



2. Licenţa de exploatare nr. 47/1999 este ilegală


2.1 Acţiune pregătitoare: se slăbeşte Legea minelor în 2 puncte

1. Legile minelor, în lumea mare, deci şi în România, spun că, acolo unde există situri arheologice de interes deosebit, monumente istorice etc., operaţiile miniere să fie interzise, cu eventuale excepţii bine justificate.

Artizanii afacerii Roşia Montană ştiau că Roşia Montană este cunoscută în lumea întreagă pentru situl arheologic minier, şi deci că nu se putea trece la o exploatare masivă la suprafaţă din cauza aceasta. Şi atunci, s-a umblat la Legea minelor, care trebuia să apară în 1998 (nr. 61), slăbindu-se pentru a se putea neglija situl arheologic. Premeditarea a fost evidentă când am comparat o lege a minelor anterioară, şi anume celebra Lege a minelor din 4 iulie 1924, cu Legea minelor nr. 61/1998, şi cu Legea minelor ulterioară, nr. 85/2003:

Premeditare 1 (se slăbeşte legea 61/ 1998 pentru a permite lucrări miniere pe terenurile pe care se află situri arheologice de interes deosebit):


- Legea minelor din 4 iulie 1924, Art. 70: „ Pe terenuri pe cari se află monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, căi ferate, diguri şi alte lucrări publice, autoritatea minieră regională, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei şi Comerţului, luându-se avizul autorităţii în drept, o zonă de protecţiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeţei sau executarea de lucrări miniere.”

- Legea minelor nr. 61/1998, Art. 6: „(8) Accesul la terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit si rezervatii naturale se face cu avizul organelor in drept.”

- Legea minelor nr. 85/2003, Art. 11: „ (1) Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,...., precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise. (2): Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.”


2. Legile minelor, în lumea mare, deci şi în România, spun că nu poţi să faci pe acelaşi perimetru şi exploatare şi explorare a aceleiaşi resurse minerale: se face mai întâi explorarea unei resurse minerale (printr-o Licenţă de explorare), apoi, dacă este rentabil, se trece la dezvoltarea-exploatarea respectivei resurse minerale (printr-o Licenţă de exploatare):

Legea minelor 61/1998:

Art. 3 In intelesul prezentei legi, termenii privind resursele minerale si activitatile miniere se definesc dupa cum urmeaza: ...

10. dezvoltare – ansamblul lucrarilor care constau in realizarea minelor si carierelor, construirea si montarea instalatiilor specifice, a echipamentelor si a altor utilitati necesare extractiei, prelucrarii, transportului , stocarii provizorii a produselor miniere, in formele specifice realizate si definitive ale produselor reziduale;

11. exploatare – ansamblul de lucrari executate in subteran si/sau la suprafata pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea si livrarea acestora in forme specifice;

12. explorare – ansamblul de studii si activitati pentru identificarea zacamintelor, evaluarea cantitativa si calitativa a acestora, precum si determinarea conditiilor tehnice si economice de valorificare;

.........

21. perimetru de prospectiune, explorare, exploatare – aria corespunzatoare proiectiei la suprafata a conturului partii din scoarta terestra in interiorul careia, pe un interval de adancime determinat, se realizeaza lucrari de prospectiune, explorare, respectiv de exploatare, precum si suprafetele necesare desfasurarii activitatilor de exploatare, prelucrare si preparare a resurselor minerale situate in afara zacamantului; ...



Artizanii afacerii Roşia Montană ştiau aceste lucruri. Ştiau şi că Minvest exploata deja aurul la Roşia Montană, iar RMGC dorea să exploreze tot după aur; problema era cum să împace interesele acestora, adică cum să facă ca Minvest să exploateze în continuare aurul, iar RMGC să exploreze simultan, tot pentru aur, pe acelaşi perimetru. Şi atunci, s-a umblat şi aici la Legea minelor care trebuia să apară în 1998 (nr. 61), slăbindu-se:

Premeditare 2 (se slăbeşte legea 61/1998 pentru a permite şi exploatarea şi explorarea aceleiaşi substanţe minerale, pe un perimetru dat):



- Legea minelor din 4 iulie 1924, Art. 16: „ .......Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanţe minerale, însă numai pentru substanţe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Această acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferinţă concesionarului.........”

- Legea minelor nr. 61/1998, Art 15: „În limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului.”

- Legea minelor nr. 85/2003, Art 25: „ În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.”



Pe 16 martie 1998, apare Legea minelor nr. 61, “aranjată“ cum am văzut la Art. 6 alin.(8) şi la Art. 15.



2.2 Schema „preluării inverse” a licenţei este ilegală

Artizanii afacerii Roşia Montană s-au gândit şi la schema concretă prin care Minvest să exploateze în continuare aurul, iar RMGC să exploreze, tot pentru aur, pe acelaşi perimetru şi să devină şi titular al activităţilor miniere din zonă. Schema este de tipul „preluării inverse” (reverse takeover), în doi paşi, şi anume:

- (a) Guvernul, prin H.G., va acorda licenţa de concesiune pentru exploatare a aurului lui Minvest, ca titular, ca să exploateze în continuare, şi lui RMGC, ca „afiliat”, ca să exploreze pentru proiect, apoi

- (b) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) va transfera licenţa lui RMGC, ca titular, să exploreze, Minvest rămânând „afiliat” la licenţă, ca să exploateze.

Să observăm că o licenţă „mixtă” de exploatare, cu titular şi afiliat, cu care se face exploatare, dar şi explorare, este ilegală, prin Art. 9 şi Art. 10 din Legea Minelor 61/1998, care spun ca explorarea şi exploatarea se realizează pe baza unor licenţe exclusive. Mai mult, dacă Minvest are dreptul să primeasca licenţa de exploatare fără concurs public de oferte, prin Art. 46 din Legea Minelor 61/1998, RMGC trebuia să câştige un concurs public de oferte pentru a face explorare, şi nu a făcut-o. Transferul licenţei se face legal prin Art. 14 din Legea 61/1998, dar, prin acest transfer, statul, care avea 100% control, mai are doar 19,31% control asupra operaţiilor miniere la Roşia Montană. Schema „preluării inverse” este deci ilegală:



Legea minelornr. 61/1998:

Art. 9. – (1) Explorarea se realizeaza pe baza unei licente exclusive acordate, la cerere, persoanelor juridice ramane sau straine interesate, selectionale prin concurs semestrial de oferta de catre autoritatea competenta, in baza unui program de lucrari si a constituirii unei garantii bancare corespunzatoare pentru refacerea mediului.

(2) Licenta de explorare se acorda, in conditiile legii, pentru toate resursele minerale existente in perimetru, in termen de ....

(3) Licenta de explorare se acorda pentru o durata de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani, cu plata anticipata a unei taxe anuale.

(4) Marimea perimetrului de explorare este multiplul ariei minime de 10 km si se va reduce cu 50%, dupa primii doi ani, si cu inca 25% din perimetrul initial, dupa 4 ani.

(5) De regula, perimetrul de explorare este rectangular, cu laturi orientate nord-sud si est-vest, si este definit prin coordonate topogeodezice

...

(7) La solicitarea titularului licentei de explorare, acesta are dreptul sa obtina licenta de exploatare pentru oricare din resursele minerale descoperite, in conditiile prezentei legi.



Art. 10. – (1) Exploatarea miniera se realizeaza pe baza unei licente exclusive care se acorda pentru toate resursele minerale dintr-un perimetru de exploatare.

(2) Licenta de exploatare se acorda:

a) titularului licentei de explorare, la solicitarea acestuia;

b) castigatorului unui concurs de oferta publica, organizat de autoritatea competenta in conditiile prezentei legi.

(3) Licenta de exploatare se acorda, prin negociere, in baza unei cereri, insotita de:

a) studiul de fezabilitate care sa asigure valorificarea resurselor minerale si protectia zacamantului;

b) planul de dezvoltare a exploatarii;

c) studiul de impact asupra mediului, avizat conform legii;

d) planul de refacere a mediului insotit de garantie bancara,...;

(4) Licenta de exploatare se acorda pentru maximum 20 ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de cate 5 ani.

(5) Titularul licentei de exploatare va plati o taxa anuala pe suprafata si o redeventa miniera, conform prezentei legi.



Art. 11. – (1) Licenta se incheie in forma scrisa; pentru exploatare licenta intra in vigoare dupa aprobarea acesteia de catre Guvern.

(2) Prevederile licentei raman valabile pe toata durata acesteia, in conditiile existente la data incheierii.



Art. 14. – (1) Titularul unei licente poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobandite si obligatiile asumate numai cu aprobarea prealabila scrisa a autoritatii competente. ...



Art. 30. ... (3) Taxa anuala pentru activitatea de explorare se stabileste la 20.000 lei/km2. Aceasta se dubleaza dupa 2 ani si devine de 5 ori mai mare dupa 4 ani.

(4) Taxa anuala pentru activitatea de exploatare se stabileste la 5.000.000 lei/km2. ...



Art. 46. – (1) Institutiile publice, companiile nationale miniere si societatile comerciale isi vor continua activitatea numai la acele obiective pe care le au in administrare si unde, la data publicarii prezentei legi, desfasoara lucrari autorizate de explorare, dezvoltare sau exploatare.

(2) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, institutiile publice, companiile nationale miniere si societatile comerciale care desfasoara activitati miniere vor finaliza actiunea de delimitare a perimetrelor de explorare, dezvoltare si exploatare pentru obiectivele stabilite la alin. (1) si vor solicita autoritatii competente atribuirea lor in administrare sau concesiune, potrivit prezentei legi.



Schema „preluării inverse” a fost consfinţită în actul de constituire al RMGC în 1997 şi apare menţionată şi în primul Raport anual al lui Gabriel (Canada), pe anul 1997:

(Actul adiţional nr. 3 la contractul şi statutul Euro Gold, MO partea IV, Nr. 3290/1998, pag. 11-13):

„...Regia se obligă, conform Legii Minelor, să obţină licenţele de explorare şi exploatare pentru perimetrele care fac obiectul acestei societăţi. Regia se obligă să transfere societăţii aceste licenţe de explorare, dezvoltare şi exploatare în termen de 7 zile lucrătoare de la obţinerea lor.”

(Primul raportul anual al lui Gabriel, pe anul 1997, pag. 18): „ The properties included in the agreement (the „Romanian Properties”) are the Rosia Montana and the Bucium Complex, both located in central Romania. ... Pursuant to the Incorporating Contract, Eoro Gold will be vested with all of Regia Deva’s interest in the Romanian Properties when the new Mining Law comes into effect. Until then, the mineral concessions are owned by Regia Deva, and pursuant to the Incorporating Contract, Regia Deva has granted Euro Gold exclusive control over exploration operations on the Romanian Properties. ”

Observaţii.

(1) Schema „preluării inverse” a fost aplicată la Roşia Montană, dar şi la Certej, „proprietate” deţinută de Deva Gold, societate mixtă soră cu RMGC. La Bucium, licenţa de explorare a fost luată de Minvest şi a fost transferată ulterior lui RMGC.

(2) Nu se ştie dacă s-a plătit anual şi taxă de exploatare şi taxă de explorare (Art. 30) pentru o astfel de licenţă „mixtă”.



2.3 Licenţa de exploatare nr. 47/1999 este ilegală

Conform schemei “preluării inverse” descrise anterior, autorităţile române acordă Licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 47 la Roşia Montană, pentru zăcământ auro-argentifer: lui Minvest ca titular, să exploateze (prin Art. 46), şi lui RMGC ca afiliat, să exploreze (fără concurs public de oferte !). Licenţa de exploatare nr. 47 pentru perimetrul Roşia Montană a fost emisă de ANRM la 21 dec. 1998 şi a fost aprobată de guvern prin H.G. Nr. 458 din 10 iunie 1999, intrând în vigoare la 21 iunie 1999, deci pentru perioada 1999-2018; se observă că în H.G. se pomeneşte doar de titularul Minvest, nu şi de afiliatul RMGC ! (Anexa 1) ! Deci Licenţa de exploatare nr. 47/1999 este ilegală. În 2000, conform „înţelegerii prealabile” din acordul de asociere, Licenţa de exploatare 47/1999 este transferată de către ANRM de la Minvest la RMGC ca titular (prin Art. 14), ca să exploreze, Minvest rămânând afiliat, ca să exploateze (Anexa 2). Nu se cunosc amendamentele convenite la data transferului.

Perimetrul Licenţei 47/1999 era de 1200 ha (în verde, în Anexa 3) şi conţinea: o suprafaţă în masivul Cetate pentru carieră şi o suprafaţă foarte mică în masivul Cârnic (zona Napoleon) pentru carieră (deşi, atenţie, la Cârnic nu s-a exploatat înainte de 1998!), uzina de concasare din Gura Roşiei, iazul de decantare de lângă Gura Roşiei şi toate celelalte construcţii necesare funcţionării exploatării.

Observaţii.

1) Licenţele de concesiune pentru exploatare, ca şi cele pentru explorare, sunt documente secrete în România postdecembristă, deşi se referă la resursele minerale, proprietate publică a statului. O licenţă de exploatare este alcătuită dintr-un corp principal, cu prevederi generale, şi din anexe, care fac parte din licenţă, şi care conţin: perimetrul (harta şi coordonatele topogeodezice, etc.), calculul resurselor/rezervelor din perimetru, studiul de fezabilitate, planul de dezvoltare a exploatării, studiul de impact asupra mediului, planul de refacere a mediului etc.

În H.G. nu se menţionează nici măcar perimetrul licenţei, care ar trebui să fie marcat prin borne pe teren. Să amintim aici că în Legea Minelor din 1924, Art. 49, 50, 51, dintre cele trei documente ale unei concesiuni: decretul concesiunii, planul concesiunii şi caietul de sarcini, „Decretul şi caietul de sarcine vor fi publicate în Monitorul Oficial, iar Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar”.

Multe însă din prevederile Licentei 47 sunt povestite, din fericire, în diferite documente elaborate de RMGC sau în rapoartele anuale ale companiei Gabriel (Canada), şi astfel am putut afla despre ele.

2) Licenţa de exploatare 47/1999, cu perimetru de 1200 ha, era deci pentru exploatarea veche a statului, existentă la Roşia Montană înainte de apariţia Legii 61/1998: cariera Cetate şi toate anexele ei existau deja, erau deja construite, deci nu au fost necesare autorizaţii pentru ele, ca: certificat de urbanism, certificate de descărcare de sarcină arheologică, autorizaţie de construcţie etc.; exploatarea în carieră, la Cetate cel puţin, era deja începută, deci nu a fost nevoie de acord de mediu pentru ea.



3. „Actualizarea” Licenţei de exploatare nr. 47/1999 este ilegală


Artizanii afacerii Roşia Montană s-au gândit şi cum să procedeze după ce RMGC obţine Licenţa 47, care era pentru exploatarea veche (cu o carieră în masivul Cetate, de circa 400.000 tone minereu anual, din care se obţineau concentrate de pirită auriferă, din care se obţinea aurul prin cianurare, nu la Roşia Montană, ci la Baia de Arieş), ca să o transforme în licenţa pentru o exploatare nouă, care era în faza de tatonare la acel moment. Să amintim aici că proiectul exploatării noi, în forma cu 4 cariere (în masivele Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig), de circa 13 milioane tone minereu anual, timp de 16 ani, folosind cianurarea directă a minereului, la Roşia Montană, a fost definitivat abia în 2001! Problema era cum să facă ca RMGC să exploreze şi alte suprafeţe la Roşia Montană, decât cele din perimetrul iniţial, şi cum să facă, la terminarea explorărilor, ca să scutească pe RMGC (deci pe acţionarii lui Gabriel) de „emoţiile” obţinerii licenţei de exploatare pentru proiect. Soluţia găsită a fost „actualizarea” Licenţei 47, adică modificarea în timp (că era timp destul, 20 de ani !) a prevederilor licenţei, astfel: se înlocuiesc, prin acte adiţionale la licenţă, vechile anexe din licenţă (care se refereau la exploatarea veche), cu anexe noi (care se referă la exploatarea nouă din proiect); ar urma în final eliberarea unei licenţe de exploatare noi, pentru proiect. Dar şi această operţiune a fost amânată, tot ilegal, până după obţinerea acordului de mediu.

Să observăm că Legea minelor 61/1998, dar şi Legea minelor 85/2003, nu prevăd operaţia de „actualizare” a unei licenţe. Mai mult, se spune explicit că prevederile unei licenţe rămân valabile pe toată durata acesteia (Art. 11 (2) din Legea 61 şi Art. 60 (1) din Legea 85). Deci, „actualizarea” unei licenţe de exploatare (ca şi de explorare) este ilegală, în opinia noastră.

Observaţie.

„Actualizarea” licenţei a fost aplicată la Roşia Montană, dar şi la Bucium (explorare, titular RMGC) şi Certej (exploatare, titular Deva Gold).



Astfel, perimetrul Licenţei 47/1999 Roşia Montană a fost modificat de ANRM după dorinţa lui Gabriel, prin acte adiţionale la Licenţă, pentru a fi adus la perimetrul dorit pentru proiect. El a fost mărit prin Actul adiţional nr. 1 în 29.10.1999 la 2122 ha (Anexa 3, în albastru), a fost mărit în 2001 la 4282 ha (în roşu), a fost micşorat la 21.06.2004 prin Actul adiţional nr. 6 ([MPP], pag. 8) la 2388 ha (în negru); s-a ajuns astfel la situaţia ilegală că perimetrul Licenţei 47 nu mai conţine uzina de prelucrare din Gura Roşiei din 2004 până în 2006, când exploatarea veche a fost închisă.

Observaţii.

1. S-a modificat de fapt suprafaţa pentru explorarea făcută de RMGC, nu şi suprafaţa pentru exploatarea făcuta de Minvest la Cetate şi Cârnic !

2. În 2004, erau şase acte adiţionale la Licenţa 47 şi trei modificări ale perimetrului, deci au mai fost modificate şi alte anexe !

3. S-a modificat nu numai perimetrul Licenţei de exploatare 47 Roşia Montană, dar şi perimetrul Licenţei de explorare Bucium, deţinută tot de RMGC prin transfer de la Minvest. S-a ajuns astfel ca cele două perimetre să fie adiacente. Mai mult, se observă cum iazul de decantare prevăzut de proiectul Roşia Montană pe perimetrul Roşia Montană se întinde şi pe perimetrul Licenţei de explorare Bucium (Anexa 4).

4. S-a „actualizat” şi licenţa de exploatare (pentru) Certej, obţinută tot prin „preluare inversă” de la Minvest; ilustrăm printr-un exemplu:

“Ultima omologare a rezervelor geologice din Perimetrul Certej a fost facuta odata cu aprobarea de catre ANRM a documentatiilor înaintate de SC DEVAGOLD SA în vederea modificarii licentei de exploatare Nr. 435/02.06.1999 (Documentatiile cu calculul resurselor/rezervelor, Studiul de fezabilitate, Planul de dezvoltare etc. - Conform Legii minelor nr. 85, capitolul 3 art. 20). Cu aceasta ocazie, au fost emise Actul Aditional nr. 3/18.07.2008 de modificare a prevederilor licentei precum si Încheierea de Omologare 92 –
07/18.07.2008.”( Informaţii privind proiectul "Exploatarea minereurilor auro - argintifere din perimetrul Certej", comuna Certeju de Sus, judeţul Hunedoara, aflate in Raportul la Studiul EIM, depus la Agentia de Teritoriala pentru protectia mediului din Timisoara, in 2011).



4. Licenţa 47 nu este pentru proiect


4.1 Minciună la nivel de stat că Licenţa 47 este pentru proiect

Se afirmă peste tot, de către Gabriel (Canada) (în rapoartele sale anuale adresate acţionarilor), de către RMGC (în documentele legate de proiect) şi de către reprezentanţi ai ANRM (în public), că Licenţa de exploatare 47/1999 este licenţa de exploatare pentru proiectul Roşia Montană, ceea ce este o minciună (Ing. Ioan Radulescu, consilier ANRM (1997-2000), în articolul „Roşia Montană Gold Corporation şi Licenţa de exploatare”, Altitudini, Nr. 19, septembrie 2007). RMGC nu este deci titularul proiectului Roşia Montană, cum fals se spune, este doar autorul proiectului Roşia Montană.

RMGC nu are deci licenţă de exploatare pentru proiect (nu este titularul unei licenţe de exploatare pentru proiectul său). Mai mult, RMGC trebuie să obţină licenţa de exploatare pentru proiectul său prin Legea minelor 85 din 2003.



4.2 Legea minelor nr. 85/2003

În 2003, Legea Minelor 61/1998 este înlocuită cu Legea Minelor nr. 85, mai elaborată, care în mare păstrează prevederile Legii Minelor 61 din 1998, dar corectează cele două puncte slăbite: Art. 6 alin. (8) din Legea 61 devine Art. 11 în Legea 85, iar Art. 15 devine Art. 25.

Obsevaţii.

(1) Să observăm că Licenţa 47, “mixtă”, de exploatare şi explorare a aceluiaşi zăcământ, nu ar mai fi posibilă prin Legea 85, Art. 25.

(2) Mai mult, operaţiile miniere la Roşia Montană sunt strict interzise, prin Legea 85, Art. 11, datorită sitului arheologic de interes deosebit care există acolo.



Art. 9 şi Art. 10 din Legea 61 sunt înlocuite cu Art. 20 şi Art. 22 respectiv din Legea 85:

Legea 85/2003:

Art. 20. – (1) Licenta de exploatare se acorda prin negociere, in baza unei cereri insotite de:

a) studiul de fezabilitate ...

b) planul de dezvoltare a exploatarii ...

c) studiul de impact asupra mediului si bilantul de mediu, dupa caz, intocmite in conditiile legii;

d) planul de refacere a mediului si proiectul tehnic ....

e) studiul de evaluare a impactului social ...

Art. 22. – (1) Inceperea activitatilor miniere prevazute in licenta se autorizeaza in scris de catre autoritatea competenta, in termen de pana la 180 de zile de la intrarea in vigoare a licentei, dupa prezentarea de catre titular, cumulativ, a urmatoarelor documente:

a) dovada platii taxei pe activitatea miniera;

b) dovada constituirii garantiei financiare pentru refacerea mediului;

c) certificatul de atestare fiscala, ...

d) acord/autorizatie de mediu;

e) pentru explorare – avizul autoritatii competente pentru programul anual de lucrari; pentru exploatare – avizul autoritatii competente pentru programul anual de exploatare; ...”

f) acordul proprietarului sau administratorului terenului privind accesul la suprafetele necesare executarii activitatii miniere prevazute in programul anual de exploatare

(2) Autorizarea inceperii activitatilor miniere se face de catre autoritatea competenta, in cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor prevazute la alin. (1).

Observaţie. Dacă Licenţa 47 ar fi pentru proiect, şi cum acum proiectul este în faza obţinerii acordului de mediu, atunci ar rezulta că Licenţa 47 este expirată de 12 ani (observaţie a doamnei ministru Monica Macovei), prin Legea 85, Art. 20 şi Art. 22.



5. Ilegalităţile următoare la nivel central şi local


La terminarea explorărilor - făcute ilegal prin Licenţa 47 -, RMGC trebuia să obţină o licenţă de exploatare pentru proiectul său prin Legea 85/2003, Art. 20 - dacă prin absurd se dădea o H.G. de exceptare de la Art. 11.

După obţinerea eventuală a licenţei de exploatare pentru proiect, pentru construirea celor 4 mine (cariere) noi, a uzinei şi a anexele lor şi pentru exploatarea nouă prevăzute în proiectul RMGC, ar fi trebuit să fie obţinute mai multe autorizaţii: certificat de urbanism, certificate de descărcare arheologică, autorizaţie de construcţie, etc. şi acord de mediu, conform Art. 22 din Legea 85; cererile pentru obţinerea acestor documente se bazează pe probarea proprietăţii, adică a existenţei unei licenţe de exploatare pentru proiect.

RMGC, sprijinită de stat, a demarat însă acţiunile pentru obţinerea acestor documente pe baza Licenţei de exploatare 47/1999 şi a perimetrului modificat abuziv al acesteia, deci ilegal în opinia noastră, şi anume:



1 - Începând cu 2000, au fost demarate lucrările de cercetare arheologică (preventivă) de salvare, în urma parteneriatului dintre Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional – devenit ulterior Institutul Naţional al Monumentelor Istorice-, Muzeul Naţional al Unirii şi o firmă privată de arheologie din Alba Iulia, iar în martie 2001, prin ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2504/07.03.2001, se înfiinţează Programul Naţional de Cercetare „Alburnus Maior”, prin care se continuă cercetarea arheologică de salvare şi se eliberează certificatele de descărcare de sarcină arheologică cerute de RMGC; considerăm că atât parteneriatul cât şi ordinul Ministrului Culturii nu au suport legal, fiind bazate pe Licenţa 47, care este şi ilegală şi nici nu este pentru proiect, şi că în consecinţă toate aceste certificate de descărcare de sarcină arheologică sunt lovite de nulitate.

2 - În 2002, Consiliul local al comunei Roşia Montană modifică PUG-ul şi PUZ-ul comunei, la cererea RMGC; astfel, este declarată prematur o zonă industrială minieră de 1376,16 ha, în care nici o altă activitate economica nu a mai fost permisă, în aşteptarea proiectului ‘salvator’; considerăm PUG-ul şi PUZ-ul din 2002 lovite de nulitate, fiind bazate pe Licenţa 47, ilegală şi care nu este pentru proiect:

Legea 85, Art. 41. – (1) Autoritatea competenta va informa in scris, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a licentelor de exploatare, consiliile judetene, consiliile locale si prefecturile judetene in raza carora se afla perimetrele concesionate despre activitatile miniere si perimetrele concesionate prin aceste licente.

(2) In termen de 90 de zile de la primirea informarii prevazute la alin. (1), consiliile judetene si consiliile locale vor modifica si/sau vor actualiza planurile de amenajare a teritoriului si planurile urbanistice generale existente pentru a permite executarea tuturor operatiunilor necesare desfasurarii activitatilor miniere concesionate.

3.- Începând cu 2002, a început relocarea/strămutarea locuitorilor din zona proiectului, astăzi circa 80% fiind deja mutaţi; în noul PUZ din 2002, au existat termene pentru mutare, 1 iulie 2003 şi 1 iulie 2004, termene care au reprezentat presiuni psihice la adresa locuitorilor să-şi vândă proprietăţile către companie; în 2003 s-au facut şi ameninţări publice cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică; considerăm acţiunea de relocare/stramutare fără suport legal, deci ilegală, şi în consecinţă considerăm că statul ar trebui sa naţionalizeze proprietăţile cumpărate de RMGC şi să le returneze comunităţii.

4. - În octombrie 2002, RMGC face prima solicitare de obţinere a acordului de mediu pentru proiectul său , ilegal pe baza Licenţei 47 (care avea atunci perimetrul de 4282 ha !); documentaţia depusă a inclus şi documentul numit „Proiectul Roşia Montană- Descrierea Proiectului” [DP], de 54 pagini, care prevedea în graficul general depunerea în ianuarie 2003 a “Raportului asupra studiului de impact social şi asupra mediului (Raportul la studiul EIM)”; in [DP] pag. 1, se fac referiri la Licenţa 47 ca fiind licenţa pentru proiect; dar RMGC nu a depus la termenul stabilit Raportul la studiul EIM; mai mult, în urma modificării legislaţiei de mediu (H.G. 860 din 26 septembrie 2002) şi a opoziţiei la proiect a asociaţiei Alburnus Maior a proprietarilor din Roşia Montană şi Bucium (www.rosiamontana.org), a Bisericii catolice şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România, a rapoartelor negative complexe ale Academiei Române din martie şi mai 2003 (www.acad.ro) şi ale Grupului pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice din Bucuresti din august 2002 şi mai 2003, în urma protestelor ICOMOS şi a peste 1000 istorici şi arheologi din întreaga lume, în urma protestelor organizaţiilor ecologiste şi a ONG-urilor, RMGC şi-a retras pe ascuns în iunie 2003 documentaţia depusă în octombrie 2002.

5. - Certificatul de urbanism nr. 68/20.08.2004, este eliberat pe baza Licenţei 47, şi descrie zona industrială Roşia Montană, în suprafaţă totală de 1376,17 ha, deci mai mare decât perimetrul iniţial al licenţei (de 1200 ha) ; considerăm acest certificat ca fiind ilegal. La fel de ilegal este şi ultimul certificat de urbanism, eliberat în 2011 !

6. - În dec. 2004, RMGC a depus a doua solicitare pentru obţinerea acordului de mediu, tot pe baza Licenţei 47; documentaţia depusă a inclus şi noul document numit Memoriu de prezentare a proiectului [MPP], de 204 pagini; în [MPP] pag. 7, 8, se face referire la Licenţa 47 ca fiind „pentru acest proiect”, iar în [MPP] pag. 15, găsim: „În vederea operării noii exploatări miniere, în conformitate cu termenii licenţei de exploatare, va fi necesară actualizarea acestei licenţe. Licenţa va fi emisă de ANRM, iar RMGC doreşte să finalizeze cererea de actualizare a Licenţei de exploatare după aprobarea studiului de impact asupra mediului.”. În martie 2006, RMGC a depus şi Raportul la studiul EIM (33 volume), ca ultimă fază a procedurii de obţinere a acordului de mediu; aici regăsim: „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM, RMGC căutând să finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport studiu EIM,Vol. 7, pag. 6). A avut loc şi consultarea publicului; procedura a fost suspendată în perioada 2007-2009 de Ministrul Mediului A. Korodi. Procesele-verbale de verificare a amplasamentului, întocmite de membrii Colectivului de Analiză Tehnică (CAT) (ca de exemplu cel din data de 20.10.2011), sunt netemeinice, şi deci ilegale în opinia noastră, pentru că se bazează pe perimetrul modificat în 2004, de 2388 ha, al Licenţei 47 care nu este pentru proiect; Raportul la studiul EIM, cu modificările repetate aduse în urma observaţiilor publicului, şi toate documentele anexe sunt în prezent în studiu la CAT, care trebuie să decidă asupra eliberarii sau neeliberării acordului de mediu.

În consecinţă, toate avizele, autorizaţiile, certificatele obţinute până acum de RMGC pentru proiect, ca şi demararea procedurii de obţinere a acordului de mediu, sunt de două ori ilegale în opinia noastră, fiind bazate pe Licenţa 47, o licenţă ilegală şi care nu este pentru proiect.

Observaţii.

(1) În răspunsul din partea Ministerului Mediului şi Pădurilor, reprezentat de domnul secretar de stat Marin Anton, primit pe 13.01.2012 de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din A.S.E., se afirmă: „În consecinţă, titularul proiectului trebuie să obţină o licenţă de exploatare valabilă numai după ce a obţinut acordul de mediu pentru un anumit proiect” (Anexa 5); domnul secretar de stat recunoaşte astfel că proiectul RMGC nu are o licenţă de exploatare valabilă, dar ignoră Legea Minelor 85/2003, Art. 22, care spune exact invers, anume că titularul trebuie sa obţina acordul de mediu numai după ce a obţinut o licenţă de exploatare. Se doreşte aşadar, ilegal, la nivel de stat:

- obţinerea acordului de mediu pe baza Licenţei de exploatare nr. 47 (ilegală şi care nu este pentru proiect), deci acordul de mediu nu va avea temei legal, şi

- eliberarea noii licenţe de exploatare (pentru proiect) pe baza acordului de mediu, deci se va încălca Art. 22 din Legea 85/2003.

(2) Să observăm că se explorează la Roşia Montană din mai 1995, deşi explorarea trebuie să dureze maximum 8 ani, iar mineralizaţia din zona Roşia Montană era deja cunoscută.

(3) Exploatarea statului, făcută de Minvest, a fost închisă în 2006, ca nerentabilă, şi dezafectată, ca să facă loc proiectului minier „salvator”. Licenţa 47 este însă menţinută activă, în folosul comercial al RMGC (Gabriel), până la obţinerea licenţei noi, pentru proiect. Considerăm că Licenţa 47 trebuia să înceteze, deoarece legal iniţiativa de închidere a exploatării trebuia luată de către RMGC, titularul Licenţei 47, iar închiderea este definitivă, mina fiind deja dezafectată (Legea 61/1998, Art. 38).



6. Care ar fi fost procedura legală


Legal, conform Legilor minelor 61/1998 şi 85/2003, trebuia:

1. Să i se dea în 1998 lui Minvest o licenţă de exploatare a aurului („Licenţa nr. 1”, să zicem), prin Legea 61/1998, Art. 46, pe perimetrul vechi, cu care să continue exploatarea veche a statului până în 2006, când a fost închisă ca nerentabilă. Mina nu trebuia însă să fie dezafectată, ci conservată, în aşteptarea unui preţ mai mare al aurului, care ar fi făcut-o rentabilă, cum este cazul în prezent.

2. Să i se dea în 1998 lui RMGC o licenţă de explorare („Licenţa nr. 2”, să zicem) pe acelaşi perimetru (sau pe un perimetru mai mare !), tot a aurului (că se putea, datorită „aranjării” Legii minelor 61, prin Art. 15), în urma câştigării unui concurs public de oferte însă, ca să exploreze pentru proiectul său. Dar RMGC trebuia să câştige atunci un concurs public de oferte şi în plus licenţa de explorare se acordă doar pentru maximum 8 ani (Art. 9, (3)); iar RMGC (Gabriel) nu putea risca, ce ar fi spus acţionarii săi dacă ar fi avut nevoie de timp mai mult ? Şi nu ar fi avut nici banii necesari să meargă mai departe, la exploatare, aşa repede, căci am văzut în alte studii ale noastre despre ce „mare investitor” este vorba.

3. La data expirării celor 8 ani maximum ai „Licenţei nr. 2” de explorare, deci prin 2006, pentru că între timp apăruse Legea minelor 85/2003, ar fi fost două alternative:

3.1. ANRM să oprească proiectul RMGC, conform Legii 85/2003, Art. 11 - în absenţa unei H.G. care să consfinţească exceptarea (cum era normal să fie, dată fiind analiza comparată a importanţei culturale deosebite a sitului arheologic de la Roşia Montană versus importanţa economică slabă a proiectului pentru Romania), sau

3.2. RMGC să primească o licenţă de exploatare („Licenţa nr. 3”, să zicem) pentru proiectul său (prin Legea minelor 85/2003, Art. 20) - în prezenţa unei H.G. care să consfinţească exceptarea de la Legea 85/2003, Art. 11.

4. Dacă, prin absurd, Licenţa nr. 3, de exploatare pentru proiectul RMGC ar fi fost emisă, atunci:

- Prin Legea 85/2003, Art. 41, în termen de 100 zile ar fi trebuit să fie actualizat PUG-ul:

Art. 41. (1) Autoritatea competenta va informa in scris, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a licentelor de exploatare, consiliile judetene, consiliile locale si prefecturile judetene in raza carora se afla perimetrele concesionate despre activitatile miniere si perimetrele concesionate prin aceste licente.

(2) In termen de 90 de zile de la primirea informarii prevazute la alin. (1), consiliile judetene si consiliile locale vor modifica si/sau vor actualiza planurile de amenajare a teritoriului si planurile urbanistice generale existente pentru a permite executarea tuturor operatiunilor necesare desfasurarii activitatilor miniere concesionate.

- Pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, trebuie certificatul de urbanism şi descărcarea de sarcină arheologică, etc. Dar descărcarea de sarcină arheologică poate dura, pentru că la Roşia Montană există totuşi un sit arheologic de interes deosebit şi monumente istorice şi naturale, şi anumite autorizaţii obţinute pot expira.

- Prin Legea 85/2003, Art. 22 de mai sus, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a Licenţei nr. 3, RMGC ar fi trebuit să aducă acordul de mediu şi acordul proprietarilor. Dacă nu reuşea să obţină la timp aceste documente, Licenţa nr. 3 de exploatare expira şi trebuia să obţină o nouă licenţă de exploatare, ş.a.m.d. Dar cum să spună Gabriel (Canada) acţionarilor săi că i-a expirat licenţa de exploatare? Asta însemna căderea preţului acţiunilor pe bursă !

Observaţie.

Proiectul fiind aşa distructiv, cu un CAT (Colectivde Analiză Tehnică) responsabil, RMGC nu ar obţine acordul de mediu; să amintim doar de riscurile alunecărilor de teren şi poluării pânzei freatice la Roşia Montană, care sunt certe, conform specialiştilor Institutului Geologic al României:

- “Structura geologică de sub localitatea Roşia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafaţă (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii şi gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare şi terenul va aluneca.” (ing. Sever Bordea)

- “Iazul de decantare de pe valea Cornii … este aşezat parţial pe gresii permeabile şi afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent.” (ing. Andrei Justin)

Şi, fără acord de mediu, proiectul s-ar opri.

1 martie 2012



Grupul pentru salvarea Roşiei Montane Ing. geolog Ioan Rădulescu

din Academia de Studii Economice fost expert ONU (1969-1981),

consilier pentru proiecte miniere în

prof.univ.dr. Constantin Apostol Tanzania, Zair, Uganda şi Burundi,

prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu Director al Institutului Geologic al

cerc. ing. Gheorghe Manea României (1990-1995),

prof.univ.dr. Alexandru Taşnadi consilier al ANRM (1997-2000) 

joi, 15 martie 2012

Va iesi Italia din grupul PIIGS?

Miercuri, guvernul italian a vandut lejer titluri de stat in valoare de 6 mld. euro, la maturitati de 3 si 7 ani. Spre deosebire de Spania, de exemplu.



In cazul Italiei, dobanda ce trebuie platita pentru imprumuturile cu maturitate de 10 ani a scazut de la 7% (ianuarie) la doar 4,8% in prezent. Daca mai adaugam faptul ca intreaga emisiune de titluri a fost cumparata de investitori, ca economia intra usor pe trendul ascendent, lucrurile incep ca contureze o concluzie importanta: guvernul Monti a facut ceva diferit fata de precendentul dar si fata de alte state europene. Si a facut bine din moment ce a castigat increderea pietelor financiare.

Gasiti aici cateva dintre masurile sale esentiale. Recomand a fi citite in special cele din domeniul pietei muncii.

vineri, 9 martie 2012

Rosia Montana - subiectul care imparte tara intre politicieni si prostiti

Am primit din mai multe surse - in opinia mea credibile - diferite informatii cu privire la secretul din spatele afacerii Rosia Montana. Si fara a fi planificata intr-un fel sau altul, nu poate sa nu surprinda o puternica convergenta privind starea de fapt reala de acolo.



In cele ce urmeaza voi reda integral un material care, emotional sau nu, urmareste sa scoata in evidenta faptul ca guvernantii - de ieri si de azi - sunt atat de preocupati de promovarea interesului national (a se citi personal) ca sa mai asculte si vocea multimii. Ii rog pe cei care impartasesc aceeasi convingere sa trimita tuturor cunoscutilor.

Marturisesc ca sunt destul de sceptic cu privire la schimbarea optiunii politice actuale, mai ales in contextul in care presedintele Romaniei declara recent ca minele "care au devenit rentabile" sa fie redeschise: cu bani proprii  sau, daca nu avem, cu investitii straine. Evident ca Gold Co. se inscrie perfect in schema prezidentiala. Insa nu rezultatul (favorabil sau nu) trebuie sa fie cel care sa ne (de)motiveze actiunile, ci legitimitatea scopului, adica promovarea binelui comun.

Retineti totusi un lucru: nu e de vina cine vine si cere sa cumpere orice si pe oricat, e de vina cine da! Adica guvernul roman. Si, pe cale de consecinta, noi care votam cu o prea lejera nepasare. Daca votam!!!

Iata-l:

Cititi cu atentie materialul de mai jos si, poate, interpretati altfel povestile triste expuse la TV/ Radio de cativa locuitori ai zonei! Dezinformatorii cumpara reclame TV/Radio pe bani grei, in intervale orare foarte scumpe (pe prima pozitie!), fiind siguri ca dezinformarea ii va prinde IMEDIAT pe români. Ei îşi fac bine treaba prin gurile înfometate ale sărmanilor zonei. Acestia, pentru cativa arginti, se lasa manipulati (cumparati) de catre cei care doresc asa-zisul "bine al nevoiasilor"! 

Crearea de locuri de munca e CEL MAI MARE PRAF IN OCHI aruncat vreodata! Români care apar in reclamele TV/Radio, sărmani în realitate, care nu stiu că sunt "actori" ai Campaniei de Dezinformare Rosia Montană.Pentru noi, românii, stârnesc milă, pentru RMGC ei chiar NU CONTEAZĂ!!! Toti românii vor avea de pierdut, mai putin RMGC!

Dupa ce veti citi aceste randuri, veti realiza singuri ce e bine si ce nu. Nu dorim decat sa avem "mintea limpede"!

1. Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-română cea mai mare rezerva energetica a tarii,17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii nu ne-au dat noua utilaje pentru extragerea uraniului.

2. Politicienii de astazi - majoritatea cumparati cu bani murdari - vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca (praf aruncat in ochi!!!). Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga la banalul procent de 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa.

3. Statul (noi) urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (...)

4. Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minimum 20%.

5. In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate!

6. Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, Arseniu - 5000 grame pe tona, Titan - 1000 grame pe tona, Molibden - 10 grame pe tona, Nichel - 30 de grame pe tona, Crom - 50 grame pe tona, Cobalt - 30 grame pe tona, Galiu - 300 grame pe tona, Germaniu - 20 grame pe tona,Wolfram etc.
METALE RARE
Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

- Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.
- 26% din resursele de Cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

7. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.

8. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu CIANURI.(de ce guvernantii nostrii hipercorupti permit ?!) Nu se gandesc ca si odraslele lor rasfatate pot muri de la cianuri??????

9. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.

Efectele uraniului si a exploatarilor cu cianuri:

- La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.
10. Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National. Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

11. Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori romani din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane in Patrimoniul UNESCO.

Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.Va aflati printre putinii care au rezistat Campaniei de Dezinformare in care au fost angajate televiziunile si radiourile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.

Dati acest mesaj mai departe!